ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 452/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în baza art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.05.2024 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate s-a făcut sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din statul solicitant.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 103 și art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, pe o durată de 30 de zile începând cu data de astăzi, 23.05.2024 și până la data de 21.06.2024, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost sub efectul ordonanței de reținere nr. 22600/II/5/2024 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 22.05.2024, începând cu ora 18:20.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea persoanei solicitate, în cuantum de 300 RON, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare la data de 22.05.2024 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosar nr. parchet x, nr. instrucție x, identificare justiție x, mandat european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.

Din mandatul european de arestare emis la data de 22.05.2024 de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosar nr. parchet x, nr. instrucție x, identificare justiție x rezultă că persoana solicitată A. este urmărită penal în statul emitent pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), C. pen. francez, furt calificat, prevăzută de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 132- 71 C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că în perioada cuprinsă între 23.10.2022 și 17.10.2023, pe teritoriul francez și cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizație criminală tăinuind diverse bunuri și mai ales biciclete electrice, despre care știa ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigațiile, supravegherile și mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili ca A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigațiile efectuate de către Autoritățile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice și geo localizările au demonstrat că A. acționa în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase și tăinuite.

Curtea de Apel Alba Iulia constată că în C. pen. român, infracțiunile pentru care persoana solicitată A. este urmărită penal de autoritățile judiciare din Franța, corespund cu infracțiunile de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen. care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, și constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 367, alin. (1)-(3) C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Curtea de apel a constatat că prezenta cauză are ca obiect executarea unui mandat european de arestare cu Franța, stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

Contrar susținerilor persoanei solicitate, prin apărătorul ales, care a invocat incidența dispozițiilor art. 86 alin. (1)lit. a), lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A. nu ar conține o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, Curtea de apel a constatat că fapta de care este acuzată persoana solicitată este minuțios descrisă, în mod individual pentru fiecare participant, arătându-se în cuprinsul mandatului că "în perioada cuprinsă între 23.10.2022 și 17.10.2023, pe teritoriul francez și cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizație criminală tăinuind diverse bunuri și mai ales biciclete electrice, despre care știa ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigațiile, supravegherile și mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili ca A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigațiile efectuate de către Autoritățile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice și geo localizările au demonstrat că A. acționa în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase și tăinuite."

Față de cele arătate în prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că mandatul european de arestare emis de Autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A. conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.

Persoana solicitată A. a fost prezentă personal în fața Curții de Apel Alba Iulia, fiindu-i verificată identitatea și neexistând obiecții privitoare la acesta, fiindu-i înmânat mandatul european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a adus la cunoștința persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată A. a declarat în fața instanței de fond că nu consimte să fie predat autorităților din Franța, aspect consemnat, conform art. 106 din Legea nr. 302/2004 și a precizat că nu renunță la beneficiul conferit de regula specialității.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare nefiind necesară dubla incriminare.

De asemenea, instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Contrar celor susținute de apărătorul persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat că mandatul european a fost completat corespunzător legii, de către un judecător independent național din Franța, iar procedura de executare a acestuia s-a derulat legal pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

S-a apreciat că celelalte apărări formulate de persoana solicitată cu privire la existența sau nu a infracțiunilor de care este acuzat în Franța, forma consumată sau tentată a acestora, obținerea sau nu a sumelor de bani, în ce condiții etc., privesc fondul cauzei juridice din Franța, iar Curtea de Apel Alba Iulia nu este abilitată legal să se pronunțe asupra acestor aspecte, care vor fi analizate în cadrul unui proces penal în statul membru solicitant, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale impuse de Tratatul UE și CEDO.

Mai mult, stadiul procesual al procesului penal în statul solicitant - Franța, desfășurat împotriva domnului A., este urmărirea penală, fază anterioară judecății și pronunțării vreunei hotărâri judecătorești asupra vinovăției persoanei solicitate, astfel încât analizarea apărărilor susținute la acest moment procesual este prematură.

În acest sens, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că persoana solicitată A. nu prezintă suficiente garanții care să asigure prezența sa în fața autorităților judiciare și care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare sau de comitere a unor noi infracțiuni, chiar dacă a declarat că nu este de acord cu predarea.

În pofida circumstanțelor personale favorabile (este angajat și asociat în cadrul societății S.C. B. S.R.L., fără antecedente penale, căsătorit, bine integrat în societate) Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că lăsarea în libertate a persoanei solicitate A. nu poate fi circumscrisă unor garanții suficiente care să asigure prezența sa în fața autorităților judiciare și care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. S-a avut în vedere, în acest sens, multitudinea faptelor care fac obiectul acuzațiilor, gravitatea acestora, și faptul că aceasta desfășoară activități de transport rutier, sens în care are diferite deplasări, chiar și în Franța de curând, potrivit declarației persoanei solicitate fila x).

În aceste condiții, s-a apreciat că luarea măsurii arestării în vederea predării față de persoana solicitată A. este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la executarea mandatului, motive pentru care instanța de fond nu a reținut apărările în sensul luării măsurii controlului judiciar.

Pe de altă parte, în această procedură a predării, când instanța admite sesizarea Parchetului, formulată direct pe mandatul european de arestare depus în original la dosar și tradus, instanța este obligată, potrivit legii, odată cu dispunerea executării mandatului, prin hotărârea de predare să dispună și arestarea persoanei solicitate în vederea predării - art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004. Prin urmare, în această etapă, nu s-ar putea lua alte măsuri preventive - arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Împotriva sentinței penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistența juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat punerea în libertate susținând că nu cunoaște nimic din acuzațiile care i se aduc, era un simplu șofer, care făcea curse cu autocarul în Uniunea Europeană. De asemenea, precizează că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității și nu este de acord să fie predată organelor judiciare franceze.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Verificările prezentate de lege se fac în conformitate cu art. 97-106 din Legea nr. 302/2004, iar dispozițiile legale exclud evaluarea probatoriului administrat de statul solicitant față de absența dosarului de urmărire penală în care s-au administrat probele.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. la data de 22.05.2024 a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Franța, respectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosarul nr. x pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 321-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez, furt calificat, prevăzută de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 132 - 71 C. pen. francez. Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată, reținându-se că presupusele fapte ar fi fost comise în perioada cuprinsă între 23.10.2022 și 17.10.2023.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Franța îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat se circumscriu dispozițiilor privind infracțiunile de furt calificat, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen. care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, și constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 367, alin. (1)-(3) C. pen., care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Așadar, este îndeplinită condiția dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a menținut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile franceze, Înalta Curte constată că predarea către autoritățile judiciare străine nu este condiționată de acordul de voință al acesteia dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2024.