ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022 din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2022 (7957/210/P/2020) din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatului A. că, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul marca pe strada x din Stațiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă ce întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen.

În susținerea acuzațiilor în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; fișa de examen clinic nr. x/31.08.2020; proces-verbal de recoltare mostre biologice; declarații suspect/inculpat A.; declarație martor B.; ordonanța nr. 71/P/2021 din data de 09.09.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța; adresa nr. x/10.06.2024 a Baroului București; alte înscrisuri.

Prin cererea formulată și depusă la dosar în data de 30.08.2024, inculpatul A. a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu și cu privire la administrarea probelor în cursul urmăririi penale, reiterate și cu ocazia dezbaterilor, în procedura de cameră preliminară, respectiv:

I. Înlăturarea declarației martorei B., consemnată în data de 07.03.2024, ca urmare a ordonanței de delegare din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât aceasta este identică cu declarația martorei din data de 23.09.2020, consemnată la momentul instrumentării cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, ceea ce reprezintă o declarație care nu a fost consemnată în condiții de legalitate, fiind încălcate dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar și ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014.

S-a mai arătat că, în cauză, nu a fost verificată "de îndată" competența după calitatea persoanei, inculpatul A. fiind avocat suspendat în cadrul Baroului București și astfel, s-a procedat la audierea martorei B., declarația acesteia regăsindu-se în susținerea acuzării, dar este și redată amplu în actul de sesizare a instanței.

II. Încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care la dosar există solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. de a participa la administrarea oricărei probe pe parcursul urmăririi penale, fără să existe la dosar dovada faptului că a fost contactat apărătorul ales pentru a participa la audierea martorei B.. De asemenea, a fost formulată o listă de probatorii în apărare, respectiv audierea în calitate de martor a agentului de poliție C., efectuarea unei adrese către Inspectoratul Județean de Poliție Constanța-Serviciul Rutier pentru a se preciza dacă cei doi agenți de poliție aveau camera de filmat tip "body cam" sau dacă autoturismul în care se aflau aceștia aveau în dotare camera foto/video activă, dar și efectuarea de verificări dacă mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a stabilit prezența alcoolului în aerul expirat, precum și concentrația de alcool în aerul expirat au fost realizate cu un aparat etilotest certificat, omologat și verificat metrologic, precum și efectuarea unei adrese către Biroul de Metrologie Legală în legătură cu solicitarea de mai sus, probe asupra cărora procurorul nu s-a pronunțat în totalitate, nici prin ordonanță separat, nici prin rechizitoriu.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul A. a fost audiat ca suspect, dar și ca inculpat în aceeași zi, respectiv în data de 19.04.2022, fără a-și putea exercita dreptul la apărare. Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea declarațiilor inculpatului A., în calitate de suspect și inculpat, sancțiunea fiind nulitatea relativă, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (2) și (5) C. proc. pen., întrucât acesta a fost lipsit de posibilitatea reală de a-și formula apărarea. Totodată, s-a arătat că a fost încălcat și dreptul inculpatului A. de a fi informat cu privire la natura acuzației aduse și calificarea juridică a faptei, lipsind informarea precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse acestuia.

III. Modalitatea de redactare a rechizitoriului este deficitară, fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., fără să fie precizată în mod clar natura acuzației aduse, dar și încadrarea juridică a faptei.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererilor și excepțiilor formulate, întrucât atât modalitatea de redactare a rechizitoriului, dar și modalitatea de desfășurare a urmăririi penale au încălcat dreptul la apărare, informare și la un proces echitabil, fapt pentru care s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, potrivit art. 346 alin. (3) C. proc. pen., dar și excluderea probei administrată nelegal, conform art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

IV. La termenul de judecată din data de 05.11.2024, inculpatul A., prin intermediul apărătorului ales a formulat note de ședință prin care a susținut admiterea cererilor și excepțiilor formulate în cauză, cu consecința trimiterii cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale și a arătat, totodată, că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condițiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit imposibilitatea procurorului de caz de a asculta martora B., nefiind indicat în ordonanța de delegare motivul pentru care nu s-a putut proceda la audierea martorei în mod nemijlocit de către organul de urmărire penală.

