ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 96/P din data 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A., fără forme legale în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 118, județul Constanța, studii superioare, de profesie notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța, cu loc de muncă în cadrul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost dispus ca inculpata A. să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei obligația de frecventare a unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice Constanța sau în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Constanța.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei A. asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza 65 alin. (3) C. pen., s-a precizat că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatei A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2020 din 17.12.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost trimisă în judecată A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., reținându-se, în fapt, că inculpata, care are calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța, a condus în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale Municipiului Constanța, autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecției străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulație soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35.

În procedura de cameră preliminară, inculpata, prin apărători aleși a invocat o serie de cereri și excepții, prin care a solicitat, în principal, excluderea unor mijloace de probă nelegal administrate în cursul urmăririi penale și constatarea nulității unor acte procesuale întocmite de către procuror, potrivit concluziilor scrise susținute oral la termenul de judecată din 10.02.2021; de asemenea, inculpata a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în vederea continuării urmăririi penale ori refacerii actului de sesizare al instanței, prin memoriul scris depus la data de 15.01.2021.

Prin încheierea de ședință nr. 10/P/CP din 10.02.2021 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, definitivă prin încheierea nr. 244 din data de 18 martie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în urma respingerii contestației, în baza art. 346 alin. (2) în referire la art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., au fost respinse cererile și excepțiile formulate în procedura de cameră preliminară de către inculpata A., prin apărători aleși, ca nefondate.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța sub nr. x/2020, privind pe inculpata A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus începerea judecății în cauza penală privind pe inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

În cursul judecății în primă instanță, a fost audiată inculpata, la termenul de judecată din 05.05.2021, care nu a înțeles să conteste proba testimonială administrată în cursul urmăririi penale, fapt pentru care instanța a dispus a nu mai fi audiat martorul B..

Inculpata a înțeles să conteste rezultatul alcoolemiei, apreciind că în cauză nu au fost respectate condițiile de recoltare, depozitare și transport a probelor biologice de sânge, fapt pentru care acesteia i-a fost încuviințată în parte proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a admis a fi efectuată o adresă către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Constanța, în vederea lămuririi aspectelor în litigiu, precum și proba cu efectuarea unei expertize medico-legale de către INML Mina Minovici București, în vederea calculării retroactive a alcoolemiei.

La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/07.06.2021 emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanța, precum și raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către INML Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, prin care s-a concluzionat că, din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum și din graficul de lucru, rezultă o alcoolemie de 2,74 g%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata A., conducătorul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, are calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța .

În data de 18.01.2020, ora 02:30, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța - Poliția Municipiului Constanța - Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat dinspre Strada x către Strada x și, ajungând în intersecția Străzii Soveja cu Strada x, au constatat producerea unui accident rutier soldat cu avarierea a două autoturisme, respectiv autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, aspect constatat de instanță ca fiind consemnat în procesul-verbal de constatare a faptei, aflat la dosarul de urmărire penală.

În urma identificării conducătorilor celor două autoturisme depistate la fața locului, a rezultat că inculpata A. a condus autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, iar martorul B. l-a condus pe cel marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare x.

Ambii conducători auto au prezentat lucrătorilor de poliție documentele de identitate și cele ale autoturismelor, rezultând că aceștia sunt deținători ai permiselor de conducere valabile la momentul depistării.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpata A. a condus autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, în Municipiul Constanța, pe strada x, dinspre Strada x, către Strada x, cu scopul de a ajunge la domiciliul său. În zona intersecției Străzii Soveja cu Strada x, inculpata A., în timp ce conducea autoturismul menționat, nu a respectat semnificația indicatorului "oprire" și a pătruns în intersecție, în împrejurările în care semaforul se afla în funcțiune pe culoarea galben intermitent. Autoturismul condus de către inculpată a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare x condus de către martorul B., ce se deplasa pe Strada x, dinspre Strada x, către Strada x, pe drum cu prioritate.

În urma impactului celor două autoturisme, nu au rezultat victime, realizându-se doar pagube materiale, cele două autoturisme fiind însă imobilizate în zona intersecției datorită avariilor produse, aspect ce s-a considerat că rezultă din procesul-verbal și planșele foto de la dosarul de urmărire penală.

Întrucât din discuțiile purtate cu inculpata A., lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier Constanța au constatat că aceasta emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest Drager seria x, constatându-se la ora 02:37 valoarea de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform Testului nr. x.

De asemenea, s-a reținut că a fost testat cu aparatul etilotest Drager și conducătorul autoturismului Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare x, martorul B., rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform Testului nr. x, recoltat la ora 02:47 .

