ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 48 din Legea nr. 253/2013, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de numita A. cu privire la încetarea obligației de a nu conduce autovehicule, prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., stabilite în sarcina sa prin sentința penală nr. 322/P.I. din 08.12.2022 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 09.08.2023, sub nr. x/2023, având ca obiect modificări ale pedepsei, numita A. a solicitat încetarea executării obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., stabilite prin sentința penală nr. 322/PI/08.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022.

În motivarea cererii, s-a arătat că de la data la care a fost surprinsă în trafic, 21.12.2021, nu a condus niciun autovehicul, astfel că menținerea acestei obligații a avut și continuă să aibă un efect negativ asupra existenței sale și a familiei, fiind nevoită, zilnic, să plătească pentru toate deplasările, atât în interes profesional, cât și personal. Totodată, a solicitat a se avea în vedere poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptei, că s-a aflat la prima întâlnire cu legea penală, că provine dintr-un mediu bine organizat, și-a dat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, este încadrată în muncă și are o locuință stabilă.

De asemenea, s-a mai arătat că nu există pericolul ca pe viitor să mai săvârșească același gen de infracțiuni și invocă necesitatea stringentă de a conduce autoturisme, întrucât atât prin prisma naturii activității profesionale exercitate, care implică prezența în fața instanței din Arad, dar și în alte localități, cât și efectiv responsabilitățile din familie, având în grijă 2 copii minori, care presupune o deplasare zilnică la școală, la activități extrașcolare, meditații, etc.

A mai susținut că fapta penală s-a produs la doar câteva zile după pronunțarea divorțului de fostul soț, circumstanță care a provocat o puternică stare de tulburare emoțională. În aceste sens, a participat și la ședințe de intervenție psihologică.

Prin sentința penală nr. 322/PI/08.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. a stabilit în sarcina inculpatei A., pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Arad, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i-a impus inculpatei obligația de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În temeiul art. 85 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune Arad.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul că, dacă după amânarea aplicării pedepsei săvârșește o nouă infracțiune, cu intenție sau cu intenție depășită, sau dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.

În motivarea hotărârii prin care s-a dispus față de petenta A. amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, precum și impunerea interdicției de a conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, instanța a apreciat că în condițiile în care inculpata a condus la o oră cu trafic intens, în Arad, având o alcoolemie foarte ridicată, de 3,19 g/l alcool pur în sânge și a produs un eveniment rutier soldat cu avarierea a două vehicule și, întrucât petenta a lezat prin infracțiunea săvârșită siguranța circulației pe drumurile publice, prezentând un real risc pentru siguranța în trafic a celorlalți participanți la această activitate, pentru înlăturarea acestei stări de pericol, a dispus înlăturarea temporară a exercitării dreptului de a conduce.

În motivarea cererii de încetare a obligației de a nu conduce vehicule, petenta a susținut că menținerea acestei obligații are un efect negativ asupra vieții profesionale și personale, având nevoie de permis de conducere atât pentru deplasările în interes profesional, fiind avocat în cadrul Baroului Arad, cât și pentru organizarea și desfășurarea activităților zilnice ale familiei sale, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.

Totodată, prin raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Arad, s-a arătat că petenta a respectat măsurile și obligațiile impuse, și-a asumat responsabilitatea față de fapta comisă, aceasta prezentând un risc scăzut de a comite noi infracțiuni la regimul rutier, astfel încât se poate dispune încetarea obligației de a nu conduce vehicule.

Curtea a apreciat că cererea de încetare a executării obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. este nefondată, căci toate argumentele prezentate de petentă în susținerea solicitării sale (conduita procesuală sinceră, faptul că este o persoană integrată în societate, fiind avocat și având doi copii minori) au fost deja avute în vedere de instanța care a soluționat cauza, aceasta apreciind, raportat la toate circumstanțele reale și personale, că scopul protejării valorilor sociale încălcate prin comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. poate fi atins prin impunerea acestei interdicții pe o durată de 2 ani.

Obligațiile prevăzute de dispozițiile legale cuprinse în art. 85 alin. (2) C. pen. sunt măsuri pe care instanța le poate dispune la momentul pronunțării amânării aplicării pedepsei, în scopul de a întregi efectele pedepsei principale stabilite în sarcina inculpatului, îndeplinind, alături de aceasta, funcțiile de constrângere, de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, s-a considerat că nu trebuie pierdut din vedere că rolul acestora este de a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare și reintegrare socială, dar este necesar, în același timp, ca aceste obligații să respecte cerințele de necesitate și proporționalitate cu scopul pentru care au fost dispuse.

Așadar, scopul stabilirii acestor obligații este cel de a înlătura un risc pentru ordinea socială, în speță, pentru siguranța rutieră, iar inconvenientele suportate de petentă asupra vieții personale și profesionale determinate de interdicția de a conduce autovehicule sunt consecințe inerente acestor sancțiuni și care, în cauza dedusă judecății, sunt proporționale cu acest scop.

