ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 10.10.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, inculpatul A., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea de cameră preliminară nr. 383/12.11.2018, rămasă definitivă prin necontestare, s-a constatat competența instanței, regularitatea și legalitatea rechizitoriului, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

Prin sentința penală nr. 1891/2019 pronunțată în dosarul cu nr. x/2018 al Judecătoriei Tg-Jiu s-a admis cererea formulată de inculpat privind judecarea sa potrivit procedurii prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) din C. proc. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și raportat la art. 337 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de mostre biologice prev. și ped, de art. 337 din C. pen., la o pedeapsa de 8(opt) luni închisoare. În baza art. 66 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., respectiv să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice ("orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum: mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule (vehiculele care se deplasează pe ține, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule"), pe o perioada de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat aceluiași inculpat, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale . În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) din C. proc. pen., cu aplic. art. 396 alin.

(10) din C. proc. pen. și raportat la art. 335 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (2) din C. pen., la o pedeapsa de 4(patru) luni închisoare. În baza art. 66 alin. (1) s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., respectiv să nu conducă autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice ("orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum: mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule(vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule"), pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat aceluiași inculpat, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 4 luni închisoare,respectiv 1 lună și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 luni și 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.. S-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/17.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2014, respectiv în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării acestei pedepse,sentință prin care i s-a aplicat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. (5) din vechiul C. pen. și interdicția drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a din vechiul C. pen., art. 64 alin. (1) lit. b) din vechiul C. pen.. În baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/17.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă prin nerecurare la data de 22.01.2014, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei de 9 luni și 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. aplicată pentru fapta dedusă judecății, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de: - 2 ani 9 luni și 10 zile închisoare, 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) și i) din C. pen. și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a),b) și i) din C. pen.. În baza art. 274 alin. (1),(2) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de câte 901,50 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă ce o include și pe cea de 751,50 RON cheltuieli judiciare de la urmărire penală. Onorariul avocatului desemnat din oficiu B., în cuantum de 868 RON, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, potrivit delegației nr. 1030/2019, emisă de Baroul Gorj. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2019,la Judecătoria Tg. Jiu.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu și inculpatul.

Prin decizia 1323/2020 a Curții de Apel Craiova, s-au admis apelurile, s-a desființat sentința penală și s-a trimis cauza la rejudecare. În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a reținut judecarea potrivit procedurii simplificate și trebuia să verifice aspectele invocate de inculpat privitoare la tipul de vehicul și categoria din care face parte mopedul pe care l-a condus.

În rejudecare, s-a format dosarul x/2018 S-a listat din programul Ecris sentința penală nr. 4/2014 pronunțată de Judecătoria Motru cu privire la același inculpat, s-a înaintat cazierul judiciar al inculpatului, a fost audiat inculpatul, martorii C., D., E., F. și G..

S-a înaintat răspunsul la solicitările instanței din partea Primăriei oraș Turceni, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Gorj, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Brașov, s-a depus în copie certificatul de deces al tatălui inculpatului nr. x.

Prin încheierea de ședință din data de 05.05.2021 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respective, fiind reținută starea de recidivă postcondamnatorie.

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Conform declarațiilor concordante ale tuturor martorilor audiați în cauză, precum și ale inculpatului, în seara zilei de 21.05.2017, inculpatul A. a condus un vehicul pe 2 roți, prevăzut cu motor, neînmatriculat și foarte avariat.

Astfel, martorul C. a declarat în fața instanței că inculpatul a condus un scuter neînmatriculat roșu, precizând că nu cunoaște diferența dintre scuter și moped și că vehiculul nu putea fi o bicicletă pentru că avea motor, or, față de aceste din urmă precizări, instanța va înlătura declarațiile martorului din cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul a condus un moped.

Martora D. a declarat în fața instanței că l-a văzut pe inculpat lângă o motocicletă pe două roți, cu motor, motorul fiind cel care o distingea de o bicicletă, și că a fost neatentă și sub presiune în momentul în care a dat declarația la fața locului din timpul urmăririi penale.

