ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 5 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Constanța sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice Constanța sau în cadrul Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanța.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (3) din C. proc. pen., s-a stabilit că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 680/P/2019 din 25 mai 2020 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe Strada x din Municipiul Constanța, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, având o concentrație de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat și o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge.

Prin Încheierea din data de 21 iulie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 680/P/2019 din 25 mai 2020, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se, totodată, începerea judecății.

În faza de judecată, la termenul de judecată din data de 9 septembrie 2020, fiind asistat de apărător ales, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, potrivit încadrării juridice precizate, însușindu-și probele în acuzare, pe care nu a înțeles să le conteste, solicitând administrarea probei cu înscrisuri în apărare.

La același termen de judecată, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. (1), art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen., Curtea a încuviințat cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată și a admis inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

Inculpatul a fost audiat în fața instanței, potrivit art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut, în esență, în fapt, că, la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Strada x din Municipiul Constanța, un echipaj de poliție mixt format din organe de poliție din cadrul secției 3 Poliție, precum și din cadrul Serviciului Rutier Constanța, a oprit în mod regulamentar autovehiculul marca x, cu numărul de înmatriculare x, în vederea efectuării verificărilor specifice. Echipajul de poliție a stabilit identitatea conducătorului auto în persoana inculpatului A., constatând, totodată, că inculpatul deținea permis de conducere valabil.

Pe de altă parte, cu același prilej, echipajul de poliție a constatat faptul că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care a procedat la testarea cu aparatul x, care, la poziția 00076, ora 01:56, a indicat rezultatul 0,69 g/l alcool pur în aerul expirat.

Referitor la împrejurarea constatată, inculpatul a precizat că în noaptea respectivă a consumat două sticle, a câte 500 ml, de bere alcoolizată, iar apoi a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe mai multe artere principale din Municipiul Constanța, apreciind că ar fi parcurs în total aproximativ 6 km.

În continuare, organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța pentru prelevarea unei mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sale din sânge, demers față de care inculpatul s-a conformat.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile medicale întocmite, respectiv: cererea de analiză, foaia examenului clinic, din cuprinsul căreia reiese că inculpatul prezenta elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, precum și buletinul de analiză toxicologică nr. x emis la data de 15 octombrie 2019 de către S.J.M.L. Constanța, prin care s-a constatat că inculpatul avea următoarea alcoolemie în sânge: mostra I - 1,82 g%o (ora recoltării: 02:19).

Potrivit Adresei nr. x din 22 mai 2020 a Baroului Constanța, s-a constatat că inculpatul A. a fost înscris în profesia de avocat, la data de 1 februarie 2003, dată de la care își exercită profesia la Cabinetul de avocat A., în calitate de avocat titular.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a recunoscut comiterea faptei cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, acesta relatând că, în noaptea de 13 octombrie 2019, a participat la un eveniment organizat de foștii colegi de liceu, la un local public amplasat în zona restaurantului "B., unde a consumat băuturi alcoolice respectiv "3 - 4 sticle de bere de 330 ml (...) iar la plecare (...) și un pahar cu tequilla".

La plecare, inculpatul s-a oferit să conducă autoturismul numitului C., participant la eveniment, din cercetările efectuate nereieșind faptul că acesta din urmă ar fi încredințat autoturismul inculpatului în condițiile art. 335 alin. (3) teza finală din C. pen.

În final, inculpatul A. a specificat că a dorit prelevarea unei singure mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei reținute în sarcina sa, poziție procesuală pe care și-a menținut-o și în fața instanței.

Astfel, s-a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt dovedite prin procesul-verbal de depistare a inculpatului în flagrant, bonul emis de aparatul etilotest marca x, ce indică rezultatul alcoolemiei cu ocazia depistării conducătorului auto în trafic la poziția 00076, ora 01:56, de 0,69 g/l alcool pur în aerul expirat, înscrisurile medicale, reprezentate de cererea de analiză, foaia examenului clinic și buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de S.J.M.L. Constanța, procesul-verbal, care atestă calitatea de avocat a inculpatului, Adresa nr. x din 22 mai 2020 emisă de Baroul Constanța, diferite documente privind autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, fișa de cazier judiciar a inculpatului și declarațiile inculpatului date în faza urmăririi penale.

În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A., constând în împrejurarea că la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe Strada x din Municipiul Constanța, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, respectiv având o concentrație de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat și o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge, constituie infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Constatând că în cauză prezumția de nevinovăția a fost răsturnată mai presus de orice dubiu, Curtea a dispus o soluție de condamnare a inculpatului, la o pedeapsă cu închisoarea, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, neputându-și însuși argumentele care ar pleda, în opinia apărării, pentru o soluție de renunțare sau de amânare a aplicării pedepsei.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate susține că fapta reținută prin actul de sesizare ar avea o gravitate redusă și nici că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună în cauză, din moment ce inculpatul nu a reliefat care ar fi consecințele negative la care s-ar expune, în cazul aplicării efective a unei pedepse, pentru ca renunțarea la aplicarea pedepsei să poată opera, în conformitate cu dispozițiile art. 80 din C. pen.

De asemenea, deși a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) - c) din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse este necesară, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite, generat de comiterea faptei pe timpul nopții, când reflexele șoferului sunt în mod considerabil diminuate, pe fondul unei alcoolemii foarte ridicate, care a și fost recunoscută de inculpat în cursul urmăririi penale și în contextul unei stări euforice, care îl putea împinge pe șoferul autoturismului la o serie de manevre imprudente în trafic.