Curtea de apel a mai reținut că, inculpatei A. i s-au recoltat probe de sânge la interval de o oră, imediat după momentul depistării, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recoltare mostre biologice .

În aceste împrejurări, medicii din cadrul unității sanitare, Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, au întocmit Fișa de examinare clinică privind persoana inculpatei A., menționând prezența halenei alcoolice. Manifestările comportamentale constatate au fost: comportament liniștit, orientată temporal și spațial, coordonare motorie, prezent tremor, tulburări de echilibru dinamic - prezente. S-a concluzionat asupra existenței unor manifestări clinice "sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice" .

Instanța a arătat că probele de sânge au fost recoltate în mod procedural legal și au fost analizate de către Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Constanța, stabilindu-se ca rezultat următoarea cantitate de alcool exprimată în g/1000ml. sânge: 2,41 grame alcool/1000 ml sânge (proba I - recoltată la ora 03:35) și respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge (proba II - recoltată la ora 04:35), conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020 .

Inculpata A. a precizat în cuprinsul declarațiilor consemnate că, în noaptea de 17/18.01.2020 a consumat vin de casă, respectiv două pahare de aproximativ 250 - 300 ml, în intervalul orar 20:30 - 01:00, la locuința nașei sale. Inculpata a declarat că s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x și a condus spre Strada x cu direcția către Strada x, cu intenția de a ajunge la locuința sa din Municipiul Constanța, Strada x nr. 118.

În apărare, inculpata a susținut că s-a simțit aptă de a conduce în noaptea de 18.01.2020 și, întrucât pe bancheta autoturismului se afla covorul mamei sale, a intenționat să îl transporte la domiciliu, urmând să se deplaseze cu autoturismul pe străduțe, pentru a evita traficul.

Curtea de apel a constatat că, inculpata A. a recunoscut și regretat fapta penală reținută în sarcină, constând în comiterea infraciunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., prin declarațiile de suspect și inculpat, solicitând în cursul urmăririi penale încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorul, cerere care i-a fost respinsă.

Referitor la martorul B., conducătorul autoturismului Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare x, s-a reținut susținerea acestuia că accidentul rutier s-a produs în noaptea de 18.01.2020, la intersecția din zona Străzii Soveja, în apropierea Institutului de Marină, zonă semaforizată, fiind urmat de avarierea ambelor autoturisme implicate. Martorul a menționat că, în timp ce se afla la volanul autoturismului său, s-a angajat în traversarea intersecției și s-a asigurat, în împrejurările în care avea prioritate. A precizat că impactul cu autoturismul condus de către inculpată s-a produs brusc, în intersecție și nu au rezultat vătămări fizice ale conducătorilor autoturismelor implicate.

A mai declarat că, în momentul în care inculpata a ieșit din autoturism, aceasta mirosea a alcool și avea un comportament ciudat, necontrolat și i-a spus martorului că a consumat băuturi alcoolice.

Martorul a mai precizat că inculpata a fost testată cu aparatul etilotest Drager și că a fost condusă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța pentru recoltarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei .

Raportat la probele administrate în cauză și la persoana inculpatei A., Curtea a apreciat că aceasta se face vinovată de comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Apărările inculpatei nu au fost reținute în condițiile în care, conform adresei nr. x/07.06.2021 emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanța, probele de sânge recoltate la data de 18.01.2020, la interval de o oră, respectiv la orele 03:35 și 04.35, au fost depuse și păstrate la sediul instituției, neputând fi transportate la C. în ziua imediat următoare recoltării, care era o zi de sâmbătă, nelucrătoare .

Aceste probe biologice, al căror interval de păstrare este de 7 zile de la data recoltării, au fost predate la C. în cursul zilei de luni, pe baza unui proces-verbal, fiind menținute la frigider, la o temperatură de 4 grade C, până la efectuarea transportului, cu respectarea metodologiei prevăzute în OMS nr. 1512 din 12 decembrie 2013.

În condițiile în care în procedura de cameră preliminară inculpata nu a invocat nici un fel de cereri și excepții, în legătură cu nerespectarea acestei metodologii, care să atragă excluderea mijloacelor de probă astfel obținute, Curtea a considerat că nu poate avea în vedere susținerile apărării, care a contestat relevanța probatorie a rezultatului alcoolemiei evidențiat în baza buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020, pe motivul că, în cauză, nu s-a făcut dovada caracteristicilor tehnice ale aparaturii de depozitare, care să asigure atât funcționabilitatea, cât și temperatura optimă de păstrare probelor de sânge, pe baza graficului de monitorizare a temperaturii din frigider, potrivit solicitării cuprinse în notele de ședință depuse la termenul din 08.09.2021.

