ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 123/P din data de 06 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 1001 din 14 august 2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 404 alin. (4) din C. proc. pen., s-a dedus durata măsurii arestării preventive pentru inculpatul A., de la data de 14.08.2024, la zi.

Pentru a se dispune în acest sens, Curtea de Apel Constanța a arătat că nu se poate reține solicitarea inculpatului de achitare pe considerentul că fapta nu există, având în vedere situația de fapt reținută prin actul de sesizare și confirmată în cursul cercetării judecătorești, dar și împrejurarea că prin întregul probatoriu administrat rezultă existența faptelor în materialitatea lor, iar față de acest considerent, în cauză este exclusă de plano incidența dispozițiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen.

Curtea a constatat că analiza probelor existente la dosarul cauzei indică, fără nici un dubiu, împrejurarea că inculpatul A. a comis infracțiunile ce îi sunt reținute în sarcină, relevante fiind, în acest sens, probele dezbătute în mod amplu și judicios de către instanța de fond, care se coroborează între ele, neintervenind modificări în privința acestora cu ocazia soluționării căii de atac. A subliniat că probatoriile confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecății există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală și au fost comise cu vinovăție de inculpat.

Aspectele relatate de inculpat, s-a opinat că nu au niciun suport probator, neexistând niciun element învederat de apărare de natură să creeze suficiente îndoieli cu privire la existența faptelor inculpatului și la vinovăția acestuia relativ la comiterea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată (13 acte materiale) și tâlhărie.

Cu privire la criticile formulate de apelantul inculpat, referitoare la netemeinicia hotărârii atacate, instanța de control judiciar a constatat că nu se impune a se interveni asupra felului ori a cuantumului pedepselor aplicate pe fondul cauzei, observând că la stabilirea acestora s-au avut în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei și că raportat la pericolul social concret produs prin infracțiunile comise, dat de natura valorilor sociale lezate (ce ocrotesc patrimoniul persoanelor) de circumstanțele reale de comitere a faptelor (multitudinea actelor materiale de furt calificat comise, prin efracție și violare de domiciliu, în timpul nopții, sustrăgând bunuri din locuințele persoanelor vătămate), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (așa cum acestea au fost reținute de prima instanță), pedepsele stabilite prin sentința penală apelată sunt corect și echilibrat dozate.

Curtea a reținut că inculpatul a comis faptele ce fac obiectul prezentei cauze, la la aproximativ o lună de zile după ce a fost liberat din penitenciar, unde executa o pedeapsă privativă de libertate tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, dând dovadă că această pedeapsă nu a fost suficientă pentru a îl determina pe inculpat să își corijeze comportamentul și să evite implicarea în fapte de natură penală, evidențiind lipsa oricăror inhibiții a acestuia și resorturi interioare de a se reeduca precum și lipsa de norme morale și sociale în conștiința sa. De asemenea, din cuprinsul fișei de cazier judiciar a inculpatului, a observat că acesta a fost condamnat în repetate rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.

În plus, aspectele de ordin personal ale apelantului inculpat, a apreciat Curtea că nu constituie împrejurări favorabile acestuia, întrucât este o persoană tânără și aptă de muncă, dar care a înțeles șă își asigure traiul săvârșind infracțiuni contra patrimoniului, prin conduita sa dovedind dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege.

Curtea a adăugat că modalitatea de acțiune a inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social concret datorită împrejurărilor în care a fost comisă activitatea ce caracterizează elementul material al laturii obiective a infracțiunilor săvârșite, iar sancțiunea penală aplicată este necesară în vederea unei eficiente constrângeri și reeducări a inculpatului.

În raport de materialul probator administrat în cauză, de pericolul social concret produs prin infracțiunile comise, de atitudinea nesinceră adoptată de inculpat, Curtea a constatat că s-a dat curs tuturor exigențelor prevăzute de art. 74 din C. pen., manifestându-se o atitudine moderată și echilibrată la individualizarea pedepsei, urmărindu-se îndeplinirea scopului executării pedepselor prevăzut de art. 3 din Legea nr. 254/2013, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a infractorilor.

Împotriva acestei hotărâri recurentul A. a declarat recurs.

Recursul declarat în cauză nu a fost motivat în scris, iar prin concluziile orale, apărătorul din oficiu a solicitat admiterea excepției inadmisibilității căii de atac invocată de procuror.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată, Înalta Curte reține următoarele:

Legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, luând în considerare efectele principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiul privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și exigențele stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin urmare, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Astfel, art. 550 din C. proc. pen. statuează că hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.

Totodată, conform art. 551 alin. (1) pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația și din acest moment ele devin executorii, neputând fi atacate ulterior.

Aplicând aceste considerații teoretice cauzei de față, Înalta Curte constată că recurentul A. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 123/P din data de 06.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023, prin care Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1001 din 14 august 2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2023.

Se observă că prin sentință penală nr. 1001 din 14 august 2024 pronunțată de Judecătoria Constanța în temeiul art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea în perioada 15.07.2023-10.08.2023 a infracțiunii de furt calificat în formă continuată (13 acte materiale).

În temeiul art. 233 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 22.08.2023 a infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. pe o durată de 5 ani exercitarea a drepturilor de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe lângă pedeapsa închisorii aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În temeiul 64 din C. pen. s-a interzis inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul cauzei au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 754 din data de 04.04.2022 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin necontestare, din executarea căreia inculpatul A. a fost liberat la termen la data de 13.07.2023.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa pronunțată durata reținerii și arestării preventive de la 10.08.2023 la zi.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. s-au contopit pedepsele complementare aplicate și s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii aplicate și s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei stabilite prin sentință.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat prin încheierea nr. 826 din data de 11.08.2023, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul x/2023, măsură ce s-a menținut pentru o durată de 60 de zile.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că prezentul recurs a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Înalta Curte reține că decizia penală recurată a fost pronunțată în contextul soluționării căii de atac a apelului declarat de recurent împotriva sentinței penale prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii urmare a soluționării pe fond a acțiunii penale, respectiv a celei civile alăturată acesteia, așadar, o hotărâre prin care s-a rezolvat definitiv fondul cauzei.

Prin urmare, se constată că, în ceea ce privește hotărârea prin care se dispune asupra apelului, C. proc. pen. nu a reglementat o cale de atac ordinară, aceasta fiind definitivă și, deci, nesusceptibilă de recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 123/P din data de 06.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 123/P din data de 06.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.