ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 7 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din data de 13.02.2025, pronunțată de Judecătoria Reșița, în baza art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. și aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie, în regim de detenție.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 233 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen., pe o perioadă de 2 ani care se va calcula potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.. Au fost aplicate pedepse accesorii în corespondent.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reținerii de la data de 16.06.2024 până la 17.06.2024, precum și durata arestului preventiv de la data de 16.06.2024, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A. prin încheierea nr. 14/16.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Reșița, definitivă prin încheierea penală nr. 77 din 20.06.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, pe o perioada de 60 de zile, cu începere din 13.02.2025, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv înainte de data de 13.04.2025.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 13.02.2025 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. x/2024.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept, la data prezentei decizii, dată la care se emite mandatul de executare a pedepsei închisorii, măsura arestului preventiv luat față de inculpat în cauză.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 404 alin. (4) C. proc. pen., a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la data de 13.02.2025, la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 19 mai 2025, data plicului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 23 iulie 2025, când s-a stabilit termen la data de 7 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală), motivarea recursului în casație și semnătura inculpatului.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

A precizat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât au fost respinse toate solicitările de reaudiere a martorilor.

De asemenea, a mai arătat că martorul principal este analfabet și nu stie ce declarație a semnat, motiv pentru care se impunea reaudierea acestuia.

Mai mult, a fost respinsă și solicitarea inculpatului de efectuare a probei cu testul poligraf, care în opinia sa, ar fi condus la aflarea adevărului.

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de lege, însă nu îndeplinește cumulativ cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c), d) din C. proc. pen.

Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare. Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Criticile formulate de recurentul inculpat nu reprezintă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele expres prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 din C. proc. pen., ci în realitate, acesta solicită o readministrare și o reevaluare a ansamblului probator administrat în cauză, cu consecința stabilirii unei situații de fapt favorabile inculpatului.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 342/A din data 24 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 342/A din data 24 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2025.