De asemenea, nu au fost primite criticile aduse raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L, întemeiate pe omisiunea argumentării consumului de alcool în trei faze și al indicării curbei ascendente a alcoolemiei la data depistării inculpatei în trafic, întrucât raportul de expertiză indică metoda de calcul și își bazează concluziile finale pe un consum nedeclarat de alcool, ce a făcut posibilă o alcoolemie de 2,41 gr%0 în cazul probei I, recoltate la ora 03:35, de 2,18 gr.%0 în cazul celei de a doua probe recoltate la ora 04:35 și de 2,74 gr.%0 la ora 02:10, acest ultim rezultat fiind atins la ora producerii accidentului și indicând un apogeu al alcoolemiei. Totodată, împrejurarea că la ora de 02.10, alcoolemia stabilită în urma calculului retroactiv a fost de 2,74 gr.%0, s-a considerat de instanță că face ca, în sarcina inculpatei, să subziste fapta ce i reține în sarcină, fie și în condițiile în care apărarea se prevalează de incidența deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014, prin care s-a stabilit că sintagma legală "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Instanța a precizat și faptul că, în cursul urmăririi penale, audiată fiind în calitate de supect și de inculpat, numita A. a recunoscut și regretat fapta, iar prin declarația dată în fața procurorului în calitate de inculpată, la data de 24.11.2020, aceasta nu a contestat rezultatul alcoolemiei stabilit de C., în baza celor două probe biologice de sânge recoltate la interval de o oră.

Prima instanță a reținut că situația de fapt expusă se dovedește cu următoarele mijloace de probă: declarația suspectei A.; declarația inculpatei A.; declarația martorului B.; procesul-verbal de constatare a faptei, întocmit la data de 18.01.2020 de lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța - Poliția Municipiului Constanța - Biroul Rutier și actele anexă - planșe foto; procesul-verbal de verificare întocmit la data de 18.01.2020 de lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța - Poliția Municipiului Constanța - Biroul Rutier și documentația anexă (legitimație notar public) - filele x d.u.p.; buletin de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020, emis de Serviciul Clinic Județean de Medicină Legală Constanța; procesul-verbal de recoltare mostre biologice, întocmit de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța; fișa de examinare clinică a inculpatei A., întocmită de Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța; dovada privind testarea cu aparatul etilotest Drager a inculpatei A.; documentații privind autoturismele implicate în accidentul rutier; adresa nr. x/07.06.2021 emisă de către Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanța; raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către INML Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, ale cărui concluzii sunt în sensul că din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum și din graficul de lucru, rezultă o alcoolemie de 2,74/%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020.

În drept, prima instanță a reținut că, fapta inculpatei A. care, având calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța, a condus, în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale Municipiului Constanța, autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecției străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulație soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35, constituie infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Constatând că, în cauză prezumția de nevinovăție a fost răsturnată mai presus de orice dubiu, Curtea a dispus o soluție de condamnare a inculpatei, la o pedeapsă cu închisoarea, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, neînsușind argumentele prezentate de inculpată pentru o soluție de amânare a aplicării pedepsei.

Astfel, instanța a arătat că nu se poate susține că fapta reținută prin actul de sesizare ar avea o gravitate redusă și nici că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună în cauză, întrucât, deși din punct de vedere formal condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. sunt întrunite în speță, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este necesară, neputând reține că fapta ar avea o gravitate redusă, pentru ca scopul pedepsei să poată fi atins prin simpla supraveghere a condamnatei pentru o perioadă determinată.

S-a menționat că, fiind o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, pedeapsa are ca scop formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, iar pentru îndeplinirea funcțiilor ce i-au fost atribuite de legiuitor este necear ca aceasta să corespundă nevoilor de îndreptare ale infractorului și gravității infracțiunii.

De aceea, în scopul stabilirii corecte a pedepsei, legiuitorul a reglementat instituția juridică a individualizării pedepsei, operațiune prin care pedeapsa, ca expresie a reacției sociale, este adaptată în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii, cu urmările acesteia și cu persoana infractorului, astfel încât aceasta să își poată îndeplini cu maximă eficiență funcțiile recunoscute prin lege.

S-a notat că, la stabilirea și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de persoana autorului și de împrejurările de fapt și cauzele care pot agrava sau atenua răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces de apreciere subiectivă din partea judecătorului, instanța a subliniat că acesta nu este un proces strict personal și arbitrar, ci unul care se realizează pe baza unor criterii certe, obiective, care să dea expresia examenului analitic al întregului material probator, studiat după reguli și criterii precis determinate.