Totodată, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul, în cursul judecății, și-a schimbat poziția adoptată în cursul urmăririi penale, când a recunoscut că a condus pe o distanță de 6 km, o distanță apreciabilă, ce corespunde unor artere intens circulate din Municipiul Constanța, situate în centrul localității și care sunt deschise traficului rutier chiar și pe timpul nopții.

Relevant în exprimarea gradului de pericol social al infracțiunii a fost apreciat și faptul că, în autoturismul condus de inculpat, se afla un număr de 5 pasageri, cărora viața și integritatea corporală le-a fost periclitată la acea oră, dar și împrejurarea referitoare la cantitatea de alcool ingerată, pe care inculpatul a indicat-o la momentul depistării ca fiind diferită de cea indicată cu prilejul audierii în calitate de suspect. Astfel, dacă la momentul depistării în trafic, inculpatul a precizat că a consumat 2 sticle de bere a câte 500 ml, cu ocazia audierii în calitate de suspect acesta a indicat o cantitate de alcool ceva mai mare, decurgând din consumul unui număr de 3 - 4 sticle de bere, a câte 330 ml și a unui mic pahar de tequila.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., gravitatea infracțiunii, persoana inculpatului (avocat în Baroul Constanța), lipsa antecedentelor penale. Pe cale de consecință, s-a considerat că se impune stabilirea unei pedepse de 1 an și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, cu aplicarea dispozițiilor art. 91 din C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apreciindu-se, față de datele favorabile privind persoana acuzatului, că scopul sancțiunii penale poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul A., criticând-o sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, precizând, că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 83 din C. pen., privind amânarea aplicării pedepsei.

Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte apreciază apelul declarat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prioritar, Înalta Curte reține că soluționarea cauzei în primă instanță, s-a făcut în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, fiind respectate toate condițiile prevăzute în art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) și art. 377 din C. proc. pen., inculpatul A. declarând personal, anterior începerii cercetări judecătorești, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere prezentate.

Astfel, instanța de fond a reținut, în mod corect, starea de fapt și încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul A., constând în aceea că, la data de 13 octombrie 2019, în jurul orelor 01:50, a fost depistat pe strada x din Municipiul Constanța, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, respectiv având o concentrație de 0,69 mg/l alcool în aerul expirat și o alcoolemie exprimată în grame de 1,82 la 1000 ml sânge.

Efectuând propria analiză a probatoriului ce a fundamentat trimiterea în judecată, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, din care rezultă atât existența faptei imputate apelantului-inculpat, cât și săvârșirea acesteia cu forma de vinovăție cerută de lege, respectivele mijloace de probă coroborându-se cu depoziția dată de inculpat la data de 9 septembrie 2020, în care a arătat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa.

În acest sens, Înalta Curte constată că susținerile inculpatului, formulate cu ocazia dezbaterilor, în sensul că a condus autoturismul pe o distanță mai mică decât cea reținută în cuprinsul actului de sesizare nu pot fi analizate de către instanța de apel, având în vedere poziția adoptată de inculpat în fața instanței de fond de recunoaștere a faptelor reținute în rechizitoriu.

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., fiind evaluate în mod corespunzător toate împrejurările ce țin de fapta comisă și de persoana inculpatului, situație în care a fost stabilită o sancțiune penală corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Înalta Curte, având în vedere împrejurările anterior expuse, ce imprimă faptelor comise un grad de pericol social mediu, constată, în acord cu judecătorul fondului, că se impune executarea acesteia în regim neprivativ de libertate, în condițiile prevăzute de art. 91 din C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării sancțiuni penale fiind aptă, raportat la situația concretă din speță, să asigure realizarea scopului executării pedepsei.

De altfel, Înalta Curte nu poate da curs solicitării apelantului inculpat A. de aplicare a dispozițiilor ce reglementează amânarea aplicării pedepsei, ca formă de individualizare judiciară a executării acesteia, întrucât, deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen., referitor la cuantumul pedepsei stabilite (1 an și 5 luni închisoare), lipsa antecedentelor penale, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (acesta conformându-și atitudinea exigențelor legii penale, bucurându-se de apreciere în activitatea desfășurată ca avocat), îndeplinirea acestora nu creează pentru inculpat un drept la beneficiul măsurii amânării pedepsei, ci o vocație la aceasta, deoarece cea de a patra condiție lasă la aprecierea instanței o astfel de măsură.

Or, față de circumstanțele comiterii faptei, avându-se în vedere în acest sens că acuzatul a condus, după ingerarea unei cantități de alcool cu mult peste limita legală admisă, un autoturism pe drumurile publice, în care se aflau 5 pasageri, în interiorul unui oraș, respectiv municipiul Constanța, cât și față de circumstanțele personale ale inculpatului și conduita sa procesuală, acesta indicând o cantitate de alcool ingerată diferită la momentul audierii în calitate de suspect, față de cea indicată la momentul depistării în trafic, urmărind, astfel invocarea existenței unui dubiu asupra valorii alcoolemiei în momentul producerii accidentului, Înalta Curte apreciază că simpla stabilire a unei pedepse fără pronunțarea unei hotărâri de condamnare nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi fapte antisociale în viitor.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 116/2P din 10 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.

GGC - CP