Martora E. a declarat că l-a văzut pe inculpat în acea zi conducând o bicicletă sau o căruță, iar ulterior a observat, la ușa magazinului în care lucra, un scuter roșu, cu pedale, un vehicul mai mic decât o motocicletă, despre care a auzit de la alte persoane că era al inculpatului, deși ea nu îl mai văzuse circulând cu astfel de vehicule.

Prima instanță a înlăturat și declarațiile acestor două martore din timpul urmăririi penale, cu privire la faptul că au observat când organele de poliție l-au depistat pe inculpat conducând un moped pe drumul comunal, întrucât este evident, din ezitările pe care le-au avut în a afirma ce categorie de vehicul au observat, că acestea nu au cunoștințele tehnice necesare pentru a distinge între o bicicletă cu motor, un scuter, o motocicletă și un moped.

Martorul F., fratele inculpatului, a declarat că inculpatul a cumpărat de la martorul G. o bicicletă prevăzută cu motor de drujbă, foarte avariată, care pornea la sfoară, dar putea fi acționată și pedalând. A adăugat martorul că, într-adevăr, tatăl său a deținut în proprietate un moped marca x, care a rămas în posesia martorului după moartea tatălui, dar pe care l-a vândut la fier vechi pentru că nu mai funcționa, acest aspect fiind confirmat și de borderoul de achiziție de deșeuri metalice feroase nr. 2017/23.01.2021, depus la dosar .

Declarația acestui martor se coroborează cu susținerile inculpatului și ale martorului G., care au declarat că martorul G. a vândut inculpatului cu suma de 200 RON o bicicletă asupra căreia montase un motor de drujbă și care atingea viteza de aprox. 20 km/h.

Conform adresei emise de Primăria Turceni, inculpatul nu a figurat niciodată în evidențele fiscale cu moped în proprietate, iar tatăl inculpatului, A., a avut înregistrat pe numele său un moped marca x, cu serie de șasiu x, cu număr de înmatriculare x, serie și număr care nu corespund cu cele ale vehiculului condus de inculpat, indicate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, respectiv seria x , cu număr de înmatriculare x, moped despre care s-a reținut că a aparținut tatălui inculpatului.

Din adresa emisă de Serviciul Permise și Înmatriculări Gorj rezultă că mopedul cu seria de șasiu x (indicată în procesul-verbal de cercetare la fața locului) a figurat în proprietatea societății H. S.R.L., cu sediul în Brașov, în perioada 30.03.2006-26.07.2006, iar din adresa emisă de Serviciul Permise și Înmatriculări Brașov rezultă că vehicul a fost radiat în data de 26.07.2006, ca urmare a transferului dreptului de proprietate.

Având în vedere declarațiile echivoce ale martorilor audiați în cauză cu privire la categoria de vehicul condus de inculpat, contradicția dintre seria de șasiu a mopedului ce a aparținut tatălui inculpatului și seria de șasiu a mopedului cu care s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul a circulat în data de 21.05.2017, contradicția dintre numărul de înmatriculare indicat în rechizitoriu și lipsa oricărui număr de înmatriculare, afirmată de martori și de inculpat, lipsa dovedirii oricărei legături între inculpat și societatea H. S.R.L., căreia i-a aparținut mopedul descris în rechizitoriu în anul 2016, lipsa de diligență a organelor de urmărire penală, care nu au procedat la instituirea unor măsuri asigurătorii asupra vehiculului cu care inculpatul a circulat, în vederea efectuării unei expertize tehnice asupra acestuia, neexistând nici măcar o fotografie pentru a se observa concret despre ce "moped" este vorba sau măcar dacă avea culoarea albastru sau roșie cum susțin martorii, numărul de înmatriculare x ce nu apare înregistrat la primărie sau seria șasiu indicate în procesul-verbal încheiat la fața locului, instanța a reținut că în cauză nu există probe care să conducă, dincolo de orice dubiu rezonabil, la concluzia că inculpatul a condus un moped și, cu atât mai puțin, unul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere.

În drept, elementul material al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. constă în conducerea unui vehicul, iar condiția esențială a elementului material este ca pentru vehiculul respectiv legea să prevadă obligativitatea permisului de conducere.

Elementul material al infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., constă în refuzul sau sustragerea de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a unor substanțe psihoactive, faptă ce nu poate fi săvârșită decât într-o anumită situație premisă, respectiv după ce subiectul activ a fost oprit în trafic în timp ce conducea un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Rezultă cu evidență, astfel, că pentru atragerea răspunderii penale a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni ce fac obiectul prezentei cauze este necesară dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a faptului că acesta a condus un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

Aceste tipuri de vehicule sunt definite în anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, conform căreia categoriile de vehicule pentru care se eliberează permisul de conducere, prevăzute la art. 20 alin. (2), se definesc astfel:

a) categoria AM: mopede a căror viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h;

b) categoria A1:

c) categoria A2: motociclete cu puterea maximă de 35 kW, cu un raport putere/greutate care nu depășește 0,2 kW/kg și care nu sunt derivate dintr-un vehicul având mai mult de dublul puterii sale;

d) categoria A: motociclete cu sau fără ataș și tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW;

e) categoria B1: cvadricicluri a căror masă proprie nu depășește 400 kg (550 kg pentru vehiculele destinate transportului de mărfuri), neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculelor electrice și care sunt echipate cu motor cu ardere internă a cărui putere netă maximă nu depășește 15 kW sau cu motor electric a cărui putere nominală continuă maximă nu depășește 15 kW (…).

Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei stării de fapt, din probele administrate în cauză nu rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a condus un moped și, cu atât mai puțin, un moped a cărui viteză maximă prin construcție este mai mare de 25 km/h, în sensul lit. a) din anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, dubiul urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului, conform principiului in dubio pro reo, consacrat în art. 4 alin. (2) din C. proc. pen.

În consecință, reținând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a condus, în data de 21.05.2017, un vehicul cu două roți, prevăzut cu motor, astfel că a existat o modificare în lumea exterioară, caracteristică elementului material al infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și situației premise a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, însă nu sunt îndeplinite cu certitudine condițiile de tipicitate ale celor două infracțiuni, instanța, văzând și dispozițiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A., în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, criticând soluția sub aspectul legalității.

Prin motivele de apel depuse la dosar Parchetul a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni reținând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală în condițiile în care caracteristicile tehnice ale mopedului condus de inculpat la data de 21 mai 201 rezultă cu certitudine din coroborarea datelor din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu relațiile furnizate de SPRCPCIV la 25 februarie 2021. De asemenea, parchetul a arătat că prima instanță a făcut o evaluare greșită a declarațiilor date de martori în cauză, pe de-o parte înlăturând în mod nemotivat declarațiile martorilor C. și E., iar pe de altă parte dând o valoare prea mare declarațiilor fratelui inculpatului și a martorului G..

Legal citat inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel .

Instanța a procedat la readministrarea probelor avute în vedere de Judecătoria Târgu Jiu pentru a pronunța soluția de achitare în cauză fiind reaudiați martorii E., C., D. și G..

Prin decizia penală nr. 312 din 2 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva sentinței penale nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A., cu antecedente penale, desființează în totalitate sentința și rejudecând:

În baza art. 337 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice.

În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei aplicată prin prezenta - în total 3 ani și 2 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și judecată în fond (din care suma de 751,50 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală).

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, în raport, cu motivele invocate de parchet și din oficiu în limitele prevăzute de dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat este fondat, urmând a fi admis în consecință pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Este cert că la 21 mai 2017 inculpatul a fost depistat în trafic de un echipaj de poliție din cadrul Poliției orașului Turceni conducând un vehicul cu două roți și propulsie mecanică, descris de agenții de poliție ca fiind "moped de culoare albastră", context în care s-a stabilit că acesta avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat. În aceleași împrejurări, dat fiind că inculpatul prezenta semne vizibile ale intoxicației cu alcool (dezechilibru, incoerență în vorbire) i s-a solicitat să se supună recoltării de probe biologice, solicitare refuzată în mod univoc, atât în ceea ce privește testarea cu aparatul Drager, cât și deplasarea la o unitate medicală pentru recoltarea de probe de sânge.