Acest examen analitic trebuie să reprezinte opera de valorificare a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, întrucât, pentru a-și îndeplini funcțiile, orice pedeapsă trebuie să aibă aptitudinea de a-l influența pe infractor să se îndreptate, iar pe ceilalți destinatari ai normelor penale să se abțină de la comiterea unor fapte similare celor săvârșite, în vederea îndeplinirii funcției de exemplaritate.

În cazul de față, a apreciat instanța, infracțiunea reținută în sarcina inculpatei prezintă un grad de pericol social ridicat, întrucât aceasta a fost comisă pe timpul nopții, când reflexele șoferului sunt în mod considerabil diminuate, datorită oboselii, pe fondul unei alcoolemii foarte ridicate, care a și fost recunoscută de inculpată în cursul urmăririi penale și în contextul în care circulația rutieră la acea oră era încă în desfășurare.

Mai mult, relevantă în exprimarea stării de pericol create s-a considerat că sunt urmările concrete ale faptei, care s-au concretizat în producerea unui accident rutier, soldat cu pagube materiale și care puteau fi mai grave, în măsura în care viteza de deplasare în trafic sau alte împrejurări de fapt ar fi condus la vătămări corporale ale participanților la trafic sau la pierderi de vieți omenești.

S-a apreciat că motivația incupatei și cantitatea de alcool ingerată, despre care aceasta a declarat că ar fi fost una mai mică decât aceea rezultată în urma analizelor de laborator, nu pot justifica aplicarea dispozițiilor art. 83 și următoarele din C. pen., deoarece inculpata avea și alte posibilități de deplasare, care i-ar fi permis să transporte orice obiect mai voluminos, putând recurge la serviciile de taximetrie.

Curtea de apel a arătat că nici conduita procesuală a inculpatei nu susține posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 83 și următoarele din C. pen., în condițiile în care, deși cooperantă și sinceră în cursul urmăririi penale, în faza judecății aceasta nu a mai recunoscut alcoolemia constatată în cursul urmăririi penale, contestând și o parte din probe, cu toate că în fața procurorului solicitase încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în baza art. 478 C. proc. pen., prin care ceruse a se da eficiență unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 C. pen. .

În aceste împrejurări, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea - care spre deosebire de pedeapsa amenzii penale, exprimă cu mult mai bine gradul ridicat de pericol social al faptei, urmările ce se puteau produce și starea de pericol pentru participanții la trafic - este necesară, numai astfel putându-se realiza scopul pedepsei și asigura aducerea la îndeplinire a funcțiilor prevăzute de legea penală.

Curtea a arătat că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea infractorului, avându-se în vedere o serie de criterii, astfel încât să se asigure aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 254 din 2013 sau art. 3 din Legea nr. 253 din 2013.

Astfel, s-a notat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor și măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor condamnate, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 253/2013, prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmărește asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, s-a mai reținut că, art. 74 C. pen. prevede că stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințeale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Prima instanță a subliniat că funcțiile de constrângere și de reeducare ale pedepselor, precum și scopul preventiv al acestora pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei și modalității efective de executare, care să țină seama și de persoana infractorului, ca destinatar al acestor sancțiuni, pentru a fi ajutată să se reeduce, potrivit exigențelor etice și comportamentale impuse de restul societății.

Curtea a reținut că inculpata A. are studii superioare, este de profesie notar în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța și nu posedă antecedente penale, astfel încât, în raport de referințele foarte favorabile de care se bucură în rândul comunității și în categoria profesională din care face parte, a constatat îndeplinite condițiile pentru a fi dispusă o soluție de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, s-a apreciat că executarea imediată a pedepsei nu este necesară, în condițiile în care în cauză există suficiente elemente ce formează convingerea instanței că scopul acestei pedepse poate fi atins fără privarea efectivă de libertate, inculpata manifestând o atitudine de regret a faptei pe întreaga durată a procesului penal și fiind prezentă la toate chemările ce i-au fost adresate de către organele judiciare.

De altfel, referindu-se la caracterizărilor depuse la dosar, instanța a reținut că inculpata este o persoană deschisă, prietenoasă, care nu a creat probleme în relațiile cu cei apropiați, fiind devotată prietenilor săi, dedicată profesiei și care nu a mai săvârșit fapte de natură penală și nici abateri legate de activitățile notariale pe care la exercită.

În lumina acestor considerente, Curtea, în rezolvarea acțiunii penale deduse judecății, observând îndeplinite exigențele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 336 alin. (1) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., Curtea a interzis inculpatei A. exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Curtea a apreciat că ambele interdicții se justifică în lumina pericolului social ridicat al faptei și necesității ca pe această cale să fie prevenite noi infracțiuni, aceste criterii fiind avute în vedere și la stabilirea duratei pedepsei complementare, conform art. 67 alin. (1) din C. pen.

