ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2024

Ședința publică din data de 05 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 576 din C. proc. pen. raportat la art. 87 din C. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea petentei A., având ca obiect încetarea obligației, prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., dispusă prin sentința penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă la data de 14.02.2023, prin neapelare.

În baza art. 275 alin. (2) din Codul dea procedură penală, a fost obligată petenta la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 19 februarie 2023, persoana condamnată A. a formulat contestație la executare prin intermediul căreia a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., să se dispună încetarea executării obligației prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În motivare, în esență, s-a arătat că prin sentința penală 22/PI din data de 26.01.2023, Curtea de Apel Timișoara a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, aceasta fiind cercetată pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce face obiect al cauzei penale nr. 575/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin sentința amintită, instanța a aplicat o pedeapsă de 8 luni de închisoare, a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinței și anume 14.02.2023.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, iar în baza dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Persoana condamnată A. a arătat că toate aceste măsuri de supraveghere și obligații le-a respectat și le respectă cu strictețe, așa cum se poate verifica prin solicitarea raportului consilierului de probațiune din cadrul Serviciului Probațiune Arad.

Contestatoarea a considerat că obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere nu se mai justifică și ca atare a solicitat să se dispună încetarea executării obligației pentru următoarele argumente:

În primul rând, s-a solicitat instanței să țină cont de faptul că, de la data la care a fost surprinsă în trafic, și anume 29.10.2022, a predat permisul de conducere organelor de poliție, perioadă în care a fost privată de dreptul de a conduce. De la acea dată, nu a mai condus niciun vehicul, astfel că menținerea acestei obligații a avut și continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale, fiind nevoită să își găsească mijloace alternative de deplasare, atât în interes profesional în desfășurarea activității de avocat, circulând între diferite instanțe și instituții ale statului, cât și personal. S-a mai menționat că este părinte singur, iar fiica sa, B., este studentă la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, fiind astfel nevoită să facă deplasări frecvente între Arad și Cluj-Napoca.

S-a mai arătat că încă din faza de urmărire penală, a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei imputate în sarcina sa, a regretat săvârșirea acesteia, a indicat modul și circumstanțele în care s-a petrecut. De asemenea, s-a mai menționat că este la primul contact cu legea penală, neavând fapte înscrise în cazierul judiciar, este încadrată în muncă, are calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad, are o locuință stabilă, locuind la adresa din mun. Arad, str. x, jud. Arad.

De asemenea, contestatoarea a mai arătat că a achitat la data de 23.03.2023, cheltuielile judiciare în sumă totală de 550 RON, din care 250 RON reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 RON cheltuieli în cursul judecății, așa cum reiese din detaliile tranzacției bancare anexate prezentei cereri.

S-a mai arătat că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet și sediile clienților, unii dintre aceștia având sediul în străinătate. Obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede deținerea permisului de conducere este o obligație împovărătoare, deoarece prin natura ocupației, utilizează frecvent mașina ca pe un mijloc de transport esențial. Deplasările la și de la client/instanțe/autorități ale statului în trecut se realizau cu ajutorul autoturismului personal. În tot acest răstimp de când i-a fost reținut permisul de conducere, respectiv de la data de 29.10.2022 și până în prezent, mai exact pentru o perioadă de mai bine de 16 luni, a trebuit să găsească mijloace alternative de deplasare, care au pus o presiune financiară pe bugetul familiei.

Persoana condamnată a mai arătat că a înțeles gravitatea conducerii sub influența alcoolului, astfel că a urmat ședințe de terapie psihologică în perioada noiembrie 2022 - decembrie 2023, așa cum reiese din scrisoarea psihologică întocmită de d-na psiholog C., scrisoare pe care o anexez prezentei cereri.

Dată fiind conduita adecvată și corespunzătoare de conformare față de valorile sociale atât anterior săvârșirii faptei penale, cât și ulterior pronunțării sentinței penale, neavând nicio mențiune în cazierul judiciar, contestatoarea a susținut că nu mai subzistă necesitatea aplicării în continuare a obligației instituite prin sentința penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023 emisă de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, conform art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., ca pe perioada termenului de supraveghere să nu conducă vehicule.

Față de aceste aspecte, s-a apreciat că nu se mai justifică menținerea obligației de a nu conduce vreun vehicul, întrucât exercitarea profesiei necesită deplasări cu autoturismul, fiindu-i dificil să ducă la îndeplinire sarcinile ce îi revin în virtutea profesiei, dacă interdicția de a conduce vehicule va fi menținută până la expirarea termenului stabilit inițial. Totodată, s-a considerat că scopul punitiv și preventiv al pedepsei aplicate poate fi adus la îndeplinire și fără a mai subzista obligația impusă, existând suficiente garanții morale că nu va mai comite astfel de fapte.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 87 din C. pen.

În probațiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: copie CI - A., copie sentința penală nr. 22/PI din 26.01.2023, copie Plan de supraveghere nr. 4815/SPAR/14.03.2023, scrisoare psihologică Cabinet Individual de Psihologie C., copie carnet student și legitimație B., detalii tranzacție 23.03.2023, practică judiciară, sentința nr. 7 din 15.01.2020 a Curții de Apel Timișoara, sentința nr. 287 din 20.06.2018 a Judecătoriei Sânicolaul Mare.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 22/PI din 26.01.2023, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu inculpata A. cercetată pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce face obiect al cauzei penale nr. 575/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (4) din C. proc. pen., a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 8 (opt) luni de închisoare.

În baza dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 (opt) luni de închisoare.

În baza dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (1) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța va revoca amânarea și va dispune aplicarea și executarea pedepsei.

Din raportul de evaluare nr. x/04.04.2024, a rezultat că persoana supravegheată A. domiciliază în mediu urban, în Municipiul Arad, într-un apartament proprietatea surorii sale, D., aceasta fiind actualmente stabilită în Germania. Divorțată după o relație de mariaj ce a durat mai bine de 13 ani, A. este mama a două fiice majore, în vârstă de 26, respectiv 21 de ani, fiica mai mare, absolventă a Facultății de Biochimie din cadrul Universității de Vest Timișoara, locuind împreună cu ea, iar fiica mai mică locuind în Municipiul Cluj-Napoca, unde urmează cursurile Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Privitor la situația școlară și profesională a inculpatei, s-a constatat că, din data de 01.09.2009, s-a definitivat în profesia de avocat, fiind actualmente membră a Baroului Arad și derulând o activitate profesională de succes, veniturile lunare nete înregistrate situându-se în jurul sumei de 15.000 RON.

S-a reținut că persoana supravegheată A. se află în supravegherea Serviciului de Probațiune Arad în virtutea sentinței penale nr. 22/PI/2023, pronunțate în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Timișoara. În esență, în hotărârea pronunțată, instanța a reținut că, în noaptea de 28/29.10.2022, fiind oprită de către un echipaj al I.P.J Biroul Rutier Arad pentru efectuarea unui control de rutină și întrucât emana halenă alcoolică, A. a fost supusă testului cu aparatul etilotest, în urma acestui demers constatându-se faptul că aceasta prezintă o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condusă la spital, în vederea recoltării de probe biologice. Ulterior, prin buletinul de analiză toxicologică întocmit de către S.J.M.L Arad s-a stabilit că aceasta avea o îmbibație alcoolică de 1,41 g/l alcool pur în sânge.

Cu privire la comportamentul petentei pe parcursul termenului de supraveghere, instanța, din cuprinsul raportului de evaluare, a reținut faptul că persoana supravegheată s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune Arad pentru luarea în evidență și începerea supravegherii măsurilor și obligațiilor impuse de instanță, în data de 27.02.2023. Conform planului de supraveghere, având în vedere factorii protectivi și favorizanți identificați cu ocazia derulării primei și celei de-a doua întrevederi în cadrul procesului de supraveghere, s-a estimat că persoana supravegheată prezintă un risc scăzut de a comite noi infracțiuni.

Din cadrul raportului de evaluare, a rezultat că procesul de supraveghere s-a derulat fără incidente, persoana supravegheată a demonstrat complianță față de condițiile supravegherii, a respectat întrutotul calendarul întrevederilor și a furnizat toate documentele justificative solicitate de către consilierul de probațiune manager de caz. Persoana supravegheată a efectuat mai multe deplasări mai mari de 5 zile de la domiciliu, fiecare din ele fiind anunțată în prealabil, în scris, la întoarcere prezentând de fiecare dată și documentele doveditoare ale acesteia.

Comportamentul demonstrat de către persoana supravegheată pe parcursul termenului de supraveghere sugerează o asumare matură a consecințelor faptelor sale, și totodată o justă repoziționare față de normele legale ce reglementează conduita la volan, lucru care denotă că riscul recăderii în infracționalitate este unul scăzut.

Privind cererea formulată de numitul A., prin care se solicită încetarea obligației de a nu conduce, persoana supravegheată a invocat drept motiv faptul că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet și sediile clienților, unii dintre aceștia având sediul în străinătate iar deplasările la și de la client/instanțe/autorități ale statului în trecut se realizau cu ajutorul autoturismului personal. Totodată, s-a susținut că necesitatea ridicării acestei interdicții rezidă în vederea deplasării în interes personal (să facă deplasări frecvente între Arad și Cluj-Napoca la fiica sa B., care este studentă la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj).

