ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 346/2024

Ședința publică din data de 30 aprilie 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 02 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 10 alin. (3) C. proc. pen.., art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1) C. proc. pen.., art. 118 alin. (2) C. proc. pen.., art. 351 alin. (2) și (3) C. proc. pen.., art. 352 alin. (3)

1

C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a încuviințat proba cu acte, constând în înscrisurile depuse de inculpatul A. la termenul de judecată din 14.03.2024.

În baza art. 100 alin. (4) lit. a) și b) C. proc. pen.. și art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, cererea privitoare la administrarea celorlalte probe formulată de inculpatul A..

Curtea de apel a apreciat că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (prin decizia nr. 487/A din 28.12.2015), din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege, iar cerințele prevăzute de acest text trebuie îndeplinite cumulativ.

O cerere de sesizare a Curții în controlul de constituționalitate a posteriori poate fi calificată ca inadmisibilă atunci când, exemplificativ, tinde fie la învestirea acesteia cu un examen ce excedează, în mod vădit, competenței sale, intrând în sfera de competență exclusivă a legiuitorului (mutatis mutandis, deciziile nr. 284/24.01.2011, 176/06.03.2012, 187/06.03.2012, 378/26.06.2014 ale Curții Constituționale), fie la un control de constituționalitate nu a unui text de lege anume determinat, ci a concluziei ce ar rezulta din corelarea mai multor dispoziții de lege (mutatis mutandis, deciziile nr. 486/11.12.2003, 85/27.01.2011, 537/15.10.2014 ale Curții Constituționale).

Așadar, s-a reținut că, în speță, prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă sunt dispoziții procesual penale care nu au legătură cu soluționarea cauzei (în sensul art. 421 C. proc. pen..), aspect care atrage inadmisibilitatea sesizării.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs recurentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu Completului 7 la data de 16 aprilie 2024, când s-a amânat la data de 30 aprilie 2024, fiind încuviințată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat A., în vederea pregătirii apărării și motivării recursului.

Recurentul A. a lipsit de la dezbaterile din data de 30 aprilie 2024, fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu care a solicitat admiterea recursului formulat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate au legătură cu obiectul cauzei, fac parte din legea în vigoare, nu au mai fost supuse controlului constituțional și există o legătură de cauzalitate între o eventuală soluție de admitere a cauzei, pe fond, și soluționarea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public a susținut că se urmărește denaturarea atribuțiilor Curții Constituționale, apreciind că examenul pe care această instituție ar trebui să îl facă excedează competențelor sale, astfel cum au fost stabilite în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Textul de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea legii, instanța de judecată verifică numai admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze dacă în cauză scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit. În ceea ce privește existența unei legături efective între cererea de sesizare a Curții Constituționale și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, la cererea uneia dintre părți, are în vedere neconstituționalitatea art. 10 alin. (3) C. proc. pen.., art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1) C. proc. pen.., art. 118 alin. (2) C. proc. pen.., art. 351 alin. (2) și (3) C. proc. pen.., art. 352 alin. (3)

1

C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1832 din data de 16.11.2023, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect agresiunea sexuală (art. 219 C. pen.).

În speță, se constată că autorul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, invocă încălcarea unor dispoziții legale de către instanța de apel. Așadar, excepția invocată vizează interpretarea și aplicarea textelor de lege criticate de către instanța de apel.

Or, în ceea ce privește sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituționalității modului de aplicare a dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de către Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 02 aprilie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2024.