ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 146/2024

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare referință număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, în baza mandatului de arestare referință nr. parchet x, nr. instrucție x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorității judiciare emitente.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca, în cazul în care se va pronunța împotriva sa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare referință nr. parchet: x, nr. instrucție: x emis la data de 12.02.2024 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2024 și până la data de 13.03.2024, inclusiv.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore prin ordonanța nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu ora 12:30.

S-au constatat încetate efectele ordonanței de reținere nr. 554/II/5/2024 din data de 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, la data de 13.02.2024, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat propunerea de executare a mandatului european de arestare referință număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, în baza mandatului de arestare referință nr. parchet x, nr. instrucție x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes, împotriva persoanei solicitate A., solicitând, totodată, luarea măsurii arestării acesteia în vederea predării.

În conținutul propunerii s-a arătat că, prin ordonanța de reținere 554/II/5/2024 din 13.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Sucea, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 13.02.2024, ora 12:30. Propunerea de executare a mandatului european de arestare a fost însoțită de ordonanța de reținere a persoanei solicitate, declarația dată de aceasta în fața procurorului și în prezența apărătorului ales, copia de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile franceze și mandatul european de arestare, tradus de asemenea în limba română, emis pe numele persoanei solicitate.

În fapt, în conținutul mandatului european de arestare s-a reținut că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea, conform dreptului francez, a următoarelor infracțiuni:

- tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată: grup infracțional organizat, fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. l, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen.

- spălare: participare, în bandă organizată, la o operațiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. l, art. 311-1, art. 132-71 C. pen.. si pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. l, art. 131-26-2 C. pen.

- participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime: infracțiune pedepsită cu mai mult de zece ani de închisoare, fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. l, alin. (2) C. pen. și pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen.

S-a reținut, în fapt, că, între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazata în B.. O anchetă realizată de Jurisdicția Interregionala Specializata din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, romii din tabăra C. en France (93) erau implicați în colectarea a cel puțin 750 de catalizatoare furate din toată Franța, cu un prejudiciu depășind 2.000.000 de euro. A., era identificat ca fiind un angajat "autonom" al lui D. însărcinat de recuperarea a numeroase catalizatoare din toată România. A. apărea a fi perfect informat despre proveniența ilegală a catalizatoarelor achiziționate de la indivizi din comunitatea romi implantați în Franța. Un membru al familiei sale era actualmente încarcerat în Franța pentru fapte de aceeași natură, care fusese deja în legătură cu aceiași tăinuitori în momentul reținerii sale. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în aceasta organizație criminală.

S-a mai menționat că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea și nu a indicat existența vreunui motiv de refuz, precizând că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente. Totodată, a arătat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Raportându-se la prevederile art. 84 alin. (1) și (2) și art. 97 din Legea nr. 302/2004, Curtea a apreciat că mandatul european de arestare îndeplinește toate cerințele de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

A subliniat, contrar susținerii apărării, că chiar dacă nu sunt precizate pedepsele prevăzute de legea statului emitent pentru infracțiunile săvârșite, acest lucru nu poate conduce la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, în condițiile în care o verificare sub acest aspect se poate realiza prin intermediul internetului.

Astfel, Curtea a observat că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal în statul solicitant sunt pedepsite cu închisoarea mai mare 5 ani, potrivit legislației penale franceze, așa cum rezultă în urma verificărilor întreprinse de instanță sub acest aspect (fiind atașate în aceste sens înscrisuri la dosar), astfel că nu mai este necesară verificarea condiției dublei incriminări. În acest sens, a făcut trimitere la dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora faptele care dau loc la predare (...) indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

De asemenea, Curtea a constatat că mandatul european de arestare, raportat la situația de fapt prezentată, conține informațiile cerute de dispozițiile art. 87 lit. e) din Legea nr. 302/2004, cu privire la descrierea circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina persoanei solicitate fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

Totodată, Curtea a reținut că persoana solicitată este acuzată de autoritățile franceze de săvârșirea a trei infracțiuni, de tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, spălare și participare, în bandă organizată, la o operațiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată și participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte menționate expres la pct. 1, 9, 18 de la alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 (și care pot da loc la predare) și care sunt incriminate de legea română ca infracțiuni de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancționată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (sancționată cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare) și de asociere, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancționată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare).

