ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 122/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/PI/2021 din 01 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța, cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 13.01.2021 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, privind persoana solicitată A., aflată în prezent în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare.

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data 01.02.2021 și până la data de 02.03.2021, inclusiv și s-a dispus emiterea mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța.

S-a dispus ca administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 20.01.2021, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021, începând cu ora 18:00, iar prin încheierea penală nr. 6/IP/2021 din data de 21.01.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.01.2021 până la data de 04.02.2021, inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 21.01.2021, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat ordonanța de reținere din data de 20.01.2021, procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 20.01.2021, procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei reținute din data de 20.01.2021, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE Franța privind persoana solicitată, copia mandatului european de arestare în limba statului emitent, fișa DEPABD a persoanei solicitate, copie cazier judiciar, copia CI a persoanei solicitate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 21.01.2021, dată la care, prin încheierea penală nr. 6/IP/2021 din data de 21.01.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, s-a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii la dosar a traducerii în limba română a mandatului european de arestare și, totodată, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 21.01.2021 până la data de 04.02.2021, inclusiv.

La data de 22.01.2021 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat traducerea în limba română a mandatului european de arestare.

Persoanei solicitate i s-a comunicat la data de 22.01.2021 un exemplar din mandatul european de arestare tradus în limba română și, în baza art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute la art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată A. a arătat instanței că nu este de acord să fie predat către autoritățile judiciare din Franța și a precizat totodată că nu înțelege să renunțe la efectele regulii specialității.

Examinând cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța, Curtea a reținut următoarele:

Pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare la data de 13.01.2021 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, având în vedere mandatul de arestare din data de 17.12.2020 emis de către Tribunalul Corecțional din Rennes, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

În fapt s-a reținut că persoana solicitată A., este cercetată împreună cu numiții B., C. și D., pentru trei fapte de furt în materie agricolă comise prin efracție, în noaptea de 13/14.08.2014 în Noyant,în noaptea de 17/18.09.2014 la Lion D'Angers și în noaptea de 15/16.10.2014 la Broons. Asocierea celor patru a avut loc între 01.01.2014 și 05.02.2015 pe teritoriul național Francez, dar și în Ungaria și România.

S-a reținut că aceste fapte constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de furt prin înșelăciune, spargere sau escaladare într-o locuință sau un depozit, agravat de o altă circumstanță, prevăzută de art. 311-5, art. 311-1, art. 132-73, art. 132-74 din C. pen. francez și reprimat de art. 311-5, paragraful 5, art. 311-4 din C. pen. francez și participarea la o asociație criminală pentru pregătirea unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 paragraful 1, paragraful 2 din C. pen. francez și reprimat de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, articolul 450-5 din C. pen. francez, cu corespondent în legislația română în infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen.

Curtea a constatat că este competentă să soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 103 cu referire la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege.

Curtea a mai constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință, de îndată, motivele reținerii și că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată, în prezența unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 20.01.2021.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu articolul 1 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, s-a apreciat că este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Cu privire la verificarea dublei incriminări, Curtea a constatat că infracțiunile de furt prin înșelăciune, spargere sau escaladare într-o locuință sau un depozit, agravat de o altă circumstanță, și participarea la o asociație criminală pentru pregătirea unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani închisoare, se regăsesc în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1 și 18) și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată.

Curtea a avut în vedere că prezentul mandat european de arestare a fost emis în vederea punerii în executare a mandatului de arestare din data de 17.12.2020 emis de către Tribunalul Corecțional din Rennes, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, la care a fost condamnată persoana solicitată. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că sunt respectate dispozițiile Deciziei nr. C-241/15 pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Aurel Bob-Dogi.

De asemenea, Curtea a constatat că potrivit legislației franceze, procurorul, atunci când emite un mandat european de arestare, îndeplinește exigențele hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, reprezentând o "autoritate judiciară", în condițiile în care acesta nu este expus riscului de a fi supus, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive, cum este un ministru al justiției, în cadrul adoptării unei decizii referitoare la emiterea unui mandat european de arestare.

Totodată, s-a menționat că în conținutul mandatului european de arestare se arată că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea, nu i s-a înmânat personal hotărârea, însă o va primi personal fără întârziere după predare și atunci când o va primi, va fi în mod expres informată cu privire la dreptul său la o nouă procedură de judecată sau la o nouă procedură de apel, la care persoana în cauză are dreptul de a participa și care permite re-examinarea dosarului pe fond, ținând cont de noile elemente de dovadă, și care poate duce la o infirmare a hotărârii inițiale, și va fi informată cu privire la termenul în care trebuie să solicite o nouă procedură de judecare sau o procedură de apel, adică 10 zile. De asemenea, persoana solicitată va fi prezentată unui judecător (judecătorul de libertăți și detenție) care va decide dacă persoana interesată va rămâne sau nu în detenție până la o nouă audiere, în baza mandatului de arestare.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Franța, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cazierul judiciar al persoanei solicitate, a rezultat că aceasta nu face obiectul vreunei proceduri judiciare în fața autorităților române.

