ÎCCJ, decizie (scj.ro #223214)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală. Necompetența materială.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept procesual penal. Partea generală. Competența după calitatea persoanei

Indice alfabetic:

- drept procesual penal

- recurs în casație

- competența după calitatea persoanei

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 1, art. 37 alin. (1)

Inculpatul (cetățean român, militar în Legiunea Străină - Armata Franceză) nu întrunește condiția de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar conferită de vreuna dintre funcțiile militare dobândite potrivit dispozițiilor legale incidente și care să impună astfel ca judecarea sa să fie efectuată de o instanță militară.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 281/RC din 7 mai 2024

I.  Sentința

Prin sentința penală nr. 1873 din data de 13 decembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/225/2022, în baza art. 337 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

În fapt, în data de 30.12.2018, în jurul orei 02:50, așa cum a reieșit din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, doi agenți de poliție din cadrul Poliției Mun. Drobeta Turnu Severin - Biroul Rutier, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, au oprit pentru control autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (...), care circula pe Bd. (...). La volanul autoturismului menționat anterior a fost identificat inculpatul A., care a fost testat cu aparatul etilotest, reieșind în urma testării o alcoolemie în aerul expirat de 0,79 mg/l. Având în vedere rezultatul testului de respirație, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență X., unde i s-a solicitat de către polițiști să se supună la prelevarea de mostre biologice. La unitatea medicală, inculpatul a refuzat în prezența polițiștilor rutieri și a personalului medical să se supună prelevării de mostre biologice.

II. Judecata în apel

Prin decizia penală nr. 68/2024 din 25 ianuarie 2024, pronunțată în complet de divergență de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/225/2022, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1873/2023 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Prin hotărârea definitivă de condamnare, s-a stabilit că fapta inculpatului A., care în data de 30.12.2018, în jurul orei 02:50, a condus autoturismul marca X., cu nr. de înmatriculare (...) pe Bd. (...), în Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți, și a refuzat să se supună recoltării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la solicitarea organelor poliției rutiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Curtea de apel a analizat, cu titlu prioritar, legalitatea sentinței atacate prin prisma competenței după calitatea persoanei a primei instanțe, reținând că această critică a apărării inculpatului, invocată sub acest aspect este nefondată.

În concret, s-a avut în vedere că, în ceea ce privește noțiunea de „militari”, aceasta este definită prin raportare la dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (aspect care rezultă inclusiv din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr. 103/RC din 12 martie 2020).

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, prin cadre militare se înțelege „cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege. Cadrele militare sunt în serviciul națiunii”. Reglementând gradele militare, art. 2 din același act normativ stabilește că, potrivit gradelor pe care le au, cadrele militare sunt constituite în corpul subofițerilor, corpul maiștrilor militari și corpul ofițerilor, accederea în profesie, cât și acordarea gradelor militare fiind reglementată de dispozițiile aceleiași legi.

Aplicând aceste dispoziții la cauza de față, s-a constatat că inculpatul A. nu se încadrează în niciuna din situațiile menționate de Legea nr. 80/1995, neavând calitatea de militar, care să impună judecarea sa de o instanță militară, sens în care, s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. privind competența după calitatea persoanei, solicitarea de admitere a căii de atac cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare tribunalului militar, fiind așadar apreciată nefondată.

III. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Împotriva deciziei din apel nr. 68/2024 din 25 ianuarie 2024, la data de 23.02.2024, a formulat recurs în casație inculpatul A.

În cuprinsul motivelor de recurs, inculpatul A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.: „în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competenta după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuata de o instanța inferioara celei legal competente”.

Astfel, prin cererea de recurs în casație, inculpatul A., prin apărător, a solicitat în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 438 alin. (1) pct.1 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, desființarea deciziei penale nr. 68/25.01.2024, pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, ca fiind nelegală, având în vedere lipsa competenței materiale a acesteia, față de dispozițiile art. 37 C. proc. pen. și să se dispună trimiterea spre rejudecare a cauzei de instanța competentă, respectiv Tribunalul Militar Timișoara.

S-a arătat că, la momentul săvârșirii acestor fapte, inculpatul A. era militar încadrat în Legiunea Străină, acest aspect reieșind inclusiv din actele comunicate de către autoritățile franceze la solicitarea Curții de Apel Craiova. Conform relațiilor comunicate, inculpatul este militar în Legiunea Străină de 8 ani si 2 luni, în prezent având gradul de „caporal”.