S-a mai arătat că a fost încălcat principiul loialității probelor, prevăzut de art. 102 C. proc. pen., sens în care se impune înlăturarea din materialul probator a declarațiilor luate cu încălcarea acestui principiu, fiind invocate considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 și ale deciziei nr. 22/2018, fără să fie indicate în concret probele care au fost administrate cu încălcarea acestui principiu, dar și aspectele care conduc la reținerea faptului că o probă a fost administrată neloial sau ce mijloc de probă are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni.

Examinând cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. cu privire la constatarea neregularității rechizitoriului, aspecte cu privire la legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu și cu privire la administrarea probelor în cursul urmăririi penale, prin prisma dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

I. A. În ceea ce privește competența după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, prin prisma dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar și ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014 invocate de către inculpatul A., Curtea a constatat că, în faza de urmărire penală, prin ordonanța din data de 31.08.2020 a I.P.J. - Serviciul Rutier, fila x dup, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Prin ordonanța nr. 518705/2020 din data de 29.09.2020 a Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța-Serviciul Rutier, fila x dup, confirmată prin ordonanța procurorului nr. 7957/P/2020 din data de 29.09.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, fila x dup, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Prin ordonanța nr. 7957/P/2020 din data de 23.06.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen., constând în aceea că, la data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada din Stațiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

La data de 06.08.2022, fila x dup, cu ocazia audierii în calitate de inculpat de către organul de cercetare penală, A. a menționat faptul că în data de 31.08.2020 avea calitatea de avocat în cadrul Baroului București, iar la data de 01.10.2020 s-a suspendat din profesie, la cerere, exercitând profesia de avocat în Anglia.

Din adresa nr. x/10.06.2024 emisă de Baroul București, fila x dup, reiese că inculpatul A. a profesat avocatura de la data de 10.10.2016 până în data de 01.10.2020, fiind suspendat la cerere pentru o perioadă nedeterminată.

De asemenea, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, în data de 06.08.2022, a arătat că nu a anunțat organele de urmărire penală despre faptul că este avocat, deoarece nu a fost întrebat niciodată.

Prin ordonanța nr. 7957/P/2020 din data de 08.09.2022 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, formându-se dosarul nr. x/2022 (în prezent nr. 7957/210/P/2020).

Prin ordonanța nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, fila x dup, s-a dispus:

Prin ordonanța nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 19.04.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen.

Curtea a reținut că excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată de către inculpatul este neîntemeiată, în cauză fiind respectate de către organele de urmărire penală dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și ale art. 56 alin. (6) C. proc. pen.

De altfel, s-a constatat că această cauză a fost instrumentată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, organ de urmărire penală competent după calitatea persoanei, conform art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, etc (…), art. 56 alin. (6) C. proc. pen. (este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii judecă în primă instanță cauza cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel), dar și ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014.

Este adevărat că verificarea competenței materiale și după calitatea persoanei incumbă organelor de urmărire penală imediat după constatarea săvârșirii unei fapte penale, dar numai în măsura în care sunt date cu privire la calitatea persoanei față de care se efectuează cercetări penale ori inculpatul A., după constatarea faptei, în data de 30.08.2020, nu a făcut nicio precizare cu privire la calitatea sa de avocat, iar după ce a adus la cunoștință organelor de urmărire penale calitatea sa, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, în data de 06.08.2022, cauza a fost declinată către organul competent să efectueze urmărirea penală, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a infirmat actele întocmite de către organul de urmărire penală necompetent și a dispus efectuarea în totalitate a activității de urmărire penală.

Prin urmare, s-a constatat că excepția necompetenței după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este neîntemeiată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută a urmăririi penale.

