ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a fost admisă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 04.06.2024, emis de autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.06.2024 la data de 04.07.2024, inclusiv, și predarea acesteia în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, în vederea predării.

S-a constatat că față de persoana solicitată a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 04.06.2024, ora 21:40.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea de apel a reținut că la data de 05.06.2024 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2024, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (lucrarea nr. x/II-5/2024), privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A..

S-a arătat că acesta este urmărit internațional pentru săvârșirea a șapte infracțiuni, respectiv introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, modificarea funcționarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, deturnare de fonduri în banda organizată, participare la o organizație de infractori în vederea pregătirii unei infracțiuni, modificarea frauduloasă de date conținute într-un sistem de date automatizat, modificarea funcționării unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracțiune de deturnare de fonduri în bandă organizată.

La termenul din data de 05.06.2024, Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate obiectul prezentei cauzei, motivul prezentării sale în fața instanței și drepturile pe care le are conform art. 106 din Legea 302/2004.

S-a reținut că persoana solicitată nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa, precum și faptul că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța și s-a prevalat de regula specialității, astfel că s-a procedat la audierea persoanei solicitate conform art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2024.

Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Conform art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit conținutului mandatului european de arestare, faptele dau loc la predare și sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, astfel încât nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări: participarea la un grup criminal organizat, spălarea produselor infracțiunii, fapte legate de criminalitatea informatică, extorcarea de fonduri.

A reținut instanța că din analiza actelor dosarului rezultă că față de A. a fost emis la data de 04.06.2024 de către procurorul Republicii de la Parchetul Tribunalului Judiciar din Paris un mandat european de arestare, ca urmare a emiterii la data de 30.05.2024 a unui mandat național de arestare de către vicepreședintele de instrucție de la Tribunalul judiciar din Paris (Tribunal judiciaire de Paris).

Mandatul se referă la faptul că persoana în cauză ar fi săvârșit 7 infracțiuni.

Astfel, se arată că în cauză se efectuează cercetări pentru infracțiunile de:

- Introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. si pedepsite de art. 323-3 alin. I, 323-5 din C. pen. francez.

- Modificarea funcționarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;

- Deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 312-6 alin. l, 312-1 alin. l, 312-71 C. pen. și pedepsite de art. 312-6 alin. l, 312-13, 131-26-2, art. 131-30 alin. (1) din C. pen. francez;

- Participare la o organizație de infractori în vederea pregătirii unei infracțiuni, fapte prevăzute de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. și pedepsite de art. 450-1 alin. (2), (45)0-3, 450-5 din C. pen. francez;

- Modificarea frauduloasă de date conținute într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-3 alin. (1), (32)3-5 din C. pen. francez;

- Modificarea funcționarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;

- Spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracțiune de deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 324-2, 2 0, art. 324-1, art. 312-6 alin. l, art. 312-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite de art. 324-2, alin. l, art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 312-6 alin. (1), art. 131-26-2, art. 131-30; alin. (1) din C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că faptele au fost comise în perioada 01.10.2020 - 29.04.2024, pe teritoriul francez și de manieră indivizibilă în Romania, astfel:

Din iulie 2021, in jur de 30 de persoane fizice si societăți franceze au fost victimele aplicației de răscumpărare B., care a adus un prejudiciu de 907.780 euro. Serverele NAS SYNOLOGY ale victimelor au fost piratate și apoi cifrate. Pentru a obține codul pentru decodare, victimele erau invitate prin email să verse o suma de răscumpărare în criptomonede în contul piraților. Fluxul de transferuri în bitcoin B. a fost în valoare de 12 94180223 bitcoini, adică în valoare de 378 349 dolari.

Investigarea conectărilor la serverul NAS a trei victime franceze ale aplicației B. a permis identificarea a trei adrese IP localizate in Romania.

Printr-o cerere de întrajutorare adresată României s-a stabilit ca doua din cele trei adrese IP 188 26 58 si 2a02:2f0c:7a08:b600: 1449:d6d2:bf2d:dbc0 aparțineau doamnei C. (D84), care are drept fiu pe A..

În plus, analiza fluxurilor pe cele 7 adrese BTC ale aplicației B. a arătat că fondurile tranzitau spre platforme de schimb de criptomonede D., E. și F.. IP-urile tranzacțiilor au arătat localizări în Romania. 347 dintre tranzacții care proveneau din clustere de adrese ale aplicației de răscumpărare aparțineau lui A. in valoare de 107.590, 695 dolari între noiembrie 2021 și decembrie 2023.

S-a stabilit că el administra și contul D. care aparținea mamei sale C., care era destinatarul sumei de 66 839, 64 dolari provenind din aplicația de răscumpărare. Fondurile erau utilizate pentru cheltuieli de zi cu zi sau pentru a face retrageri de numerar. A. apare ca fiind implicat atât în atacurile realizate de aplicația B. împotriva mai multor victime din Franta, cât și în spălarea de fonduri provenite din aceste atacuri. A. este de naționalitate română și locuiește la București, neavând nicio legătura cu Franța.

