ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85/F din data de 20 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19.05.2022 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris, pe numele persoanei solicitate A.

A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Franceză, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, dispune emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale într-o cauză privind comiterea mai multor infracțiuni, respectiv, furt și tentativă de furt în grup organizat, prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9 alin. (1), 132-71 din C. pen. francez, tăinuire în grup organizat a unui bun provenit dintr-un furt săvârșit în reuniune, prevăzute de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2, 311-9 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de infractori în vederea pregătirii unei infracțiuni prevăzute de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, extorsiune în bandă organizată, prevăzute de art. 312-6 alin. (1), art. 312-1 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, spălarea produselor infracțiunii de furt comis în bandă organizată, prevăzute de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, spălarea produselor infracțiunii în bandă organizată de extorsiune de fonduri comisă în bandă organizată, prevăzute de art. 324 -2, 324-1, 312-6 alin. (1), art. 312-71 din C. pen. francez, deținerea în bandă organizată de produse din tutun fără autorizație, importare și contrabandă, prevăzute de art. 419-1, art. 215 din Legea privind vama, art. 132-71 C. pen. francez, importarea și contrabandă în bandă organizată de produse din tutun, prevăzute de art. 417 alin. (1), (2), art. 414 alin. (1) din Legea privind vama, deținerea de mărfuri contrafăcute fără autorizație, importare și contrabandă, prevăzute de art. 419-1, art. 215, art. 215-bis, art. 38 alin. (4) din Legea privind vama. În cauză, autoritatea judiciară franceză, respectiv judecătorul de instrucție de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris, a emis un mandat de arestare, la data de 18.05.2022, pe numele persoanei solicitate A.

A reținut că în fapt, din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoțit de traducerea în limba română, rezultă cu claritate faptele sub aspectul cărora se efectuează cercetări de către autoritățile solicitante, acestea fiind prezentate detaliat în cuprinsul mandatului european de arestare . Ca perioadă de săvârșire a faptelor se menționează intervalul 2020 - 16.05.2022.

Curtea a mai constatat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată și care sunt menționate în mandatul european de arestare se regăsesc în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 9, 18, 21, 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancționate, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani, fiind enumerate printre faptele care dau loc la predare fără a fi astfel supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

De asemenea, a mai reținut că pentru faptele la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv și nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte, aspect care rezultă din copia fișei de cazier depuse la dosar și din celelalte înscrisuri atașate.

A apreciat că, nu se poate reține în cauză nici incidența motivului facultativ de refuzare a predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep. (când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României), invocat de apărare, având în vedere faptul că din descrierea faptelor pentru care se efectuează cercetări de către autoritățile franceze cu privire la persoana solicitată, realizată în cuprinsul mandatului european de arestare, nu rezultă o astfel de împrejurare. Sub acest aspect, instanța a apreciat ca nerelevantă susținerea persoanei solicitate, de altfel nedovedită, că nu ar fi părăsit teritoriul țării în ultimii ani.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii și având în vedere cele expuse anterior, Curtea a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru executarea mandatului european de arestare, fiind întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

De asemenea, a constatat că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale și judecății desfășurate de către autoritățile judiciare franceze sunt sancționate cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1, 9, 18, 21, 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, condiție care este însă îndeplinită, întrucât faptele respective sunt incriminate și de legea penală română și, totodată, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se reține că persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel ocazie cu care a arătat că nu este de acord sa fie predată autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, întrucât este nevinovat, însă nevinovăția invocată de persoana solicitată nu poate constitui motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Împotriva acestei sentințe contestatorul persoană solicitată a formulat contestație.

A solicitat admiterea contestației, apreciind că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că din documentele existente la dosarul cauzei, respectiv din descrierea activității pretins infracționale, rezultă faptul că pretinsa activitate a inculpatului A. nu s-a desfășurat decât pe teritoriul României.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandatul european de arestare emis la data de 19.05.2022 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Paris, pe numele persoanei solicitate A., persoana solicitată fiind cercetată penal pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv, furt și tentativă de furt în grup organizat, prevăzute de art. 121-5, 311-1, 311-9 alin. (1), 132-71 din C. pen. francez, tăinuire în grup organizat a unui bun provenit dintr-un furt săvârșit în reuniune, prevăzute de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2, 311-9 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de infractori în vederea pregătirii unei infracțiuni prevăzute de art. . 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez, extorsiune în bandă organizată, prevăzute de art. 312-6 alin. (1), art. 312-1 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, spălarea produselor infracțiunii de furt comis în bandă organizată, prevăzute de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (1), art. 132-71 din C. pen. francez, spălarea produselor infracțiunii în bandă organizată de extorsiune de fonduri comisă în bandă organizată, prevăzute de art. 324 -2, 324-1, 312-6 alin. (1), art. 312-71 din C. pen. francez, deținerea în bandă organizată de produse din tutun fără autorizație, importare și contrabandă, prevăzute de art. 419-1, art. 215 din Legea privind vama, art. 132-71 C. pen. francez, importarea și contrabandă în bandă organizată de produse din tutun, prevăzute de art. 417 alin. (1), (2), art. 414 alin. (1) din Legea privind vama, deținerea de mărfuri contrafăcute fără autorizație, importare și contrabandă, prevăzute de art. 419-1, art. 215, art. 215-bis, art. 38 alin. (4) din Legea privind vama.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care este cercetată persoana solicitată și care sunt menționate în mandatul european de arestare se regăsesc în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 9, 18, 21, 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancționate, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de până la 20 ani, fiind enumerate printre faptele care dau loc la predare fără a fi astfel supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține în cauză nici incidența motivului facultativ de refuzare a predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 (când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României), invocat de apărare, având în vedere faptul că din descrierea faptelor pentru care se efectuează cercetări de către autoritățile franceze cu privire la persoana solicitată, realizată în cuprinsul mandatului european de arestare, nu rezultă o astfel de împrejurare. Sub acest aspect, instanța apreciază ca nerelevantă susținerea persoanei solicitate că nu ar fi părăsit teritoriul țării în ultimii ani.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței nr. 85/F din data de 20 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței nr. 85/F din data de 20 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM