ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins excepția nulității sesizării invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate.

S-a admis cererea formulată de către autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 26 iulie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x, privind-o pe persoana solicitată A., în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data 09 august 2021 și până în data de 07 septembrie 2021, inclusiv și dispune emiterea mandatului de arestare.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța.

S-a dispus ca Administrația locului de deținere să rețină persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Satu Mare, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din data de 08 august 2021, emisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, începând cu ora 21:59.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a fixat termen pentru predare 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 1012 RON, onorariu parțial pentru avocatul din oficiu (delegația nr. 3225/2021 emisă de Baroul Bihor), a rămas în sarcina statului și s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franța în Dosarul nr. x, un mandat european de arestare, pe baza mandatului național de arestare emis în 08 iulie 2021 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x/179/31.

Mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, reținându-se în fapt că persoana solicitată A. a comis, în calitate de coautor, în datele de 01 decembrie 2012 și 31 decembrie 2012 în localitatea Beziers, alături de alți proxeneți implicați într-o rețea care face obiectul anchetei, fapte de viol asupra unei tinere prostituate, în timp ce aceasta era sechestrată, ca pedeapsă pentru că aceasta întârziase să le plătească proxeneților sumele de bani pe care aceștia i le rețineau.

De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea, în calitate de coautor a infracțiunilor de proxenetism agrava și trafic de persoane, comis în grup organizat din 01 ianuarie 2012 până în 25 iunie 2013 în departamentele B. și C., participând la recrutarea, transferul și cazarea mai multor prostituate provenind din România, aceasta percepând o remunerație reținută din câștigurile zilnice ale prostituatelor.

S-a arătat că aceste fapte constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de viol săvârșit în grup, prevăzută de art. 222-24 paragraful 6 C. pen. francez, art. 227-23 alin. (1) C. pen. francez, proxenetism agravat, comis în grup organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. francez și trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez.

Curtea de apel a constatat că două dintre infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată sunt prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004 (traficul de persoane) și de art. 97 alin. (1) pct. 28 (violul), netrebuind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, iar în ceea ce privește cea de-a treia infracțiune, respectiv cea de proxenetism, aceasta are corespondent în legislația română, fiind incriminată prin art. 213 C. pen.

Curtea de apel a constatat că este competentă că soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 103 cu referire la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege.

Prima instanță a mai constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință, de îndată, motivele reținerii și că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată, în prezența unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 08 august 2021.

Cu privire la verificarea dublei incriminări, Curtea de apel a constatat că infracțiunile de trafic de persoane și viol se regăsesc în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 3 și 28), care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Cu privire la cea de-a treia infracțiune, respectiv cea de proxenetism, s-a constatat că aceasta are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 213 C. pen.

Totodată, s-a constatat că din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru faptele de care este acuzată persoana solicitată.

La termenul din 09 august 2021, persoana solicitată A., întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța, aspect consemnat în declarația dată . De asemenea, persoana solicitată A. a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Franța, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cazierul judiciar al persoanei solicitate, a rezultat că aceasta nu face obiectul vreunei proceduri judiciare în fața autorităților române.

Raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare.

Astfel, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este întemeiată.

În ceea ce privește excepția nulității sesizării, invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate A., Curtea de apel a constatat că aceasta nu este fondată.

Astfel, Curtea a reținut că, în funcție de regimul juridic nulitățile pot fi absolute - reglementate expres prin art. 281 C. proc. pen. sau relative. Nulitățile relative constau în încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute de art. 281 C. proc. pen., încălcare care determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților, care nu pot fi înlăturate altfel decât prin desființarea actului. Nulitatea relativă nu se prezumă, fiind necesar ca partea care o invocă să dovedească încălcarea dispoziției legale, vătămarea procesuală și faptul că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Apărătorul ales al persoanei solicitate a susținut că sesizarea este lovită de nulitate ca urmare a faptului că temeiul în baza căruia s-a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii reținerii nu ar fi fost corect reținut și întrucât persoana solicitată nu ar fi fost audiată înainte de luarea acestei măsuri.

În ceea ce privește sesizarea, s-a constatat că instanța a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, cu mandatul european de arestare emis în 26 iulie 2021 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franța pe seama persoanei solicitate A..

Totodată, Curtea de apel a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pe timp de 24 de ore, începând cu data de 08 august 2021, ora 21:50, prin ordonanța de reținere din 08 august 2021 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2021, în temeiul dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 302/2004.

Sub acest aspect, Curtea de apel a constatat că în cauză autoritățile judiciare din Franța au comunicat autorităților judiciare române mandatul european de arestare emis pe seama persoanei solicitate, însoțit de o traducere în limba română, condiții în care, în mod corect, procurorul a dispus reținerea persoanei solicitate în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004, după ascultarea acesteia în prezența apărătorului desemnat din oficiu pe seama acesteia (procesul-verbal aflat la dosar).

Prima instanță a apreciat că referirea făcută în art. 102 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 la art. 100 din aceeași lege vizează procedurile prealabile în cazul reținerii și arestării în baza semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, iar nu reținerea persoanei solicitate.

Ca atare, Curtea de apel a constatat că excepția nulității sesizării invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate este nefondată, câtă vreme, pe de o parte, temeiul în baza căruia s-a dispus de către procuror reținerea persoanei solicitate a fost corect invocat iar, pe de altă parte, reținerea persoanei solicitate s-a dispus după ascultarea acestuia în prezența apărătorului desemnat din oficiu pe seama acesteia.