S-a reținut că, practic, singurul motiv invocat de către persoana solicitată pentru a refuza predarea a fost acela că faptele ar fi fost comise pe teritoriul României, astfel încât acestea ar trebui cercetate/judecate de către autoritățile române.

Curtea de Apel București a menționat că temeiul invocat s-ar circumscrie unui motiv opțional de refuz la executare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 - refuzul executării mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, însă instanța a apreciat că aspectele invocate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.

S-a arătat că, așa cum este descrisă situația de fapt în conținutul mandatului european de arestare, rezultă cu evidență că faptele ar fi fost comise (și) pe teritoriul Franței (între 1 octombrie 2020 și 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez și de o manieră indivizibilă pe teritoriul României). Așadar, presupusa activitate infracțională s-ar fi comis cel puțin în parte pe teritoriul statului francez, din moment ce se arată că victimele au fost persoane fizice sau juridice din Franța, care au fost prejudiciate patrimonial prin comiterea faptelor, iar ancheta este realizată de autoritățile franceze. S-a menționat că, faptul că A. locuia/locuiește la București nu înlătură concluzia de mai sus, prin locul săvârșirii unei infracțiuni înțelegându-se locul unde s-a desfășurat, în tot sau în parte, activitatea infracțională ori locul unde s-a produs urmarea acesteia (în acest sens - art. 41 alin. (2) C. proc. pen.).

În plus, Curtea a reținut că acest caz este unul facultativ, așadar, chiar și în ipoteza în care ar fi îndeplinite condițiile în acest sens - ceea ce nu este cazul, cum s-a arătat mai sus, instanța nu este obligată să refuze executarea mandatului european de arestare.

Totodată, s-a avut în vedere că în temeiul articolului 1 alin. (2) din Decizia cadru 2002/584, statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare iar, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din data de 04.06.2024, emis de autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A., dispunând totodată, arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 05.06.2024 la data de 04.07.2024, inclusiv, și predarea acesteia în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța, cu respectarea regulii specialității.

*****

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 12.06.2024, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 18.06.2024.

Prin motivele de contestație formulate, în esență, apărarea contestatorului persoană solicitată A. a solicitat admiterea contestației și respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare din 04.06.2024, invocând cazul de refuz de executare a mandatului, prevăzut de art. dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

În acest sens, apărarea contestatorului a arătat că, inclusiv din informațiile preliminare transmise în cadrul mandatului european de arestare rezultă faptul că suntem în prezenta unor acuzații privind infracțiuni ce ar fi fost săvârșite pe teritoriul României. Astfel, potrivit principiul teritorialității (art. 8 din C. pen.), legea penală română se aplică tuturor infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României, iar în prezenta cauză nu există în realitate niciun fel de temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că pretinsele fapte penale nu ar fi fost săvârșite pe teritoriul României. În opinia apărării, împrejurarea că aceste fapte penale ar fi fost de natură să producă un prejudiciu unui cetățean străin, aflat pe teritoriul unui alt stat, nu poate în nicio situație să înfrângă aplicarea principiului teritorialității.

S-a susținut că, aplicarea principiului teritorialității reprezintă o expresie a suveranității naționale, iar predarea unui cetățean român către un alt stat pentru pretinse fapte săvârșite pe teritoriul României ar reprezenta o înfrângere gravă a principiului teritorialității aplicării legii penale române.

Cu titlu suplimentar, s-a solicitat instanței de apel să aibă în vedere și existența unor circumstanțe medicale grave, ce determină necesitatea obiectivă a refuzului executării mandatului european de arestare și respectiv cercetarea infracțiunilor pretinse a fi fost săvârșite în România de către organele de cercetare penală române, având în vedere afecțiunile medicale ale contestatorului.

Cu titlu subsidiar, față de motivele enumerate, s-a solicitat aplicarea măsurii preventive a controlului judiciar față de contestatorul A., dat fiind faptul că aceasta reprezintă o măsură preventivă necesară și suficientă în vederea derulării procedurii judiciare.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 18.06.2024, s-au luat concluziile formulate de apărarea contestatorului și de reprezentantul Parchetului, acestea fiind redate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

În cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanță a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu solicitarea autorităților judiciare din Franța de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.06.2024 pe numele persoanei solicitate A., ca urmare a emiterii la data de 30.05.2024 a unui mandat național de arestare de către vicepreședintele de instrucție de la Tribunalul judiciar din Paris, persoana în cauză fiind urmărită internațional pentru săvârșirea a 7 infracțiuni.