I. B. Referitor la solicitarea de înlăturare a declarației martorei B. consemnată în data de 07.03.2024, ca urmare a ordonanței de delegare din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, întrucât aceasta este identică cu declarația martorei din data de 23.09.2020, consemnată la momentul instrumentării cauzei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, ceea ce reprezintă o declarație care nu a fost consemnată în condiții de legalitate, fiind încălcate dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b)

1

C. proc. pen., art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., art. 56 alin. (6) C. proc. pen., dar și ale art. 7 alin. (1) din Ordinul comun 56 mai 12/C/10.04.2014, deoarece inculpatul A. era avocat suspendat în cadrul Baroului București și astfel, s-a procedat la audierea martorei B. cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competența după calitatea persoanei, declarația acesteia regăsindu-se în susținerea acuzării care este și redată amplu în actul de sesizare al instanței, Curtea a constatat că și această cerere este neîntemeiată.

Prin ordonanța nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanța-Serviciul Rutier în vedere audierii, în calitate de martor, a numitei B..

La filele x dup se regăsește declarația martorei B. consemnată în data de 23.09.2020, în prezența apărătorului ales, iar la fila x se află declarația martorei B. consemnată în data de 07.03.2024, conform procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale, aflat la fila x dup.

În legătură cu susținerea inculpatului A. în sensul că aceste două declarații au același conținut, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, existând posibilitatea ca două declarații ale aceluiași martor luate la date diferite să aibă același conținut, însă, în această etapă a procedurii de cameră preliminară, nu se poate verifica exactitatea aspectelor menționate în cuprinsul declarației martorei.

În consecință, Curtea nu a procedat la înlăturarea declarațiilor martorei B., întrucât acestea au fost administrate în cauză de către un organ de urmărire penală competent, cu respectarea dispozițiilor legale ce vizează audierea martorilor, respectiv ale art. 120 și urm. C. proc. pen.

II. Referitor la încălcarea dreptului la apărare, în condițiile în care la dosar există solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului A. de a participa la administrarea oricărei probe pe parcursul urmăririi penale, fără să existe la dosar dovada faptului că a fost contactat apărătorul ales pentru a participa la audierea martorei B., Curtea a constatat că și această cerere este neîntemeiată.

Astfel, apărătorul ales al inculpatului A. a formulat solicitarea de a fi prezent la efectuarea oricăror acte de urmărire penală către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, conform art. 92 C. proc. pen., în data de 30.04.2024, fila x dup, iar martora B. a fost reaudiată în data de 07.03.2024.

De altfel, s-a constatat că a fost admisă cererea formulată de apărătorul inculpatului A. de studiere și fotocopiere a actelor dosarului de urmărire penală, potrivit ordonanței nr. 895/P/2022(7957/210/P/2020) din data de 17.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În ceea ce privește faptul că, pe parcursul urmăririi penale a fost formulată o listă de probatorii în apărare, respectiv audierea în calitate de martor a agentului de poliție C., efectuarea unei adrese către Inspectoratul Județean de Poliție Constanța-Serviciul Rutier pentru a se preciza dacă cei doi agenți de poliție aveau camera de filmat tip "body cam" sau dacă autoturismul în care se aflau aceștia aveau în dotare camera foto/video activă, dar și efectuarea de verificări dacă mijlocul tehnic cu ajutorul căruia s-a stabilit prezența alcoolului în aerul expirat, precum și concentrația de alcool în aerul expirat au fost realizate cu un aparat etilotest certificat, omologat și verificat metrologic, precum și efectuarea unei adrese către Biroul de Metrologie Legală în legătură cu solicitarea de mai sus, Curtea a constatat că, prin ordonanța nr. 7957/210/P/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, din data de 31.05.2024, filele x dup, au fost respinse probele solicitate, conform art. 100 alin. (4) lit. a) și b) C. proc. pen.

Prin urmare, nu poate fi primită solicitarea de constatare a încălcării dreptului la apărare prin aceea că au fost respinse probele propuse în apărare de către inculpatul A., în condițiile în care organul de urmărire penală a apreciat lipsa de pertinență și concludență a acestora, prin raportare la materialul probator administrat în cauză și a respins motivat probele solicitate.

