ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a respins cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța de executare a mandatului european de arestare având referința dosarului nr. x din data de 05 mai 2022 emis de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Lille - Franța, față de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței contradictorii din 13 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille - Franța, având referința nr. x, menținută prin sentința penală din 11 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel din Douai - Franța, având referința dosarului nr. x, rămasă definitivă la data de 16 mai 2022, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de intermediere a intrării, a transportului sau a sejurului, ilegale, a unui străin pe teritoriul Franței sau într-un Stat care face parte din Convenția Schengen, în grup organizat, faptă prevăzută de articolele: L.622-1 alin. (1), alin. (2) și alin. (3); L.622-5 10 din Codul pentru intrări și sejur al persoanelor străine și al dreptului de azil și pedepsită de articolele: L.622-3; L.622-5; L.622-6 și L.622-7 din Codul pentru intrări și sejur al persoanelor străine și al dreptului de azil, având ca și corespondent în legea română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen.

A dispus executarea de către persoana solicitată A. pe teritoriul României a pedepsei de 3 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A., prin Încheierea penală nr. 28/IP/2022 din 09 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

A dedus din pedeapsă perioada executată în Franța din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, respectiv 159 de zile, durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanța de reținere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum și durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 și menținută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 99 alin. (3) teza ultimă raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 555 din C. proc. pen. a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data pronunțării prezentei sentințe, respectiv 07 septembrie 2022.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reținut că potrivit art. 1 alin. (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI A Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, transpusă în legislația națională prin Titlul III al Legii nr. 302/2004, statele membre trebuie să execute orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoașterii reciproce și în conformitate cu dispozițiile acestei decizii-cadru, în art. 4 fiind prevăzute motivele de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare.

Unul dintre motivele de neexecutare facultativă este cel prevăzut de art. 4 punctul 6 din decizia-cadru, care prevede că, în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

Acest motiv facultativ de neexecutare de regăsește în art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, atunci când persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și acesta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

De asemenea, potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoașterea și executarea hotărârii străine este supusă îndeplinirii condițiilor ca hotărârea să fie definitivă și executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa să constituie infracțiune și în cazul în care ar fi săvârșită pe teritoriul României, iar autorul ar fi sancționabil, persoana condamnată are cetățenie română, persoana este de acord să execute pedeapsa în România și să nu fie incident unul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Având în vedere poziția exprimată de persoana solicitată A., la solicitarea instanței, autoritățile judiciare franceze au comunicat copia certificată a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate și a certificatului prevăzut în Anexa 1 la Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI.

În fapt, s-a reținut că, o rețea structurată de traficanți operând din Marea Britanie, Belgia, Franța și România, de unde sunt originari ansamblul transportatorilor, a fost descoperită în anul 2018. Astfel au fost descoperiți 259 de pasageri, dintre care 167 au reușit să ajungă la destinație, iar 327 persoane trecute ilegal în Marea Britanie erau originare din Iran, Irak, Kurdistan, Eritreea și Afganistan. În cadrul acestei organizații, ascultările telefonice au demonstrat faptul că persoana solicitată A. a avut rolul de șofer, realizând 10 treceri ilegale de persoane în perioada 01 iunie 2018 și 31 martie 2019 împreună cu B. și C.. Persoana solicitată A. a recunoscut că a acționat la ordinele lui D. și că a lucrat pentru societatea E. și a lui F.. Supravegherile poliției au confirmat faptul că prelua imigranți la bordul camionului său, pe care îi ascundea, iar cu ajutorul pudrei de insecte, motorinei și sprayului au evitat să fie găsiți de câini. Persoana solicitată A. a fost controlată la Calais, Veurne și Douvres având la bordul camionului său imigranți ascunși printre încărcătură și a evaluat că a câștigat pentru aceste treceri ilegale de persoane suma de 35.000 lire sterline.