De asemenea, în cererea de recurs în casație, în esență, s-a arătat că Decretul nr. 2008-956 din 12 septembrie 2008 conferă statutul de militar tuturor celor care sunt încadrați în Legiunea Străină și acesta este edificator în vederea recunoașterii statutului de militari a celor care se află în Armata Franceză, implicit în Legiunea Străină.

Examinând recursul în casație formulat în cauză de inculpatul A., din datele concrete ale cauzei, dispozițiile legale incidente și starea de fapt stabilită cu titlu definitiv, constată că nu este întemeiată critica de nelegalitate a hotărârii recurate din perspectiva nerespectării dispozițiilor privind competența de soluționare a cauzei după calitatea persoanei, în speță, nefiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. În acord cu instanța de control judiciar, constată că recurentul-inculpat A. nu întrunește condiția de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar în accepțiunea dispozițiilor legale incidente, care să impună judecarea sa de o instanță militară.

Statutul de cadru militar este definit de dispozițiile Legii nr. 80/1995, din cuprinsul acestor dispoziții legale reieșind că personalul militar cu statut de cadre militare sunt ofițerii, maiștrii militari și subofițerii cărora în baza acestei legi li s-a acordat acest grad în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege.

Așadar, în concret, în lumina dispozițiilor legale care definesc calitatea de militar rezultă că doar personalul militar care are calitatea de cadru militar este învestit, în această calitate, cu exercițiul autorității publice, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut că accesul la profesia de cadru militar și exercitarea acesteia presupun asumarea unui statut special, supus unor îndatoriri suplimentare, precum și interzicerii ori restrângerii exercitării unor drepturi și libertăți prevăzute de lege [art. 7 alin. (2) din Legea nr. 80/1995]. Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii și de prestigiul de care trebuie să se bucure, având în vedere că în exercitarea funcției cadrele militare sunt în serviciul națiunii [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 80/1995] și sunt învestite cu exercițiul autorității publice [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995]. (Decizia CCR nr. 154/2023).

Înalta Curte constată că inculpatul-recurent A. nu se află în niciuna dintre situațiile menționate anterior prevăzute de lege în sensul de a fi cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, rezultând că în ceea ce îl privește nu respectă condiția legală de a i se fi acordat în condițiile legii grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege, așa cum stabilesc dispozițiile art. 1 alin. (1) și nu se află nici în situația prevăzută la alin. (2), de a fi în serviciul națiunii (România) și nici una dintre situațiile prevăzute la art. 4 din lege („în activitate, când ocupă o funcție militară ...”) și, deopotrivă, nici în situația reglementată la art. 8 alin. (2) din Lege privind participarea la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale.

Or, calitatea recurentului-inculpat A. de militar înrolat în Legiunea Străină a Armatei Franceze, în raport de care se solicită ca judecata să fie făcută de o instanță militară română, nu atrage incidența dispozițiilor art. 37 C. proc. pen., care reglementează competența instanței militare de a judecă în primă instanță infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, inculpatul nu întrunește condiția de a fi cadru militar în sensul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, acesta neavând calitatea de militar conferită de vreuna dintre funcțiile militare dobândite potrivit dispozițiilor legale incidente și care să impună astfel ca judecarea sa să fie efectuată de o instanță militară, așa cum se susține în cauză.

Rezultă, prin urmare, că este neîntemeiată critica formulată de recurentul-inculpat A., subsumată cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., cu referire la încălcarea normelor de competență după calitatea persoanei în ceea ce îl privește, Înalta Curte, reținând în acord cu cele arătate și de către instanța de apel prin decizia recurată, faptul că inculpatul A. nu se încadrează în niciuna din situațiile menționate de Legea nr. 80/1995, neavând calitatea de militar - cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

„Curtea Constituțională observă că Legea nr. 80/1995 este un act normativ ce reglementează statutul cadrelor militare, iar, în sensul acestei legi, prin cadre militare se înțelege cetățenii români cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile prevăzute de lege, și care, în exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și prevederilor regulamentelor militare, sunt învestiți cu exercițiul autorității publice, bucurându-se de protecție potrivit legii penale”.

Concluzionând, în condițiile în care recurentul-inculpat A. nu se încadrează în definiția cadrelor militare, astfel cum este reglementată în art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, respectiv de a fi cadru militar în serviciul națiunii - art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995 și de a fi învestit cu exercițiul autorității publice - art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, se constată că nu poate fi reținută în speță competența instanței militare, conform art. 37 C. proc. pen., criticile recurentului inculpat fiind așadar neîntemeiate sub acest aspect, iar recursul în casație de față nefondat.