Instanța a observat că infracțiunile rutiere cunosc o recrudescență fără precedent și, mai ales, că aceste fapte pun în pericol pe participanții la trafic sau conduc la evenimente rutiere soldate cu consecințe dintre cele mai tragice, soldate cu pierderi de vieți omenești și vătămări aduse integrității corporale sau sănătății persoanelor, astfel că, prin aplicarea unor pedepse complementare și accesorii, se ajunge la o mai bună prevenție generală și specială, deci, la îndeplinirea funcțiilor recunoscute pedepselor de legea penală.

Împotriva acestei sentințe inculpata A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 08.10.2021.

Prin motivele de apel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., inculpata a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună:

a) în principal, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.. achitarea având în vedere lipsa probelor care să susțină acuzația dincolo de orice îndoială rezonabilă;

b) în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea întrucât prima instanță a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în esență, inculpata A. a solicitat să se procedeze la reevaluarea probatoriului administrat, și să se constate că nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că avea, la momentul producerii accidentului (ora 02:10), o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, pentru ca fapta comisă să constituie infracțiune. A apreciat că, în cauză, nu au fost administrate probe care să aibă aptitudinea de a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază, fiind incident art. 4 alin. (2) C. proc. pen. care prevede că "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului".

A menționat că, deși buletinul toxicologic a arătat că, la momentul prelevării primei probe biologice, la ora 03:35, prezenta o alcoolemie de 2,41 g/1000 ml sânge, iar la momentul prelevării celei de-a doua probe a rezultat o valoare de 2,18 g/1000 ml sânge, în considerarea deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. 69/27.01.2015, prin care s-a statuat în sensul că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, trebuie remarcat faptul că această probă, așa cum a fost realizată, nu este suficientă pentru a stabili că fapta comisă de inculpată în conținutul său concret este prevăzută de legea penală.

S-a menționat că, urmare deciziei Curții Constituționale, Colegiul Superior de Medicină Legală a revizuit metoda de redare a evoluției alcoolului în organism și prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a stabilit că:

"Pe plan internațional, evaluarea retroactivă a alcoolemiei continuă să fie o problemă aflată în dezbatere, argumentele pro și contra utilizării acestei metode în probațiunea juridică iscând controverse. Deoarece este unanim acceptat faptul că printr-o expertiză, mai ales când aceasta are caracter preponderent tehnic, trebuie să se ofere concluzii certe astfel încât expertiza respectivă să se poată constitui într-un mijloc de probă pertinent și util în justiție, opinia majoritară consacră principiul inacceptabilității folosirii metodei de estimare retroactivă a alcoolemiei atunci când alcoolul se află în faza de absorbție și în consecință, în puținele țări în care această metodă este încuviințată (Germania, Franța etc), se admite efectuarea unor astfel de expertize numai dacă alcoolul se află în faza de eliminare. Această abordare este întemeiată și pe faptul că veridicitatea datelor consemnate în declarația de consum (băuturi alcoolice, alimente) nu poate fi probată științific prin nicio metodă, ceea ce face ca aprecierea concordanței dintre datele respective și valorile alcoolemiilor (obținute prin analiza toxicologică) să devină irelevantă".

De asemenea, prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a CSML, s-au stabilit condițiile în care se poate efectua expertiza medico-legală de estimare retroactivă a alcoolemiei:

a) alcoolul să se afle în faza de eliminare constantă din organism la momentul cu relevantă juridică. Această condiție este îndeplinită atunci când consumul de băuturi alcoolice a încetat de cel puțin 45 de minute pe stomacul gol, fără conținut alimentar și de cel puțin 90 de minute pe stomacul cu conținut alimentar, înaintea evenimentului de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor biologice de sânge;

b) instituția medico-legală să beneficieze de următoarele:

- date obiective, reprezentate prin: momentul (data, ora și minutul) evenimentului rutier, cu relevanță juridică; valoarea alcoolului în aerul expirat (ca element orientativ); valorile alcoolemiilor celor două mostre biologice de sânge, prelevate la un interval de o oră una față de cealaltă, determinate prin analiză toxicologică în cadrul instituției medico-legale;

- date subiective, cuprinse în declarația de consum: ora încetării ultimului consum de alcool și dacă acesta a fost sau nu însoțit de consum alimentar, menționându-se intervalul orar al ultimului consum de alimente.