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile impuse, când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară.

Procesul de supraveghere prevăzut de lege este așadar unul flexibil și are ca scop principal evitarea ca persoana să săvârșească din nou infracțiuni și asigurarea reintegrării sale sociale.

Analizând în concret situația petentei, precum și concluziile raportului de evaluare, instanța a constatat că petenta a avut o atitudine corespunzătoare, și-a respectat obligațiile stabilite, acesta fiind însă comportamentul firesc în condițiile pronunțării unei soluții de amânare a aplicare pedepsei.

Referitor la motivele invocate de către petentă în susținerea cererii sale, instanța a apreciat că aceste aspecte nu sunt de natură a duce la concluzia că nu mai este necesară obligația impusă, având în vederea pericolul social al faptei.

Ridicarea acestei interdicții în vederea deplasării numitei A. în interes personal (să facă deplasări frecvente între Arad și Cluj-Napoca la fiica sa B., care este studentă la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj), nu reprezintă un motiv întemeiat, existând variante alternative în acest sens. În aceeași ordine de idei, instanța a reținut că nici argumentul privind ridicarea acestei interdicții în vederea deplasării între cabinet și sediile clienților, nu poate reprezenta o cauză plauzibilă pentru înlăturarea obligației de a nu conduce vehicule, întrucât petenta își poate desfășura activitatea lucrativă și în lipsa dreptului de a conduce vehicule, aceasta continuând să profeseze ca și avocat de la momentul ridicării permisului de conducere.

Mai mult, dacă dreptul de a conduce ar fi fost în legătură interdependentă cu executarea obligațiilor de serviciu, acest aspect ar fi trebuit să reprezinte un factor de responsabilizare și de adaptare a conduitei petentei, care ar fi trebuit să o determine să respecte regulile privind traficul rutier.

În ceea ce privește situația familială și greutățile întâmpinate în gestionarea activității lucrative, instanța a constatat că aceste aspecte nu pot justifica reconsiderarea obligației impuse, având în vedere că aceste dificultăți sunt intrinseci impunerii unei astfel de interdicții, însă aceste greutăți nu sunt unele excepționale, putând fi gestionate.

De asemenea, s-a reținut că impunerea acestei interdicții în cazul petentei a reprezentat o constrângere directă a acesteia, de natură să asigure în mai mare măsură îndreptarea și corijarea comportamentului său, această obligație având rolul de a conduce la îndeplinirea scopului de prevenție al pedepsei.

Instanța a avut în vedere și faptul că această obligație i-a fost impusă petentei pentru a-i proteja pe ceilalți participanți la trafic de un astfel de comportament pe care l-a avut acesta în momentul săvârșirii infracțiunii și pentru ca exemplaritatea unei astfel de obligații să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supusă aceasta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Astfel, instanța a respins solicitarea de încetare a obligației și prin prisma scopului hotărârii care s-a pronunțat față de petentă. S-a reținut că dacă hotărârea judecătorească pronunțată nu ar fi însoțită și de obligații stricte, care derivă din modul concret de săvârșire a faptei, aceasta ar avea un caracter pur formal, nefiind aptă să genereze o reintegrare socială efectivă pe de o parte, dar nici să ocrotească ceilalți cetățeni ai societății de un eventual comportament similar în viitor.

Tocmai profilul personal al petentei, dar și lipsa antecedentelor penale au stat la baza pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, iar nu de condamnare, însă, obligațiile impuse trebuie respectate, neexistând suficiente elemente care să determine la acest moment instanța să intervină prin dispunerea încetării acestei obligații.

De altfel, modul concret de săvârșire al faptei a determinat instanța să îi aplice petentei această obligație, neexistând temeiuri ca la acest moment să înceteze prin pronunțarea prezentei hotărâri. Dificultățile întâmpinate de petentă în viața de zi cu zi nu pot convinge instanța că interesul public de prevenție ar fi protejat, existând în continuare riscul ca petenta să se expună pe sine cât și pe ceilalți participanți la trafic unui real pericol, constând în producerea unor grave evenimente rutiere.

Împotriva sentinței penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat contestație contestatoarea A..

Prin contestația formulată, s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., încetarea executării obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere i s-a interzis inculpatei dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

S-a arătat că a respectat și respectă cu strictețe măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, așa cum se poate verifica prin solicitarea raportului consilierului de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Arad.

S-a considerat că obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere nu se mai justifică și ca atare a solicitat încetarea executării obligației.