De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul A. a fost audiat ca suspect, dar și ca inculpat în aceeași zi, respectiv în data de 19.04.2022, fără a-și putea exercita dreptul la apărare, astfel că s-a solicitat înlăturarea declarațiilor inculpatului A., în calitate de suspect și inculpat, sancțiunea fiind nulitatea relativă, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (2) și (5) C. proc. pen., întrucât acesta a fost lipsit de posibilitatea reală de a-și formula apărarea.

În legătură cu această solicitare, Curtea a constatat că la filele x dup se află declarațiile inculpatului A. ca suspect, dar și ca inculpat consemnate în data de 19.04.2024 în prezența apărătorului ales, fără să fie efectuate mențiuni sau să fie consemnată vreo opoziție în legătură cu aspectele consemnate sau în legătură cu modalitatea de audiere. Prin urmare, și această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind încălcat dreptul la apărare al inculpatului A. pe parcursul urmăririi penale.

III. De asemenea, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror, dată fiind modalitatea deficitară de redactare a rechizitoriului, acesta fiind întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., fără să fie precizată în mod clar natura acuzației aduse, dar și încadrarea juridică a faptei. Totodată, s-a arătat că a fost încălcat și dreptul inculpatului A. de a fi informat cu privire la natura acuzației aduse și calificarea juridică a faptei, lipsind informarea precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse acestuia.

Sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a avut în vedere că legalitatea sesizării implică verificarea, reală și efectivă, a îndeplinirii condițiilor de formă și conținut ale rechizitoriului, judecătorul analizând dacă actul de sesizare se conformează exigențelor art. 328 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la verificarea sa prealabilă de către procurorul ierarhic superior, la indicarea persoanelor trimise în judecată, a faptelor reținute în sarcina acestora, a încadrării juridice ori a probelor/mijloacelor de probă care au fundamentat opțiunea procurorului de a da cauzei rezolvarea prevăzută de art. 327 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza conținutului actului de sesizare al instanței, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că acesta cuprinde referiri clare la data, locul și modalitatea de comitere a presupusei fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., la încadrarea juridică, dar și a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, astfel că cererea formulată de inculpatul A. este neîntemeiată.

IV. În ceea ce privește excepția invocată, în sensul că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condițiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit imposibilitatea procurorului de caz de a asculta martora B., nefiind indicat în ordonanța de delegare motivul pentru care nu s-a putut proceda la audierea martorei în mod nemijlocit de către organul de urmărire penală, Curtea a constatat că și aceasta este neîntemeiată.

Prin ordonanța nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, filele x dup s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanța-Serviciul Rutier în vederea audierii, în calitate de martor, a numitei B., conform dispozițiilor art. 324 alin. (3) C. proc. pen. și art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că dispozițiile art. 324 alin. (3) C. proc. pen. nu obligă organul de urmărire penală să motiveze ordonanța de delegare, în cazul în care procurorul efectuează urmărirea penală, dispozițiile acestuia fiind date potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că nu există obligația procurorului de a motiva delegarea organelor de cercetare penală.

Totodată, având în vedere faptul că în data de 30.04.2024, fila x dup, apărătorul ales al inculpatului A. a formulat solicitarea de a fi prezent la efectuarea oricăror acte de urmărire penală, cerere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, conform art. 92 C. proc. pen. s-a constată că și această solicitare este neîntemeiată.

În fine, s-a mai susținut că a fost încălcat principiul loialității probelor, prevăzut de art. 102 C. proc. pen., sens în care se impune înlăturarea din materialul probator a declarațiilor luate cu încălcarea acestui principiu, fiind invocate considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 și nr. 22/2018.

Având în vedere că nu au fost indicate în concret probele care au fost administrate cu încălcarea acestui principiu, dar și aspectele care conduc la reținerea faptului că o probă a fost administrată neloial sau ce mijloc de probă are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni, Curtea a respins și această cerere ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A..