La termenul din data de 01.02.2021, fiind audiată potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța, având în vedere că nu a comis faptele pentru care s-a dispus condamnarea, dar nu a avut obiecții în ceea ce privește identitatea. De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

Cu toate acestea, raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

Prin urmare apărările persoanei solicitate A., s-a apreciat că sunt în esență apărări care trebuie făcute în fața instanțelor din Franța, Curtea de apel Oradea nefiind competentă să aprecieze cu privire la vinovăția persoanei solicitate cu privire la faptele pentru care a fost condamnat. Din aceleași considerente s-a apreciat că nu este cazul a se solicita autorităților judiciare franceze trimiterea hotărârii de condamnare. Acest din urmă demers s-ar fi impus atunci când persoana solicitată ar arata că nu dorește să execute pedeapsa în țara în care a fost condamnat și ar cere executarea în România, nefiind cazul în speță.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

Cu privire la solicitarea apărătorului ales al persoanei solicitate de a se dispune față de aceasta măsura preventivă a arestului la domiciliu, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. În raport de această prevedere, Curtea a constatat că cererea apărătorului persoanei solicitate apare ca fiind inadmisibilă.

Ca atare, curtea de apel a apreciat întemeiată cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța, cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 2325/20 emis la data de 13.01.2021 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, privind persoana solicitată A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., și a solicitat, admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și în rejudecarea pe fond, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.

În motivarea contestației, apărătorul acestuia, a reiterat criticile formulate la instanța de fond și a arătat că persoana solicitată nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare franceze, având în vedere că nu a comis faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa. Totodată, a arătat că nu a fost niciodată reținută de către autoritățile judiciare din Franța și dacă se dorea citarea sa, aceste autorități aveau posibilitatea să facă verificări.

A mai solicitat acordarea unui nou termen pentru a se solicita autorității emitente a mandatului european de arestare transmiterea în copie, a hotărârii de condamnare, având în vedere că persoana solicitată nu a avut cunoștință despre acest proces.

A mai susținut că persoana solicitată este căsătorită, deține o societate în Belgia, a lucrat timp de 20 de ani, are în întreținere părinții care au o vârstă înaintată.

S-a solicitat luarea față de persoana solicitată a măsurii preventive a arestului la domiciliu având în vedere situația personală și profesională a acesteia.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte apreciază contestația declarată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se observă că situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) și alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 13.01.2021 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Rennes, Franța, că acest mandat a fost întocmit în vederea executării mandatului de arestare din data de 17.12.2020 emis de către Tribunalul Corecțional din Rennes, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, faptele constand în accea că persoana solicitată A., împreună cu numiții B., C. și D., a săvârșit trei fapte de furt în materie agricolă comise prin efracție, în noaptea de 13/14.08.2014 în Noyant, în noaptea de 17/18.09.2014 la Lion D'Angers și în noaptea de 15/16.10.2014 la Broons. Asocierea celor patru a avut loc între 01.01.2014 și 05.02.2015 pe teritoriul național Francez, dar și în Ungaria și România.

Ca atare, în acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, se observă că fapta reținută de autoritatea judiciară emitentă se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1 și 18) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, faptele reținute constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de furt prin înșelăciune, spargere sau escaladare într-o locuință sau un depozit, agravat de o altă circumstanță, prevăzută de art. 311-5, art. 311-1, art. 132-73, art. 132-74 din C. pen. francez și reprimat de art. 311-5, paragraful 5, art. 311-4 din C. pen. francez și participarea la o asociație criminală pentru pregătirea unei infracțiuni pedepsite cu 10 ani închisoare, prevăzută de art. 450-1 paragraful 1, paragraful 2 din C. pen. francez și reprimat de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, articolul 450-5 din C. pen. francez, au corespondent în legislația română în infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (2) din C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 01 februarie 2021, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului și nu a invocat în favoarea sa niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea .

De altfel, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române. Așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, lipsa consimțământului la predare nu se regăsește printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.

În ce privește lipsa citării persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare franceze, din actele și lucrările dosarului, rezultă că prin mandatul european de arestare s-au dat asigurări că hotărârea va fi comunicată persoanei solicitate și că aceasta va avea acces la o nouă procedură de judecare.

Prin urmare, apărările persoanei solicitate A., sunt în esență apărări care vizează fondul cauzei și care urmează a fi făcute în fața instanțelor din Franța, instanțele din România nefiind competente să aprecieze cu privire la vinovăția persoanei solicitate sau cu privire la faptele pentru care a fost condamnat. Din aceleași considerente în mod corect s-a apreciat că nu este cazul a se solicita autorităților judiciare franceze trimiterea hotărârii de condamnare, întrucât acest demers s-ar fi impus doar atunci când persoana solicitată ar fi arătat că nu dorește să execute pedeapsa în țara în care a fost condamnat și cere executarea în România, nefiind cazul în speță.

Așadar, Înalta Curte subliniază că aspectele vizând temeinicia acuzațiilor formulate în statul emitent împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestei apărări revine în competența exclusivă a autorității judiciare a statului emitent.

Pentru același motive, în deplin acord cu prima instanță, Înalta Curte notează că, în procedura reglementată de art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, instanța română nu are competența de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Franța și nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

Deopotrivă, raportându-se la dispozițiile art. 104 alin. (6)-(11) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte arată că, în calea de atac ce formează obiectul cauzei, nu poate fi analizată temeinicia măsurii arestării preventive, din interpretarea coroborată a acestor prevederi, rezultând că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) din C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 13.01.2021 de autoritățile judiciare din Franța, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea executării mandatului de arestare din data de 17.12.2020 emis de către Tribunalul Corecțional din Rennes, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, acesta cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 10/PI/2021 din 01 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată se află în culpă procesuală și va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 10/PI/2021 din data de 01 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 255 RON, până la prezentarea apărătorului desemnat din oficiu, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2021.