În plus, s-a constatat că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004. Astfel, din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că persoana solicitată, care răspunde penal datorită vârstei sale, a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru UE, altul decât statul emitent al mandatului, sau într-un stat terț care nu este membru UE, iar infracțiunile pentru care este cercetată nu sunt acoperite de amnistie în România și nu a intervenit prescripția răspunderii penale. Totodată, persoana solicitată nu este la acest moment cercetată penal ori condamnată de autoritățile române, nu a formulat obiecțiuni privind identitatea, nu a comis faptele pentru care este cercetată pe teritoriul României, iar legea română permite urmărirea lor. În plus, nu a mai fost condamnat în Franța pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a emis prezentul mandat european de arestare.

Prin urmare, nefiind incident niciunul din cazurile reglementate de lege pentru a se putea refuza predarea, în conformitate cu art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare și a dispus predarea persoanei solicitate A. autorității judiciare emitente a mandatului.

Relativ la solicitarea persoanei solicitate privind luarea măsurii arestului la domiciliu, curtea a constatat caracterul ei neîntemeiat, subliniind, în acest sens, că arestarea persoanei solicitate în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care se va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze față de numitul A. în vederea efectuării urmăririi penale.

În acest sens, a arătat că, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

A concluzionat că legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., învederând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. e) și f) din Legea nr. 302/2004, întrucât în conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său nu se regăsește o descriere corespunzătoare a faptelor imputate (din perspectiva circumstanțelor faptice, de timp și de loc) și nici nu este indicată pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost emis mandatul, condiții în care nu poate fi analizată incidența unor motive obligatorii sau facultative de refuz.

Totodată, în temeiul art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 221 C. proc. pen., a solicitat să se dispună față de persoana solicitată măsura preventivă a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, în dosarul cu nr. referință parchet x, că acesta a fost emis în baza mandatului de arestare din 06.02.2024 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes, în dosarul cu nr. de referință nr. parchet x, nr. instrucție x, cetățeanul român A. fiind căutat în vederea efectuării de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de: tăinuire de bun provenind dintr-un furt în bandă organizată: grup infracțional organizat, fapte prevăzute prin art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 321-1 alin. (3), art. 321-3, art. 321-4, art. 311-9 alin. l, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14, art. 311-15, art. 131-26-2 C. pen. spălare: participare, în bandă organizată, la o operațiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată, fapte prevăzute prin art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. l, art. 311-1, art. 132-71 C. pen.. si pedepsite prin art. 324-1 alin. (3), art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 324-8, art. 311-9 alin. l, art. 131-26-2 C. pen. participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime: infracțiune pedepsită cu mai mult de zece ani de închisoare, fapte prevăzute prin art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. și pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen.. Totodată, în cuprinsul mandatului s-a menționat că pedeapsa maximă ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare.

De asemenea, se observă că, sub aspectul situației de fapt, în conținutul mandatului european de arestare s-a menționat că "între 24 si 27 martie 2022, 21 catalizatoare erau furate în prejudiciul unei întreprinderi de spălătorie bazata în B.. O anchetă realizată de Jurisdicția Interregionala Specializata din Rennes dezvăluia că din februarie 2022, romii din tabăra C. en France (93) erau implicați în colectarea a cel puțin 750 de catalizatoare furate din toată Franța, cu un prejudiciu depășind 2.000.000 de euro. A., era identificat ca fiind un angajat "autonom" al lui D. însărcinat de recuperarea a numeroase catalizatoare din toată România. A. apărea a fi perfect informat despre proveniența ilegală a catalizatoarelor achiziționate de la indivizi din comunitatea romi implantați în Franța. Un membru al familiei sale era actualmente încarcerat în Franța pentru fapte de aceeași natură, care fusese deja în legătură cu aceiași tăinuitori în momentul reținerii sale. Ancheta efectuată permitea confirmarea participării lui A. în aceasta organizație criminală."

