ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 martie 2025

Asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată:

Prin sentința penală nr. 398 din 26 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Arad, în baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

(…)

În baza art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) raportat la art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

(…)

A constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen., referitoare la concursul de infracțiuni și cu privire la infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 270 din 28.11.2023, pronunțată în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu, definitivă prin decizia penală nr. 117/A din 22.02.2024 a Curții de Apel Timișoara la pedepsele de 3 ani, 3 ani, 1 an, 1 an și 6 luni și 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 270 din 28.11.2023, pronunțată în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu, definitivă prin decizia penală nr. 117/A din 22.02.2024 a Curții de Apel Timișoara în pedepsele de 3 ani, 3 ani, 1 an, 1 an și 6 luni și 1 an închisoare pe care le-a repus în individualitatea lor și a înlăturat sporul aplicat.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa detențiunii pe viață.

(…)

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 296/2023 din 22.02.2024 emis în dosar nr. x/2023 de către Judecătoria Ineu și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în conformitate cu dispozițiile sentinței.

În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului A., pe care a constatat-o legală și temeinică.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii și a arestării preventive din data de 27.04.2023 la zi.

(…)

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., a dispus obligarea inculpatului A. la plata către partea civilă a daunelor morale în sumă de 5.000 euro, plătibilă în RON la cursul BNR din ziua plății și a respins restul pretențiilor civile.

Prin decizia penală nr. 941/A din 15.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 398 din 26.07.2024 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2023.

În baza art. 424 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. și art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la data pronunțării prezentei decizii, a încetat de drept măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat, concomitent cu emiterea mandatului de executarea a pedepsei și în baza art. 72 C. pen. deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din data de 26.07.2024 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, prin avocat C., invocând dispozițiile art. 433 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte reține următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situația în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 434 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol, iar condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul cererii s-a susținut că, sentința apelată este rezultatul unor erori de fapt datorate lipsei probelor directe care să ateste că inculpatul a săvârșit fapta, iar instanța de apel: a respins nejustificat probele solicitate în apărarea inculpatului, ceea ce a condus la afectarea dreptului său la un proces echitabil și pronunțarea unei hotărâri nelegale; a omis să răspundă la toate motivele de apel invocate de inculpat, încălcând astfel obligația de motivare a hotărârii; a ignorat contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate și ale martorilor.

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru achitarea inculpatului, trimiterea cauzei pentru rejudecare de către instanța de apel.

În acest sens, s-a solicitat o expertiză ADN - prin compararea probelor ADN recoltate de la victimă și inculpat, precum și reexaminarea expertizelor tehnice și a expertizei ADN, amprente, etc., apreciindu-se că probele biologice descoperite pe perna din bucătărie au fost manipulate după întoarcerea inculpatului în România, experiza urmând să inclusă și verificarea modului în care au fost prelevate probele.

Având în vedere că în conținutul cererii nu este indicat niciunul din cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., potrivit căreia, cererea de recurs în casație trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază și motivarea acestora.

Deși, în esență, recurentul inculpat își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția pronunțată, care, în opinia sa, este rezultatul respingerii nejustificate a probelor solicitate în apărarea sa, interpretării greșite a situației de fapt și a probelor administrate, solicitând reexaminarea acestora și administrarea unor probe noi, aceste critici, pe de o parte, nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație, iar pe de altă parte, nu suplinesc cerința prevăzută în mod imperativ de norma legală menționată, în sensul indicării cazului de recurs în casație.

Sub acest aspect, Înalta Curte amintește că nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. În condițiile în care, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casație, atât conținutul, cât și motivarea cererii reprezintă condiții de admisibilitate ale recursului în casație, întrucât lipsa mențiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească și motivarea incidenței vreunui asemenea caz în speță.

În consecință, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale referitoare la admisibilitatea în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 941/A din 15.11.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2025.