Referitor la cererea de amânare a predării formulate de persoana solicitată prin apărătorul său ales, Curtea de apel a reținut că dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 fac trimitere la cele ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. În raport de aceste dispoziții, este evident că se poate dispune amânarea predării doar în cazul în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, or, în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei persoana solicitată A. are calitatea de persoană vătămată, condiții în care, în mod evident, nu se impune amânarea predării.

Tot sub acest aspect, Curtea de apel a reținut că, din copia cazierului judiciar al persoanei solicitate A., rezultă că aceasta nu este cercetată penal, trimisă în judecată sau condamnată de autoritățile judiciare române.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 13 august 2021 și repartizată aleatoriu pentru termenul de judecată de astăzi, 19 august 2021.

În dezbateri, apărătorul ales al persoanei solicitate A. a solicitat să se constate nulitatea actului de sesizare a instanței, motivele fiind expuse pe larg în practicarea prezentei hotărâri. Apărarea a mai susținut că la dosarul cauzei nu există o declarație a persoanei solicitate, luată prealabil reținerii, existând, într-adevăr, un proces-verbal de audiere, despre care apreciază că nu îndeplinește condițiile unei declarații. De asemenea, apărarea a solicitat, în subsidiar, în temeiul art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării pentru un termen de cel puțin o lună, pentru motive familiale. Totodată, apărarea a mai susținut că persoana solicitată are calitatea de persoană vătămată într-o altă cauză în România.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. a fost emis mandatul european de arestare în 08 iulie 2021 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Narbonne în Dosarul nr. x, reținându-se că persoana solicitată a comis, în calitate de coautor, în datele de 01 decembrie 2012 și 31 decembrie 2012 în localitatea Beziers, alături de alți proxeneți implicați într-o rețea care face obiectul anchetei, fapte de viol asupra unei tinere prostituate, în timp ce aceasta era sechestrată, ca pedeapsă pentru că aceasta întârziase să le plătească proxeneților sumele de bani pe care aceștia i le rețineau.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Franța îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt sancționate de legea statului solicitant [viol săvârșit în grup, prevăzută de art. 222-24 paragraful 6 C. pen. francez, art. 227-23 alin. (1) C. pen. francez, proxenetism agravat, comis în grup organizat, prevăzută de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. francez și trafic de persoane, prevăzută de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 din C. pen. francez] sunt prevăzute de legea română [art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004 (traficul de persoane) și de art. 97 alin. (1) pct. 28 (violul), art. 213 C. pen..] și au corespondent în legea penală română.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Înalta Curte constată că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, conform declarației date la 09 august 2021 în fața instanței de fond, însă predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitând nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Criticile persoanei solicitate, prin apărător ales, au vizat nulitatea actului de sesizare a instanței, susținându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dar și împrejurarea că ordonanța de reținere din 08 august 2021 este întemeiată în mod greșit pe dispozițiile art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată. Mai mult, s-a arătat că persoanei solicitate nu i s-a luat o declarație luată prealabil reținerii.

Criticile apărării privind sesizarea instanței de judecată au fost analizate în mod corect de Curtea de apel sub sancțiunea nulității absolute, întrucât în cazul nulității relative, pe lângă existența încălcării unei dispoziții legale să existe o vătămare a drepturilor și intereselor persoanei în cauză și, mai ales, vătămarea respectivă să nu poată fi înlăturată în alt mod.

În speță, se constată că nu sunt incidente prevederile legale referitoare la nulitatea actului de sesizare a instanței de judecată deoarece aceasta a fost sesizată în mod corect de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin lucrarea nr. 4944/II.5/2021 din 09 august 2021, după ce autoritățile judiciare străine au transmis mandatul european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Narbonne, Franța, pe numele persoanei solicitate A., însoțit de traducerea în limba română, fiind îndeplinite dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală referitoare la sesizarea curții de apel în vederea arestării și predării persoanei solicitate.

În ceea ce privește audierea persoanei solicitate, se constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana solicitată fiind ascultată de procuror și întocmit procesul-verbal de constatare a efectuării ascultării și identificării prin video conferință, acesta fiind semnat de avocatul acesteia .

Examinând motivele de contestație invocate de contestatorul persoană solicitată, în acord cu prima instanță, se constată ca acesta nu invocă încălcarea vreunei dispoziții legale care ar atrage sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 281 C. proc. pen.. De asemenea, nu se identifică o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor de urmărire penală indicate, nefiind îndeplinită cerința nulității relative prevăzută de art. 282 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Referitor la solicitarea de amânare a predării, Înalta Curte apreciază că motivele familiale invocate de apărare nu se circumscriu noțiunii de "împrejurări speciale", astfel cum sunt indicate în art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În cauză nu au fost avansate dovezi din care să rezulte că predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În ceea ce privește susținerea că persoana solicitată are calitatea de persoană vătămată într-o altă cauză în România, se constată că aceasta nu se încadrează în prevederile legale care reglementează amânarea predării (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată), aceasta nefiind cercetată penal de către autoritățile judiciare române.

Concluzionând, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 09 august 2021 și până în data de 07 septembrie 2021, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 72/PI din data de 09 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 august 2021.

GGC-GR