În primul rând, a precizat că de la data la care a fost surprinsă în trafic, și anume 29.10.2022, a predat permisul de conducere organelor de poliție, perioadă în care a fost privată de dreptul de a conduce. De la acea dată nu a condus niciun vehicul, astfel că menținerea acestei obligații a avut și continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale, fiind nevoită să găsească mijloace alternative de deplasare atât în interes profesional în desfășurarea activității de avocat, circulând între diferite instanțe și instituții ale statului, cât și personal.

De asemenea, a menționat că este părinte singur și fiica mea, B., este studentă la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, fiind astfel nevoită să fac deplasări frecvente între Arad și Cluj-Napoca.

Contestatoarea a precizat că încă din faza de urmărire penală a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei imputate, a regretat săvârșirea acesteia, a indicat modul și circumstanțele în care s-a petrecut.

Totodată, a susținut că se află la prima întâlnire cu legea penală, neavând fapte înscrise în cazierul judiciar.

Este încadrată în muncă, având calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad. Are o locuință stabilă, locuind la adresa din mun. Arad, str. x, jud. Arad. A achitat la data de 23.03.2023, cheltuielile judiciare, în sumă totală de 550 RON, din care 250 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 300 RON cheltuieli în cursul judecății, așa cum reiese din detaliile tranzacției bancare anexate prezentei cereri.

În concluzie, a susținut că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet și sediile clienților săi, unii dintre aceștia având sediul în străinătate. Obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede deținerea permisului de conducere este o obligație împovărătoare, deoarece prin natura ocupației sale utilizează frecvent mașina ca pe un mijloc de transport esențial. Deplasările la și de la client/instanțe/autorități ale statului le realiza cu ajutorul autoturismului personal, iar în tot acest răstimp de când i-a fost reținut permisul de conducere, respectiv de la data de 29.10.2022 și până în prezent, adică pentru o perioadă de mai bine de 16 luni, a trebuit să găsească mijloace alternative de deplasare care au pus o presiune financiară pe bugetul familiei.

Încă din faza de urmărire penală, a arătat că regretă fapta și și-a asumat consecințele juridice ale acesteia. A înțeles gravitatea conducerii sub influența alcoolului, astfel că a urmat ședințe de terapie psihologică în perioada noiembrie 2022 - decembrie 2023, așa cum reiese din Scrisoarea psihologică întocmită de psiholog C., depusă la dosarul cauzei.

Conduita adecvată și corespunzătoare de conformare față de valorile sociale atât anterior săvârșirii faptei penale, cât și ulterior pronunțării sentinței penale, neavând nicio mențiune în cazierul judiciar, precum și faptul că a conșientizat consecințele reale și posibile ale infracțiunii și a respectat toate condițiile supravegherii este evidențiată și în Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Arad care apreciază că nu mai subzistă necesitatea aplicării în continuare a obligației instituite prin sentința penală nr. 22/PI din 26.01.2023 emisă de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, conform art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.

În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, sub nr. x/2024.

La data de 3 iunie 2024, contestatoarea a transmis concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea contestației, casarea sentinței penale nr. 116 din 23.04.2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara cu consecința admiterii cererii privind încetarea obligației prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., întrucât obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere și-a atins scopul, iar în prezent produce vătămări în activitatea profesională și generează limitări financiare care nu se justifică, fiind în ipoteza în care măsura depășește nivelul de proporționalitate și echitate pe care trebuie să-1 aibă orice măsură sancționatorie.

Contestatoare, a menționat că de la momentul predării permisului de conducere organelor de poliție a fost privată de dreptul de a conduce, astfel că menținerea acestei obligații a avut și continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale.

Pentru corecta aplicare a dispozițiilor privind contestația la executare a pedepsei, a solicitat examinarea în mod temeinic nu numai a condițiilor privitoare la lipsa antecedentelor penale și conformarea la dispozitivul sentinței penale dovedit cu raportul întocmit de Serviciul de Probațiune Arad, ci și toate celelalte elemente obiective și subiective, în funcție de care trebuie să se facă aprecierea că pe viitor va avea o comportare foarte bună, conformă cu normele sociale chiar și după înlăturarea restricției de a conduce vehicule.

Omisiunea primei instanțe de a cerceta aceste elemente, ca și aprecierea eronată, fără a reține elementele probatorii depuse, pot duce fie la diminuarea posibilității efective de desfășurare a activității profesionale și de îndeplinire a obligațiilor sociale, care nefiind o consecință a unor măsuri efective de reeducare nu numai că nu au efect în conștientizarea și regretul faptei, ci vor putea afecta viața profesională și de familie prin lipsa realizării unor venituri necesare, fie la o privare inutilă în exercitarea unor drepturi.