Raportat la aceste mențiuni, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege, neputând fi primite susținerile contestatorului cu privire la neîntrunirea condițiilor de la lit. e) și f) din textul de lege menționat.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, în cuprinsul mandatului, este redat intervalul temporar în care se presupune că s-au săvârșit faptele, este indicat locul săvârșirii faptei și sunt prezentate, succint, argumentele care au determinat autoritățile franceze să aprecieze că A. a fost implicat în activitatea infracțională, ce s-a desfășurat în mod organizat.

În acest context, Înalta Curte subliniază că, atâta timp cât persoana solicitată A. este căutată în vederea efectuării de cercetări penale, descrierea succintă realizată de autoritățile judiciare emitente ale mandatului cu privire la circumstanțele de timp, de loc și la împrejurările faptice cercetate este suficientă pentru ca cetățeanul român să poată avea o reprezentare asupra contribuției sale la presupusa activitatea infracțională. De altfel, în urma cercetărilor ce vor fi efectuate în continuare, descrierea acuzațiilor formulate poate suferi modificări, care, la rândul lor, trebuie aduse la cunoștința persoanei acuzate. Prin urmare, nu se poate susține că a fost nesocotit dreptul la o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse, garantat de art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, așa cum a susținut, în mod neîntemeiat, contestatorul.

Pe de altă parte, se impune a se sublinia că, deși în cuprinsul mandatului european de arestare nu a fost menționată decât pedeapsa de 10 ani închisoare cu care este pedepsită săvârșirea infracțiunii de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, prevăzută de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez și pedepsită prin art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez, această împrejurare nu este de natură să conducă la respingerea solicitării autorităților judiciare franceze de punere în executare a respectivului mandat, câtă vreme în mandat s-a menționat că durata maximă a pedepsei ce poate fi aplicată pentru faptele comise este de 10 ani închisoare, iar celelalte sancțiuni pot fi identificate prin simpla verificare pe internet (https:/codexpenal.just.ro/laws/Cod-Penal-Franta-RO.html) a C. pen. al Republicii Franceze, din cuprinsul căruia rezultă că pentru celelalte fapte menționate în mandat pedepsele sunt de cel puțin 3 ani, în cazul infracțiunii de tăinuire a unui bun provenind dintr-un furt în bandă organizată, și, respectiv, 5 ani, în privința infracțiunii de participare, în bandă organizată, la o operațiune de plasare, de disimulare sau de conversiune a produsului dintr-un furt în bandă organizată. O asemenea verificare a fost realizată, de altfel, și de către instanța de fond, care a atașat la dosar un extras al respectivelor dispoziții legale incidente .

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1, pct. 9 și pct. 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. Cu toate acestea, se constată că respectivele fapte sunt incriminate și de legea penală română ca infracțiuni de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sancționată cu pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare), de spălare de bani, prevăzută de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 (sancționată cu pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare), și de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (sancționată cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare).

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 13 februarie 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

În plus, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceleași acuzații în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru faptele care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. De asemenea, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

Nu în ultimul rând, se subliniază că împrejurarea că persoana solicitată se bucură de prezumția de nevinovăție nu este de natură a conduce la admiterea contestației, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât prin punerea în executare a respectivului mandat respectiva prezumție nu este afectată.

Deopotrivă, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă. Prin urmare, este neîntemeiată și solicitarea contestatorului de dispunere, în privința sa, a măsurii preventive a arestului la domiciliu ori a controlului judiciar.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare referință număr parchet x emis la data de 12.02.2024 de Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, în baza mandatului de arestare referință nr. parchet x, nr. instrucție x emis la data de 06.02.2024 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 14 din 13 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2024.