Împrejurările că petenta are un loc de muncă, este o persoană bine integrată în societate și prezintă un risc scăzut în comiterea de infracțiuni reprezintă modalități de respectare a măsurilor impuse de judecător pe durata termenului de supraveghere de 2 ani și nu au caracter facultativ pentru petentă.

În consecință, ținând seama că a trecut doar jumătate din durata de doi ani pentru care s-a dispus interdicția de a conduce autoturisme, iar în cauză nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că evaluarea făcută de judecătorul care a dispus măsura s-a schimbat într-o așa măsură încât să se poată considera că scopul urmărit a fost deja atins și să justifice, astfel, încetarea executării acestei obligații, Curtea a apreciat că la acest moment se impune menținerea în continuare a obligației de a nu conduce autovehicule în sarcina petentei A..

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, în termen legal, contestatoarea A., iar prin motivele de contestație, în esență, a reiterat argumentele din cererea formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 22 ianuarie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2 cu termen de judecată la data de 27 februarie 2024.

Analizând contestația declarată de A. prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 87 C. pen., "dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, instanța dispune modificarea obligațiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare.

Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară".

Potrivit art. 48 din Legea nr. 253/2013, "în situația în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probațiune constată că se impune modificarea conținutului unora dintre obligațiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligații sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanța de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sesizarea instanței poate fi făcută și de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probațiune".

Prealabil, dispozițiile art. 48 din Legea nr. 253/2013 prevăd că sesizarea instanței de executare potrivit art. 87 C. pen. se realizează exclusiv de consilierul de probațiune și de judecătorului delegat cu executarea.

Persoana supravegheată în privința căreia s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu se poate adresa direct instanței pentru a solicita modificarea sau încetarea obligațiilor stabilite în sarcina sa conform art. 85 alin. (2) C. pen., ci se poate adresa o cerere în acest sens judecătorului delegat cu executarea (în același sens fiind și decizia nr. 746/2020 a Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 din C. pen. și ale art. 48 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal - paragraful 20).

Cu toate că persoana supravegheată s-a adresat direct instanței de judecată cu o astfel de cerere, având în vedere că doar aceasta a declarat calea de atac a contestației și în raport cu dispozițiile art. 425

1

alin. (4) rap. la art. 418 alin. (1) C. proc. pen., care reglementează principiul non reformatio in pejus, Înalta Curte nu mai poate proceda la analiza legalității sesizării instanței de executare.

Analizând în continuare temeinicia sentinței penale contestate, Înalta Curte apreciază că menținerea în sarcina contestatoarei a obligației de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere până la expirarea termenului de supraveghere de doi ani, nu mai este necesară și proporțională, obligația impusă atingându-și scopul pentru care a fost dispusă.

Pe de o parte, chiar dacă termenul de supraveghere expiră la data de 27 decembrie 2024, Înalta Curte are în vedere durata efectivă, mai mare de 2 ani, în care persoana supravegheată nu a mai avut dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice (21 decembrie 2021, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii aflat la dosarul de urmărire penală și 27 februarie 2024, data soluționării prezentei contestații).

Pe de ală parte, se au în vedere concluziile favorabile ale raportului de evaluare privind înlăturarea obligației de supraveghere, întocmit potrivit art. 66 rap. la art. 43-44 din Legea nr. 253/2013 .

Chiar dacă circumstanțele personale au fost avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, Înalta Curte constată că, ulterior rămânerii definitive, persoana supravegheată a respectat întocmai toate măsurile și obligațiile impuse de instanță, a programului de supraveghere, astfel cum a fost stabilit de Serviciul de Probațiune Arad, conștientizând, așadar, consecințele negative ale faptei sale, motiv pentru care nu se mai poate vorbi de riscul săvârșirii de infracțiuni la regimul rutier.

Persoana supravegheată a făcut dovada faptului că are un loc de muncă (fiind avocat în cadrul Baroului Arad, conform deciziei nr. 22, aflată la dosar primă instanță), pentru exercitarea acestei profesii având nevoie de autoturism pentru a se deplasa, cum, de altfel, și pentru cei doi copii minori pe care îi are în grijă, pentru deplasarea zilnică la școală sau la alte activități extrașcolare.

Este adevărat că, săvârșind fapta penală, aceasta trebuie să suporte anumite inconveniente, care au, de regulă, consecințe asupra vieții personale și profesionale, însă menținerea acestei obligații de a nu conduce autovehicule, după această perioadă de timp, poate fi considerată ca având un efect negativ asupra existenței sale și a familiei, astfel că interdicția nu se mai impune a fi exercitată în continuare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, reținând că scopul urmărit prin instituirea obligației a fost deja atins, impunându-se, astfel, încetarea executării acesteia, va admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Va desființa sentința penală contestată și, rejudecând:

Va admite cererea formulată de contestatoarea A..

În baza art. 87 alin. (2) C. pen. va înceta obligația prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită prin sentința penală nr. 322/P.I. din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de contestatoare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 294/P.I. din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează sentința penală contestată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de contestatoarea A..

În baza art. 87 alin. (2) C. pen. încetează obligația prev. de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., respectiv de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere, stabilită prin sentința penală nr. 322/P.I. din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației formulate de contestatoare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2024.