Curtea a mai reținut că din certificatul emis de autoritățile judiciare franceze rezultă că persoana solicitată A. mai are de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată, 2 ani, 6 luni și 22 zile.

De asemenea, a constatat că din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerat în Franța în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile.

În raport de cele mai sus arătate, curtea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată:

- hotărârea de condamnare a persoanei solicitate A. este definitivă și executorie,

- infracțiunea (din cuprinsul dispozițiilor legislației franceze, depuse în extras la dosarul curții, rezultând că persoana solicitată a fost condamnată pentru o infracțiune, săvârșirea faptei într-un grup organizat reprezentând o forma agravată a acesteia și nu o infracțiune de sine stătătoare) pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare ar fi constituit infracțiune și dacă ar fi fost comisă în România, având ca și corespondent în legea română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (2) lit. a) C. pen.,

- persoana solicitată este de acord să execute pedeapsa în România,

- nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În raport de conținutul hotărârii judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare franceze și având în vedere că persoana solicitată este cetățean român și are domiciliul în România, a considerat ca fiind justificată executarea pedepsei în România atât în raport de situația socială și familială a persoanei solicitate, cât și în vederea asigurării perspectivelor de reintegrare în societate a acesteia.

În ceea ce privește cererea persoanei solicitate de a-i fi dedusă din durata pedepsei de 3 ani închisoare ce urmează a fi recunoscută și a perioadei reprezentând, potrivit legislației franceze, "credit de reducere a pedepsei", curtea a apreciat că este nefondată.

În acest sens, Curtea a reținut că din cuprinsul înscrisurilor și datelor comunicate de autoritățile franceze rezultă neechivoc că pedeapsa aplicată (și care urmează a fi recunoscută) este cea de 3 ani închisoare și că trebuie dedusă doar perioada efectiv executată în Franța, respectiv cele 159 de zile la care se face referire.

În privința perioadei reprezentând, potrivit legislației franceze, "credit de reducere a pedepsei", aceasta reprezintă un beneficiu condiționat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an și de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autoritățile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenției.

"Creditul de reducere a pedepsei" fiind deci o instituție ținând de faza de executare, aplicată condiționat (în funcție de comportamentul persoanei condamnate în timpul detenție) și retractabilă (în funcție de același comportament), instituție care are trăsături asemănătoare liberării condiționate din dreptul intern, o astfel de perioadă nu intră în categoria celor care se impun a fi deduse în procedura recunoașterii hotărârii penale străine.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia, desființarea în parte a Sentinței penale nr. 76 din data de 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și rejudecând, să se dispună, având în vedere dispozițiile art. 142 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, deducerea din pedeapsă a acelui credit de reducere a pedepsei de 210 zile menționat de autoritățile franceze, având în vedere și aplicabilitatea principiului recunoașterii reciproce în materia executării hotărârilor penale privative de libertate în cadrul Uniunii Europene.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în esență, contestatorul A. critică sentința penală atacată sub două aspecte: pe de o parte, instanța de fond nu a dedus din pedeapsă "creditul de reducere" de 210 de zile acordat de autoritățile franceze, iar pe de altă parte, în mod greșit a dedus din pedeapsă 159 de zile, în loc de 162 de zile, perioada executată în Franța din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020.

Cu titlu prealabil, referitor la situația juridică a persoanei solicitate A., Înalta Curte reține că pe numele acesteia s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Franța în vederea executării unei pedepse restante de 2 ani 6 luni și 22 zile închisoare, astfel cum a fost condamnat prin sentința contradictorie din 13 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Judiciar din Lille - Franța, având Referința nr. x și menținută prin sentința penală din 11 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel din Douai - Franța, având referința Dosarului nr. x, rămasă definitivă la data de 16 mai 2022, pentru săvârșirea infracțiunii de intermediere a intrării, a transportului sau a sejurului, ilegale, a unui străin pe teritoriul Franței sau într-un Stat care face parte din Convenția Schengen, în grup organizat, faptă prevăzută de articolele: L.622-1 alin. (1), alin. (2) și alin. (3); L.622-5 10 din Codul pentru intrări și sejur al persoanelor străine și al dreptului de azil și pedepsită de articolele: L.622-3; L.622-5; L.622-6 și L.622-7 din Codul pentru intrări și sejur al persoanelor străine și al dreptului de azil.