Astfel, fără a relua situația de fapt reținută în cauză în cuprinsul hotărârii primei instanțe, Înalta Curte constată că în speță s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a șapte infracțiuni pe teritoriul Franței (între 1 octombrie 2020 și 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez și de o manieră indivizibilă pe teritoriul României), aceasta fiind urmărită pentru săvârșirea a infracțiunilor de:

- introducerea în mod fraudulos de date într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. si pedepsite de art. 323-3 alin. I, 323-5 din C. pen. francez.

- modificarea funcționarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;

- deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 312-6 alin. l, 312-1 alin. l, 312-71 C. pen. și pedepsite de art. 312-6 alin. l, 312-13, 131-26-2, art. 131-30 alin. (1) din C. pen. francez;

- participare la o organizație de infractori în vederea pregătirii unei infracțiuni, fapte prevăzute de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. și pedepsite de art. 450-1 alin. (2), (45)0-3, 450-5 din C. pen. francez;

- modificarea frauduloasă de date conținute într-un sistem de date automatizat, fapte prevăzute de art. 323-3 alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-3 alin. (1), (32)3-5 din C. pen. francez;

- modificarea funcționarii unui sistem de date automatizat, în urma unor acțiuni frauduloase, fapte prevăzute de art. 323-1 alin. (2), alin. (1) C. pen. și pedepsite de art. 323-1 alin. (2), (32)3-5 din C. pen. francez;

- spălarea în bandă organizată de bunuri sau fonduri provenite dintr-o infracțiune de deturnare de fonduri în bandă organizată, fapte prevăzute de art. 324-2, 2 0, art. 324-1, art. 312-6 alin. l, art. 312-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite de art. 324-2, alin. l, art. 324-3, art. 324-4, art. 324-7, art. 312-6 alin. (1), art. 131-26-2, art. 131-30; alin. (1) din C. pen. francez.

Raportat la infracțiunile presupus a fi săvârșite de persoana solicitată, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că acestea nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate A. regăsindu-se printre faptele care dau loc la predare, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nemaifiind astfel necesară verificarea acestei condiții.

Analizând actele dosarului, se constată că, în mod judicios prima instanță a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., reținându-se că în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Similar primei instanțe, Înalta Curte constată că motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, invocat de apărarea contestatorului, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, (potrivit căruia autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României), nu poate fi primit în cauză.

Sunt apreciate neîntemeiate argumentele apărării contestatorului A. relativ la incidența cazului de refuz al executării motivat de faptul că presupusele fapte pentru care se solicită predarea ar fi fost comise pe teritoriul României și astfel în opinia apărării acestea ar trebui cercetate/judecate de către autoritățile române, cu consecința respingerii solicitării de față, întrucât se constată că din actele dosarului și așa cum este descrisă situația de fapt în conținutul mandatului european de arestare, rezultă că faptele pentru care se solicită predarea numitului A. în vederea efectuării de cercetări, ar fi fost comise pe teritoriul Franței, între 1 octombrie 2020 și 29 aprilie 2024 pe teritoriul francez și de o manieră indivizibilă pe teritoriul României, menționându-se că victimele au fost persoane fizice sau juridice din Franța, care au fost prejudiciate patrimonial prin comiterea faptelor, iar ancheta este realizată de autoritățile franceze.

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia."

Or, față de cele reținute în cauză, având în vedere conținutul mandatului european de arestare din 04.06.2024, a cărei punere în executare s-a solicitat în speță, respectiv în vederea efectuării de cercetări privind comiterea a șapte infracțiuni pentru care autoritățile judiciare din Franța au emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 30.05.2024, un mandat național de arestare de către vicepreședintele de instrucție de la Tribunalul judiciar din Paris, pretinsele fapte ce fac obiectul cercetărilor fiind comise și pe teritoriul Franței prin prejudicierea unor persoane fizice sau juridice din Franța, se constată că nu este incident motivul opțional de refuz la executare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, în acord cu prima instanță, chiar și în ipoteza în care ar fi fost îndeplinite condițiile privind reținerea acestui motiv invocat de apărare, ceea ce nu este cazul în speță, potrivit legii, instanța nu este obligată să refuze executarea mandatului european de arestare, fiind vorba de un motiv opțional, nu obligatoriu.

În ceea ce privește problemele de sănătate ale contestatorului, menționate de apărare în motivele de contestație, se apreciază că afirmațiile apărării în sensul că persona solicitată suferă de anumite afecțiuni medicale, nedovedite cu înscrisuri la dosarul cauzei, nu constituie vreun motiv de refuz al executării mandatului ori de amânare a predării și nu pot conduce prin ele însele la admiterea contestației.

Referitor la solicitarea subsidiară a apărării contestatorului de a se dispune măsura preventivă a controlului judiciar față de contestatorul A., Înalta Curte constată că această solicitare este neîntemeiată în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente în materie, care prevăd că în situația în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Așadar, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, mandatul european de arestare fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea și predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal prin sentința contestată s-a dispus arestarea, pentru 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispozițiile legale.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța la data de 04.06.2024 pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, precum și de arestare a persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 113/F din data de 05 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2024.