Prin motivele de contestație formulate în scris, inculpatul A. a reiterat criticile formulate în fața judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, solicitând, în esență, admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și restituirea cauzei la parchet, având în vedere imposibilitatea de stabilire a obiectului și limitelor judecății, rechizitoriul fiind întocmit neregulamentar, iar modul de sesizare a instanței fiind nelegal.

A arătat, totodată, că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, nefiind îndeplinite condițiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. pen., fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 280 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Nelegalitatea ordonanței de delegare vizează lipsa motivării acesteia în ceea ce privește necesitatea administrării probatoriului de către un alt organ, având drept consecință nerespectarea dispozițiilor legale incidente privind regulile de competenta după calitatea persoanei, aspecte care atrag nulitatea ordonanței de delegare.

Nemotivarea actului de delegare lipsește de conținut dispoziția legiuitorului conform căreia urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu și nemijlocit de către procuror, motivarea fiind o cerința legală care afectează formalismul actului, dar, totodată, asigură controlul actului din perspectiva legalității acestuia și posibilității de contestare.

Prin nemotivarea ordonanței emise de către procuror, sunt încălcate garanțiile procesuale consfințite de legiuitorul penal, ca și ansamblu de reguli și măsuri stabilite de lege pentru a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor implicate într-un proces penal, ansamblu de norme care au menirea de a asigura un tratament echitabil și corect pe tot parcursul procesului penal, sens în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului statuat că motivarea trebuie să fie substanțială și să ofere posibilitatea persoanei vizate de a înțelege și a contesta decizia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.02.2025, fiind repartizată aleatoriu Completului de 2 judecători de cameră preliminară C2-grupa A.

Cu prilejul dezbaterilor în cauză, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac formulate, întrucât la dosarul cauzei există un tabel de corespondență trimis către inculpat, din luna noiembrie, dintre poșta română și poșta străină, în care se consemnează inițial că a fost trimisă minuta, iar ulterior că a fost trimisă și încheierea nr. 123/2024, neexistând altă dovadă la dosar în acest sens.

A susținut că termenul de declarare a contestației se naște la momentul comunicării către procuror sau către parte a încheierii finale a procedurii de cameră preliminară, conform dispozițiilor art. 346 din C. proc. pen.

A învederat instanței că, indiferent dacă inculpatului i-a fost comunicată doar minuta sau încheierea în ansamblu, prin acestea se dispunea foarte clar începerea judecății, fapt foarte bine cunoscut pentru o persoană cu calificarea unui avocat, care poate intui soluția și cunoaște dispozițiile legii cu privire la declararea căii de atac.

Totodată, a solicitat să fie avute în vedere și dispozițiile art. 425

1

alin. (3) din C. proc. pen., arătând că motivarea contestației se face până la termenul stabilit pentru soluționarea cauzei.

Verificând cauza prin prisma criticilor invocate și prin raportare la dispozițiile art. 347 și art. 425

1

C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază contestația formulată de inculpatul A. ca fiind nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate în continuare.

Prioritar, completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție va analiza excepția tardivității contestației formulate de către inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, invocată de către reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, se reține că, potrivit art. 347 alin. (1) C. proc. pen., în termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la art. 346 alin. (1) - (4

2

), procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor.

Analizând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții legale, completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că inculpatului i-a fost comunicată doar minuta încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, de către Curtea de Apel Constanța, neexistând nicio dovadă la dosarul cauzei că i-ar fi fost comunicată și încheierea contestată.

Or, în prezenta cauză, deși la dosar nu a fost atașată dovada de comunicare către inculpatul A. a încheierii de cameră preliminară, se constată că inculpatul a formulat în termenul legal prezenta contestație, prin raportare la momentul pronunțării soluției de către judecătorul de cameră preliminară.