Pornind de la acestea, inculpata a susținut cu referire la condiția ca alcoolul să fie în faza de eliminare, că, deși alcoolul, la momentul prelevării mostrelor biologice, se afla în faza de eliminare, se constată că, de la consumul de alimente (în intervalul 19-19:30 până la ora 1:00) până la producerea accidentului (ora 2:10) au trecut mai puțin de 90 de minute, interval de timp apreciat în reperele menționate ca indispensabil pentru a se putea realiza calculul retroactiv, în condițiile în care INML a avut în vedere că inculpata a consumat concomitent alcool și alimente în intervalul orar 19 sau 19:30 până la ora 1:00. A mai menționat inculpata că, din fișa de examen clinic rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicale s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, ceea ce atestă că la momentul comiterii faptei, alcoolul se afla în faza de absorbție, fiind imposibil de obiectivat științific, fie chiar și la nivel teoretic îmbibația alcoolică, așa cum reiese din considerațiile preliminare expuse în reperele metodologice menționate. Consiliului de Medicină Legală a precizat că "deși mecanismele implicate în metabolismul alcoolului în organism sunt bine cunoscute, nu s-a găsit până în prezent niciun model unanim acceptat în baza căruia să se poată reconstitui cu fidelitate întregul proces metabolic în dinamică a alcoolului, cu referire, în special, la perioada de absorbție a acestuia după ingestie."

Prin motivele de apel s-a mai arătat că teza privind faptul că alcoolul se afla în faza de absorbție este întărită și de testarea cu alcooltestul, care la rândul său nu a avut loc imediat după depistarea în trafic, ci, la aproape 30 de minute de la acest moment, respectiv la 2:37 și atestă o alcoolemie de 0,77 alcool în aer expirat, ceea ce semnifică, teoretic, o alcoolemie aproximativ dublă în sânge.

S-a susținut că, la realizarea expertizei, specialiștii din cadrul INML au procedat la calculul retroactiv al alcoolemiei, certificând în mod eronat că, la momentul evenimentului în trafic, alcoolul în organism era în faza de eliminare, întrucât inculpata a consumat alcool și alimente până la ora 1:00, iar accidentul s-a produs după 70 de minute, la ora 2:10, alcoolul fiind în faza de absorbție, împrejurare care, conform aceleiași hotărâri a Consiliului Superior de Medicină Legală, determină imposibilitatea stabilirii retroactive a îmbibației de alcool in sânge.

Faptul că alcoolul se afla în faza de absorbție, și nu de eliminare, s-a susținut că este de luat în calcul, fiind mai aproape de adevăr, întrucât: consumul de alcool a încetat cu 70 de minute înainte de evenimentul de trafic rutier; la ora 2:37 aparatul etilotest a înregistrat o valoare de alcool în aerul expirat de 0,77, ceea ce înseamnă o îmbibație în sânge mai mică decât 2,41- rezultatul primei mostre biologice; la ora producerii accidentului, cu 27 de minute înainte de testarea cu aparatul etilotest, valoarea îmbibației în sânge ar fi putut fi mai mică decât la ora 2:37, și, evident, mai mică decât 2,41, rezultatul primei mostre biologice.

S-a apreciat că toate aceste elemente pot conduce fără îndoială la concluzia că valoarea de 2,41, înregistrată în sânge la ora 3:35, a reprezentat gradul cel mai înalt, apogeul îmbibației de alcool în sânge.

Întrucât calculul retroactiv este o metoda științifică prin care se poate stabili un rezultat estimativ al alcoolemiei anterioare prelevării mostrelor biologice prin reconstituirea grafică a metabolismului alcoolului doar în faza de eliminare, iar inculpata a considerat că datele faptice ale cauzei conduc spre concluzia că la momentul la care a săvârșit fapta alcoolemia era în pantă ascendentă (în faza de absorbție), a precizat că, concluziile raportului de expertiză nu reprezintă o probă certă care să dovedească dincolo de orice dubiu că, la ora 02:10, avea în sânge o cantitate de alcool mai mare de 0,80 gr în sânge.

Ca atare, inculpata a susținut că, în prezenta cauză, acuzația formulată nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă și, deși a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, contestând însă toate valorile alcoolemiei, instanța nu-și poate forma convingerea că la ora 2:10, ora săvârșirii infracțiunii, avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita impusă de lege, calculul retroactiv fiind imposibil de efectuat.

A învederat că, la fila x a raportului de expertiza întocmit de INML, s-a subliniat caracterul incert al rezultatului obținut întrucât faza de absorbție a alcoolului suferă numeroase interferențe din partea unor factori dificil de obiectivat, a căror contribuție în absorbție nu poate fi integrată proporțional cu precizie, factori ce nu pot oferi o predictibilitate matematică, și, astfel, este improprie unui calcul retroactiv propriu zis, aspect menționat explicit și în cadrul art. 33 (2) al OM 1134/25.05.2000: calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative."