În consecință, a solicitat să se analizeze nu doar gravitatea obiectivă a infracțiunii, ci și lipsa de antecedente penale și buna reputație pe care o are în societate.

A invocat dosarul x/2023, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația formulată și a încetat obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere.

În considerarea tuturor acestor argumente, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 87 alin. (2) din C. pen. și să se dispună încetarea executării obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. constând în interzicerea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere stabilită prin sentința penală 22/PI din 26.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos nr. 1233/59/2022, definitivă prin neapelare.

Examinând contestația formulată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală 22/PI din data de 26.01.2023, Curtea de Apel Timișoara a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în cauza penală nr. 575/P/2022, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. și a aplicat o pedeapsă de 8 luni de închisoare, a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinței, respectiv 14.02.2023.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să respecte măsuri de supraveghere, iar în baza dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen., "Instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligații: g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanță".

În conformitate cu art. 87 alin. (2) din C. pen., se prevede că "Instanța dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară."

Înalta Curte urmează a analiza dacă în legătură cu obligația de a nu conduce anumite vehicule impusă prin sentința penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023 au apărut temeiuri care să conducă la concluzia că această obligație nu mai este necesară.

În analiza demersului menționat, instanța consideră că, din interpretarea textelor legale mai sus menționate rezultă că încetarea executării unei obligații se poate dispune doar atunci când au intervenit fapte sau împrejurări noi care relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru o mai bună reintegrare socială a celui în sarcina căruia au fost stabilite.

Înalta Curte apreciază că legiuitorul prevede posibilitatea ca în ipoteza intervenirii unor schimbări care nu existau la momentul luării hotărârii să se dispună încetarea obligației impuse.

Simpla trecere a timpului și faptul că în acest interval contestatoarea a respectat măsurile de supraveghere nu poate conduce la concluzia că obligația nu mai este necesară, în contextul în care durata măsurii este stabilită de dispozițiile legale, iar respectarea măsurilor impuse nu reflectă decât conformarea contestatoarei la dispozițiile unei hotărâri a căror încălcare ar putea atrage revocarea amânării aplicării pedepsei.

Se reține că încetarea acestei obligații, în acest context particular, lipsește de conținut acordul de recunoaștere a vinovăției și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii întrucât nu a apărut nicio împrejurare nouă care să o justifice.

Argumentele invocate de contestatoare că a respectat condițiile supravegherii, la care se adaugă nevoia obiectivă a persoanei de a-și redobândi dreptul de a conduce autovehicule în vederea facilitării deplasărilor sale în interes de serviciu, în sens contrar, persoana fiind nevoită să depindă de terțe persoane pentru exercitarea profesiei de avocat, precum și pentru a-și susține fiica studentă, prin deplasările frecvente între Arad și Cluj-Napoca, nu sunt de natură să justifice înlăturarea obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., întrucât nu există motive diferite de cele avute în vedere la momentul la care i-a fost impusă obligația.

În procedura de executare, instanța poate dispune încetarea unora dintre obligațiile impuse pe parcursul termenului de supraveghere doar dacă au intervenit motive noi care justifică înlăturarea lor.

Raportând efectele aplicării interdicției prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. asupra situației personale a inculpatei, instanța a constatat că, în prezent, măsura nu depășește nivelul de proporționalitate și echitate pe care trebuie să-l aibă orice măsură sancționatorie, măsură ce nu și-a atins scopul.

În baza dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să respecte măsuri de supraveghere, iar în baza dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule.

Instanța consideră că nu poate constitui temei pentru înlăturarea unei obligații impuse nici împrejurarea că a avut o conduită conformă cu dispozițiile legale prin respectarea măsurilor de supraveghere impuse în sarcina sa, executarea în mod corespunzător a obligațiilor ce i-au revenit prin încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și interzicerea unor obligații care țin de esența soluției dispuse și reprezintă o normalitate ce este sancționată cu revocarea amânării executării pedepsei în caz contrar.

De altfel, obligația impusă condamnatei ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, calculat de la data de 14.02.2023, să nu aibă dreptul de a conduce vehicule, a fost luată în considerarea infracțiunii săvârșite de inculpată și instituită pe o durată limitată și satisface exigențele scopului pedepsei care trebuie să asigure reinserția viitoare, pozitivă, efectivă, a condamnatei.

Prin urmare, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că nu sunt motive temeinic justificate de a înlătura obligația impusă condamnatei, de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță, obligație ce a fost instituită ca o garanție pentru prevenirea faptelor penale de același gen.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 576 din C. proc. pen. raportat la art. 87 din C. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva sentinței penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iunie 2024.