Completul de 2 judecători de cameră preliminară al Înaltei Curți nu poate primi argumentele reprezentantului Ministerului Public în sensul că, indiferent dacă inculpatului i-a fost comunicată doar minuta sau încheierea în ansamblu, prin acestea se dispunea foarte clar începerea judecății, fapt foarte bine cunoscut pentru o persoană cu calificarea unui avocat, care poate intui soluția și cunoaște dispozițiile legii cu privire la declararea căii de atac.

Distinct de caracterul lor subiectiv, aceste susțineri sunt total contrare textului de lege prevăzut de art. 347 alin. (1) C. proc. pen. care stabilește fără echivoc actul procedural a cărei comunicare către inculpat determină momentul curgerii termenului pentru declararea căii de atac.

Or, în lipsa unei dovezi de comunicare a încheierii prevăzute de art. 346 C. proc. pen., se constată că față de inculpatul A. termenul de 3 zile în care acesta putea formula contestație nu a început să curgă, drept urmare, completul de 2 judecători de cameră preliminară constată ca fiind neîntemeiată excepția tardivității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, contestația fiind declarată în termen legal.

Analizând, în continuare, contestația formulată de inculpatul A., completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că sunt nefondate criticile acestuia.

Așa cum în mod corect s-a reținut și în încheierea atacată, potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie verificarea competenței, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, analiză care se realizează doar din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute de art. 281 - art. 282 C. proc. pen. și a condițiilor de incidență a acestora.

Pornind de la aceste dispoziții, Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, acesta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată (cu titlu exemplificativ: decizia nr. 838 din 08 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 01 martie 2016, decizia nr. 675 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2020).

Deopotrivă, se impune a se sublinia că, din coroborarea dispozițiilor art. 345 alin. (2) și (3) C. proc. pen. și ale art. 346 alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., rezultă că, în această etapă, judecătorul este chemat să analizeze regularitatea rechizitoriului, ca act de sesizare, adică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 328 C. proc. pen. privind conținutul său, inclusiv sub aspectul descrierii faptelor pentru a se putea stabili obiectul și limitele judecății, dar și al existenței controlului de legalitate și temeinicie efectuat de către procurorul ierarhic superior.

Ca atare, examinarea regularității actului de sesizare nu implică și verificarea condițiilor stabilite de legiuitor în art. 327 C. proc. pen. ca fiind obligatorii pentru emiterea rechizitoriului, respectiv o urmărire penală completă și existența probelor necesare, în procedura de cameră preliminară nefiind permisă analizarea probelor sub aspectul temeiniciei, al suficienței acestora din perspectiva trimiterii în judecată și, nu în ultimul rând, al reflectării în încadrarea juridică dată faptei, aceste aspecte ținând exclusiv de fondul cauzei, adică de faza judecății.

Verificând conținutul actului de sesizare, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, constată, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, că rechizitoriul satisface toate exigențele prevăzute de art. 328 C. proc. pen., criticile formulate de contestator sub acest aspect fiind nefondate.

Astfel, se observă că rechizitoriul, supus verificării sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C. proc. pen., care face trimitere la dispozițiile art. 286 alin. (2) C. proc. pen., în conținutul său regăsindu-se datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute de art. 330 și art. 331 C. proc. pen., dispoziția de trimitere în judecată, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță (cu indicarea calității lor în proces și a locului unde urmează a fi citate), semnătura procurorului, precum și celelalte prevederi necesare pentru soluționarea cauzei.

Totodată, se constată că descrierea faptei de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 C. pen. ce formează obiectul trimiterii sale în judecată s-a făcut de procurorul de caz de o manieră rezonabilă și inteligibilă, aptă să îi permită inculpatului A. cunoașterea și înțelegerea întocmai a acuzației aduse și pregătirea unei apărări corespunzătoare, dar și stabilirea exactă a obiectului judecății, astfel cum se prevede în art. 371 C. proc. pen. Astfel, după ce rechizitoriul a debutat cu prezentarea acuzației și a modalității de sesizare, s-a continuat cu expunerea detaliată a situației de fapt, în care au fost menționate împrejurările în care s-a reținut că s-a desfășurat activitatea presupus infracțională, inclusiv intervalul de timp și loc, făcându-se referire în acest context la depozițiile martorilor și la celelalte probe pe baza cărora au fost stabilite respectivele împrejurări, pentru ca, ulterior terminării cercetării judecătorești, instanței de judecată să-i revină atribuția de a hotărî în ce măsură faptele menționate se pot integra în conținutul constitutiv al infracțiunii de care a fost acuzat inculpatul A..