Apelanta s-a referit la calculul retroactiv care reține o valoare a alcoolemiei de 2,74 g%

0

la momentul depistării, deși valoarea în aerul expirat, la același moment, a fost de 0,77 mg/l, apreciind că discrepanța este una majoră și neexplicată de experți.

În același timp, a considerat că această valoare - 2,74 g%

0

alcool pur în sânge nu poate fi considerată ca rezultatul unei evaluări complete, câtă vreme experții nu s-au pronunțat privitor la posibila influență a medicamentelor anxiolitice pe care apelanta le avea în tratament, potrivit înscrisurilor depuse de aceasta, în condițiile în care instanța a dispus ca toate elementele obiective să fie avute în vedere.

Alături de aceste elemente, s-a mai arătat că toate împrejurările factuale privitoare la procedura preluării, depozitării și predării probelor biologice către C., așa cum au fost descrise de acuzare, sunt de natură a face imposibilă crearea convingerii, dincolo de orice îndoială, a săvârșirii de către apelantă a infracțiunii pentru care a fost condamnată.

Deopotrivă, apelanta inculpată a susținut ca motiv de apel faptul că instanța de fond, cu încălcarea art. 349 alin. (1), art. 10 C. proc. pen.. și art. 6 CEDO a dispus condamnarea sa, doar pe baza probelor administrate exclusiv în acuzare, respingând, în mod neîntemeiat, în baza unei argumentări contradictorii, probele solicitate în apărarea sa.

În acest sens, a menționat că, la termenul din 09.06.2021, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv obținerea unor informații de la Serviciul Rutier Constanța și efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei de la momentul consumării infracțiunii, iar instanța a admis numai efectuarea expertizei medico-legale, cu un singur obiectiv, toate celelalte obiective propuse de inculpată fiind respinse.

S-a menționat că invocarea de către instanță a faptului că legalitatea administrării anumitor probe nu a fost contestată în procedura de cameră preliminară este cu totul nerelevantă de vreme ce apelanta nu a formulat o asemenea cerere, ci a solicitat lămurirea unor acte, fapte, împrejurări de fapt.

Apelanta inculpată a învederat că, la termenul din 08.09.2021, a revenit cu o cerere de administrare a probelor cu înscrisuri solicitate anterior, motivat și de împrejurarea că, în raportul de expertiză nu s-a menționat dacă probele biologice neconsumate la C. au fost sau nu păstrate și cerute de IML pentru ca examenul să fie realizat direct asupra probei fizice.

S-a arătat că, în hotărârea pronunțată după dezbateri, instanța respinge toate apărările de fond ale apelantei, dar nu se pronunță asupra acelor cereri de probe solicitate și consemnate în încheierea din 08.09.2021.

În consecință, inculpata a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor cereri pe care apelanta nu le-a formulat (constatarea nulității relative a unor mijloace de proba), în schimb nu s-a pronunțat asupra unor cereri de probe prin care urmărea dovedirea unor fapte, împrejurări menite să stabilească în mod corect o situație de fapt marcată de confuzie și incertitudine.

În același timp, a precizat apelanta inculpată, judecătorul fondului a respins probele în apărare solicitate fără a examina utilitatea, relevanța și necesitatea acestora, reproșându-i apelantei că nu a dovedit tocmai împrejurările pe care aceasta urmărea să le probeze.

Procedând în acest mod, apelanta a considerat că instanța de fond a privat-o de posibilitatea exercitării unei apărări efective si eficiente față de acuzația adusă, punând-o în imposibilitatea de a lămuri situația de fapt și împiedicând accesul la un proces echitabil.

Apelanta inculpată a susținut că prima instanță a dispus condamnarea în lipsa unei cercetări reale și efective, fără a asigura administrarea tuturor probelor necesare lămuririi complete a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, încălcând prevederile art. 374 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, s-a menționat că instanța nu a verificat motivul pentru care probele biologice nu au fost sigilate, deși în cuprinsul procesului-verbal de recoltare întocmit la 18.01.2020 de către Spitalul Județean Constanța nu este menționată aplicarea acestui sigiliu (art. 10 alin. (4) si art. 18 alin. (3) din OMS 1512/2013) și era datoare să lămurească toate elementele esențiale pentru stabilirea corectă a situației de fapt, deoarece din probele administrate la urmărirea penală rezultă că:

- lucrătorul de poliție nu a depozitat probele imediat după prelevare; - condițiile de depozitare a probelor în unitatea de poliție sunt necunoscute, incerte.