În cauză, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, prin ordonanța de reținere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din data de 10 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 10 mai 2022 până la data de 24 mai 2022 inclusiv, prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din data de 16 mai 2022 s-a dispus menținerea măsurii arestării provizorii, iar prin Încheierea penală nr. 28/IP/2022 din data de 09 iunie 2022 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 09 iunie 2022 și până la data de 08 iulie 2022 inclusiv, măsură menținută prin Decizia penală nr. 440/2022 din 07 iulie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Încheierile penale nr. 41/IP/2022 din 02 august 2022 și respectiv nr. 47/IP/2022 din 01 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Din certificatul emis de autoritățile judiciare franceze rezultă că persoana solicitată A. mai are de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată, 2 ani, 6 luni și 22 zile.

Din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerat în Franța în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține, similar instanței de fond că în privința perioadei reprezentând, potrivit legislației franceze, "credit de reducere a pedepsei", aceasta reprezintă un beneficiu condiționat acordat, în timpul executării unei pedepse definitive la închisoare, fiind vorba de un credit de reducere a pedepsei de 3 luni pentru primul an și de 2 luni pentru fiecare an suplimentar. Potrivit datelor comunicate de autoritățile franceze, acest credit poate fi retras în cazul unui comportament necorespunzător în timpul detenției.

Așadar, se poate aprecia că această instituție a "creditului de reducere a pedepsei" din legislația franceză își găsește corespondent, sub aspectul efectelor pe care le produce asupra pedepsei aplicate, în instituția liberării condiționate din legislația națională și reprezintă o vocație la care poate accede persoana condamnată dacă sunt îndeplinite anumite condiții și nu un drept recunoscut acesteia de a i se reduce pedeapsa aplicată.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce privește solicitarea contestatorului în sensul deducerii perioadei executate în Franța din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, Înalta Curte apreciază că această solicitare este fondată.

În acest sens, Înalta Curte reține că din adresa emisă la data de 08 august 2022 de Curtea de Apel din Douai rezultă că persoana solicitată A. a fost încarcerată în Franța în perioada 18 decembrie 2019 până în 27 mai 2020, respectiv 159 de zile, iar prin adresa înaintată de Penitenciarul Aiud, la data de 13 septembrie 2022, s-a precizat că totalul zilelor executate în Franța este de 162 de zile și nu 159 de zile, astfel cum apare în Mandatul de executare nr. 80/2022.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "în toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica" Înalta Curte constată că se impune deducerea perioadei executate de contestatorul A. în Franța, din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce privește deducerea din pedeapsă a perioadei executate în Franța.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

Va deduce din pedeapsă perioada executată în Franța din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanța de reținere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum și durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 și menținută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Va anula formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 și dispune emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, numai în ceea ce privește deducerea din pedeapsă a perioadei executate în Franța.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând,

Deduce din pedeapsă perioada executată în Franța din data de 18 decembrie 2019 până la data de 27 mai 2020, durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 10 mai 2022, dispusă prin ordonanța de reținere din 10 mai 2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2022, precum și durata arestării provizorii începând cu data de 10 mai 2022, până la data de 10 iunie 2022 inclusiv, astfel cum s-a dispus prin Încheierea penală nr. 22/IP/2022 din 10 mai 2022 și menținută prin Încheierea penală nr. 24/IP/2022 din 16 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea.

Anulează formele de executare emise în baza Sentinței penale nr. 76/PI din 07 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022 și dispune emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2022.

GGC - NN