ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2023

Asupra contestației de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, În temeiul prevederilor art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 10.05.2023, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi - Franța în dosar cu nr. referință x, având la bază mandatul de arestare pronunțat de Tribunalul Corecțional din Albi la data de 05.03.2020 urmare a sentinței executorii pronunțate în lipsă la data de 05.03.2020, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român , și a dispus predarea acestuia către organele judiciare din Franța.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Franța și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În temeiul prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 20.05.2023, până la data de 18.06.2023, inclusiv.

S-a mai constatat că persoana solicitată a fost reținută prin Ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 20.05.2023 ora 00:50 până în data de 21.05.2023 ora 00:50 în dosar nr. x/2023, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța la data de 10.05.2023.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare din data de 10.05.2023, în dosarul nr. x al Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi, în vederea arestării și predării pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat în lipsă prin sentința executorie pronunțată la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecțional din Albi, pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de furt.

Starea de fapt reținută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că infracțiunile au fost comise în localitățile Saint Lary Soulan(Hautes Pyrenees), Alban(Tarn) Villefranche DAlbiheois(Tarn) și Saint Girons(Ariege), între 20.09.2013 și 05.10.2013.

Astfel, s-a reținut că "În perioada 28 - 30.09.2013, persoana urmărită A. împreună cu un alt complice a comis 3 jafuri pe raza comunei Alban și alte 2 în comuna Villefranche D" Albigeois(Tarn) în instituții publice, obiectele furate fiind păstrate într-un apartament din Albi. Percheziția acestui apartament a permis stabilirea legăturilor dintre aceste jafuri cu alte jafuri sau tentative de spargeri comise în localitatea Saint Lary Soulan precum și cu un furt comisă în Saint-Grons în noaptea de 4/5.10.2013. Investigațiile au confirmat prezența persoanei urmărite internațional A. la locurile furturilor. Investigațiile efectuate, respectiv mărturiile apropiaților, vânzarea obiectelor furate în magazinele de ocazie și de asemenea, dovada prezenței persoanei urmărite A. în Franța la momentul faptelor, au permis stabilirea implicării sale în furturi".

Natura și calificarea juridică a infracțiunii/infracțiunilor și dispoziții legale ale statului emitent:

- furt prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un loc de locuit sau într-un loc de depozitare agravat de o altă împrejurare (fapte predefinite și prevăzute de articolele 311-5, 311-4, 311-1, 132-).73, 132-74 și 311 -14 C. pen.)

- tentativă de furt prin înșelăciune, spargere și intrare sau urcare într-o locuință sau într-un loc de depozitare agravat de o altă împrejurare (fapte prevăzute și pedepsite de articolele 311-5, 311-4,311-1, 132-73, 132-74,311-5 AL 5, 311-14, 121-4 2° și 121-). 5 din C. pen. Francez.

Astfel, persoana este solicitată în vederea executării unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința executorie pronunțate în lipsă la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecțional din Albi - Franța, pentru comiterea a 12 infracțiuni de furt.

În ședința publică din 20.05.2023, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare, iar din declarația dată în fața instanței la termenul de judecată din aceeași dată, se reține că persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare.

Curtea de apel a constatat că în cauză mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 10.05.2023 îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar faptele care fac obiectul condamnării dispusă de autoritățile judiciare din Franța, dau loc la predare.

Faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite și de legea penală română, respectiv infracțiunile de furt calificat și tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., considerându-se, astfel, îndeplinită condiția dublei incriminări.

Cu privire la împlinirea termenul de prescripție a răspunderii penale invocat de apărător, Curtea de apel a constatat că acesta nu a fost împlinit la data judecării și condamnării la pedeapsa de 4 ani.

Astfel analizând lucrările dosarului se constată că infracțiunile au fost săvârșite în 20.09.2013 și 05.10.2013, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii între 2-7 ani.

Conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

Totodată se constată că hotărârea de condamnare la pedeapsa de 4 ani emisă de Tribunalul Corecțional din Albi a rămas definitivă la data de 05.03.2020.

Astfel, ținând cont că ultimul act material a fost săvârșit în 5 octombrie 2013, iar termenul de prescripție de 8 ani curge din 5 octombrie 2013, s-a apreciat că acesta s-a împlinit la data de 5 octombrie 2021, însă sentința Tribunalul Corecțional din Albi a rămas definitivă la data de 05.03.2020, înainte de împlinirea termenului de prescripție, fapt pentru care Curtea a constatat că faptele nu s-au prescris până la soluționarea definitivă a acesteia.

Totodată, cuantumul pedepsei de executat în Franța este mai mare de 4 luni, împrejurarea ce permite executarea mandatului european de arestare.

În continuare, Curtea a observat că persoana solicitată este cetățean român și a refuzat predarea către autoritățile judiciare din Franța.

Chiar dacă persoana solicitată este cetățean român, s-a apreciat că nu se justifică în condițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a se refuza executarea mandatului european, întrucât acesta în ultima perioadă de timp a trăit în străinătate, în diferite țări, respectiv Belgia, Germania, Elveția, unde își găsea de lucru, familia rămânând în România.

Pe cale de consecință, în ciuda poziției persoanei în cauză, prima instanță a reținut că se impune predarea acesteia autorităților judiciare din Franța, deoarece împrejurarea că persoana solicitată și-a întemeiat o familie în România nu poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.

De asemenea, în cauză s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 29 mai 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 6 iunie 2023.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze din data de 10.05.2023, în dosarul nr. x al Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi, în vederea arestării și predării pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat în lipsă prin sentința executorie pronunțată la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecțional din Albi, pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de furt.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și face obiectul mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța, este cuprinsă în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Din economia dispozițiilor art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.

Totodată, Înalta Curte reține că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză faptele pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate nu s-au prescris anterior condamnării definitive a acestuia de autoritățile judiciare franceze.

Astfel, infracțiunile încadrate, potrivit legislației române, în furt calificat și tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., au fost săvârșite în 20.09.2013 și 05.10.2013, și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii între 2-7 ani. Termenul de prescripție a răspunderii penale, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

În raport de ultimul act material săvârșit, respectiv 5 octombrie 2013, de la care curge termenul de 8 ani, Înalta Curte apreciază că acesta s-ar fi împlinit, potrivit art. 186 alin. (1) teza a II-a C. pen., la data de 4 octombrie 2021, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare condamnare la pedeapsa de 4 ani emisă de Tribunalul Corecțional din Albi, din data de 5 martie 2020.

Prin urmare, susținerile persoanei solicitate privind incidența Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 nu pot fi primite.

Referitor la poziție persoanei solicitate, în sensul că nu este de acord cu predarea întrucât și-a întemeiat o familie, Înalta Curte apreciază că nu poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, având în vedere pe de o parte, scopul mandatului european de arestare, pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat, iar, pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, faptul că persoana solicitată, în ultima perioadă de timp, a trăit în străinătate, în diferite țări, respectiv Belgia, Germania, Elveția, unde își găsea de lucru, familia rămânând în România

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - MM