În opinia inculpatei, după finalizarea raportului de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei instanța ar fi trebuit să constate că specialiștii INML nu au lămurit aspecte esențiale legate în mod direct de elementele constitutive ale infracțiunii, și anume: deși instanța a dispus ca experții să stabilească valoarea retroactivă a alcoolemiei raportat, printre altele la toate "celelalte mijloace de probă" aflate la dosar, iar la dosar existau înscrisuri care dovedeau că apelanta se afla sub tratament medicamentos (anxiolitice), raportul întocmit nu face nici o referire la aceste "elemente obiective".

De asemenea, inculpata a învederat că instanța de fond nu a apreciat necesar să lămurească aspectele pe care raportul de expertiză nu le-a clarificat însușindu-și concluziile parțiale și nelămuritoare ale actului medico-legal - "calculul retroactiv se efectuează ținând cont doar de rata de eliminare" și că "faza de absorbție nu poate fi integrată proporțional cu precizie (...) și astfel este improprie unui calcul retroactiv propriu zis (...)".

Un alt motiv de apel susținut de inculpată se referă la faptul că instanța a condamnat-o pentru o faptă care, așa cum a fost descrisă în drept, în expozitivul hotărârii criticate, nu este prevăzută de legea penală.

S-a afirmat că, instanța de fond a dispus condamnarea apelantei inculpate pentru fapta de a fi condus, în noaptea de 18.02.2020, pe drumurile publice ale municipiului Constanța, autoturismul cu nr. de înmatriculare x(..) având in sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 2,41 gr. alcool/1000ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 3:35, respectiv de 2,18 gr. alcool/1000ml sânge potrivit probei II, recoltată la ora 04:35, faptă pe care a apreciat-o a constitui infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a învederat că, norma juridică a art. 336 alin. (1) C. pen., așa cum a fost redactată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 286/2009, în vigoare de la 01.02.2014, incriminează fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice "de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

Instanța constituțională, prin decizia nr. 732/2014 a declarat drept neconstituțională sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen., iar în considerentele deciziei, Curtea precizează că infracțiunea fiind una de pericol, aceasta încetează la momentul opririi în trafic a conducătorului auto (pct. 26 considerente).

Din acest motiv, "condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii acestora" (pct. 26 considerente).

În același sens precizează instanța constituționala că "stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului (...) în contradicție cu normele constituționale (...)" - pct. 26 considerente.

Apelanta a evocat și decizia nr. 17/24.09.2019 a Înaltei Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care reconfirmă efectele general obligatorii ale deciziilor CCR, această "forță obligatorie atașându-se nu numai dispozitivului, ci și considerentelor deciziei", apreciind că "în prezentarea raționamentului său juridic (par. 26 al deciziei), Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul săvârșirii infracțiunii ca fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului, furnizând (...) instanțelor toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite decizie sale".

În respectarea acestor decizii, inculpata a susținut că instanța de fond, examinând elementele constitutive ale infracțiunii era datoare să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care a a avut-o la momentul la care a fost depistată în trafic, mai precis -18.01.2020, ora 02:10.

Apelanta inculpată a arătat că, în raport de concentrația de alcool pur în sânge stabilită la ora 02:10 (momentul consumării infracțiunii), instanța putea pronunța o soluție de condamnare sau achitare în referire la valoarea alcoolemiei pentru care legiuitorul sancționează penal fapta, or, așa cum rezultă din "descrierea faptei în drept" judecătorul fondului i-a imputat conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie măsurată prin două valori stabilite la momente îndepărtate de momentul consumării faptei (aproximativ o oră și jumătate, respectiv 2 ore și jumătate), momentele prelevării celor două probe biologice.

S-a considerat că, întrucât norma penală nu sancționează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o concentrație mai mare de 0,8 g/l alcool pur în sânge, la momentul prelevării mostrelor biologice, instanța a dispus condamnarea apelantei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin concluziile scrise transmise la dosar după dezbaterile pe fond, apelanta inculpată a reiterat motivele de apel scrise, dintre care se evidențiază cele referitoare la faptul că, pentru ca valorile reflectate de expertiza medico-legală să fie relevante, probele biologice supuse expertizării trebuie să îndeplinească, potrivit normelor legale anumite cerințe, privitoare la:

- momentul recoltării;

- siguranța depozitării (depozitarea lor în truse speciale, sigilate, în conformitate cu prev. OMS 1512/2013;

- durata de timp de la momentul recoltării până la momentul depozitării în conformitate cu aceleași prevederi normative;

- condițiile de depozitare a probelor până la momentul înaintării acestora către Serviciul de Medicină Legală.

A