În ceea ce privește legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că au fost respectate prevederile legale ce reglementează succesiunea etapelor acestei faze procesuale, toate ordonanțele de începere a urmăririi penale in rem, de efectuare în continuare a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale fiind emise cu respectarea dispozițiilor de formă, inculpatul fiind încunoștințat de acestea.

În ceea ce privește excepția invocată, în sensul că urmărirea penală nu a fost efectuată nemijlocit de procuror, conform art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., nefiind îndeplinite condițiile privind delegarea, conform art. 201 C. proc. pen. rap. la art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. pen., completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că aceasta este neîntemeiată.

Prin ordonanța nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus delegarea organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Constanța-Serviciul Rutier în vedere audierii, în calitate de martor, a numitei B., conform dispozițiilor art. 324 alin. (3) C. proc. pen. și art. 303 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege. (2) Procurorul poate dispune preluarea oricărei cauze în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmărirea penală. (3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală. (4) Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi și libertăți, încuviințarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3)."

Lucrătorii de poliție din cadrul IPJ Constanța-Serviciul Rutier la care face referire inculpatul sunt organe de urmărire penală în accepțiunea dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., care, conform dispozițiilor art. 55 alin. (4) și (6) C. proc. pen., îndeplinesc atribuțiile organelor de cercetare penală sub conducerea și supravegherea procurorului, care la rândul său este obligat să efectueze urmărirea penală în cazul infracțiunilor pentru care competența de soluționare aparține curții de apel [art. 56 alin. (3) lit. a) C. proc. pen..]

Prin urmare, în cauzele în care competența de efectuare a urmăririi penale este a procurorului, analiza legalității administrării probelor se face prin raportare la această competență, și nu a organului de cercetare penală, care nu are nicio competență în efectuarea urmăririi penale.

În fapt, ceea ce interesează într-o astfel de analiză este existența actului de delegare al procurorului competent, calitatea de lucrători ai poliției judiciare a celor delegați și tipul actelor de urmărire penală delegate.

Așadar, procurorul, fiind învestit prin lege să efectueze personal urmărirea penală în cazul anumitor categorii de infracțiuni, este cel care poate decide dacă deleagă și căror organe de cercetare penală ale poliției judiciare deleagă efectuarea anumitor acte, așa încât normele de organizare și funcționare ale unor structuri specializate ale Ministerului Administrației și Internelor, în cadrul cărora funcționează și lucrători ai poliției rutiere, nu pot schimba această competență.

Se constată că ordonanța de delegare nr. 7957/P/2020 din data de 23.02.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a avut ca obiect audierea, în calitate de martor, a numitei B., situație care nu necesită o motivare sau o justificare din partea procurorului de caz în efectuarea procedeului ales.

Or, în lipsa existenței unor date concrete din care să rezulte utilizarea unor metode neloiale de administrare a probelor ori încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează această activitate, nu se poate concluziona în sensul nerespectării principiilor prevăzute de textele legale menționate.

Așadar, atâta timp cât instanța de control judiciar nu constată incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. susținerile inculpatului se impun a fi înlăturate ca neîntemeiate.

În consecință, față de împrejurarea că nu au fost constatate încălcări ale dispozițiilor legale ce reglementează administrarea probelor, atât din perspectiva legalității, cât și a loialității acestora, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, au fost respinse criticile inculpatului sub acest aspect.

Față de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, Completul de 2 judecători, apreciază încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 347 și art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 123/P/CP din data de 06 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.