Strict sub acest aspect Curtea a observat că situația de fapt este recunoscută inclusiv de inculpat, argumentele sale în apărare, reținute de altfel și de prima instanță în motivarea soluției de achitare ținând de caracteristicile tehnice ale vehiculului folosit de inculpat la acea dată.

A arătat inculpatul în declarația din 13 ianuarie 2021 că nu conducea un moped, ci o bicicletă a cărei propulsie era asigurată printr-o improvizație, respectiv montarea unui motor de drujbă care era acționat cu o sârmă pentru a asigura accelerarea, susținerile sale fiind coroborate cu declarațiile martorilor F. (21 aprilie 2021), respectiv G. (05 mai 2021).

Fără a nega faptul că un astfel de vehicul ar fi existat și ar fi fost la un moment dat și în posesia inculpatului, Curtea a constatat că în mod cert la 21 mai 2017, dată la care a fost depistat în trafic inculpatul nu a condus o bicicletă pe care se montase un motor de drujbă, ci un moped dotat cu motor termic, vehicul ce a fost inițial înregistrat de S.C. H. S.R.L. cu nr. de înmatriculare x.

Relevante în acest sens sunt în principal mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care se menționează că pe vehiculul condus de inculpat a fost identificată, pe o parte, o serie de șasiu ștanțată respectiv x și, totodată inscripția x pe carena din partea stângă spate . Aceeași serie de șasiu este identificată și în datele furnizate de SPRCPCIV Gorj ca aparținând unui motociclu de culoare albastru gri, marca x cu capacitate motor de 49 cmc și viteză maximă constructivă de 45 km/h, vehicul înregistrat inițial de o firmă din Brașov și radiat din circulație la 27 iulie 2006 - date de la dosar fond.

Este total neplauzibil să se presupună că agenții de poliție ar fi inventat efectiv o serie de șasiu corespunzătoare unui vehicul real care să fie și aceeași marcă cu cea inscripționată pe carena stângă spate a vehiculului depistat în trafic, după cum, dat fiind pregătirea specifică a acestora este greu de presupus că nu ar putea să facă diferența între un moped și o bicicletă (martorul G. chiar precizează că vehiculul "nu putea fi confundat cu un moped, arăta în mod clar ca o bicicletă" - declarație din 02 februarie 2022) .

Pe de altă parte Curtea observă că atât polițiștii care l-au depistat în trafic pe inculpat cât și martorii care au observat incidentul descriu vehiculul ca fiind un moped și nu o bicicletă (martora D. arată că deși nu poate descrie foarte bine vehiculul "în mod cert nu era o bicicletă, ci mai degrabă un motoscuter" iar C. arată că acesta nu era în mod sigur o semicursieră, ci părea un scuter vechi, neîngrijit, simplu cu portbagaj mic și coarne poziționate normal - declarație dată la prima instanță).

Faptul că inculpatul nu a condus vehiculul improvizat la care face referire în ultima declarație dată în instanță rezultă și din examinarea declarației martorului G. care arată că detaliile tehnice ale bicicletei improvizate pe care ar fi vândut-o inculpatului nu corespund cu cele descrise de agenții de poliție, respectiv în mod sigur nu era ștanțat pe cadru nicio serie, nu avea culoarea albastră, ci culoarea ruginii și în mod cert nu era prevăzută cu un suport pentru număr de înmatriculare.

Nu în ultimul rând Curtea a observat că în faza de urmărire penală inculpatul nu a negat caracteristicile tehnice ale vehiculului condus, precizând la 31 august 2018 că a avea un moped (scuter) care, însă era defect, aspect pe care l-ar fi precizat și organelor de poliție și din acest motiv a refuzat testarea pentru alcool (declarații de la filele x respectiv 17 d.u.p.), iar în primul ciclu procesual la termenul din 01 octombrie 2019, inculpatul a arătat că recunoaște integral faptele, cunoaște cuprinsul rechizitoriului și solicită judecata sa în procedură simplificată.

Primele referiri la posibilitatea ca vehiculul condus să nu fie un moped, ci o bicicletă la care se improvizase un sistem de propulsie apar în motivele de apel din decembrie 2019, după ce inculpatul a constatat că în privința sa s-a dispus o soluție de condamnare cu executare, până în acel moment nefiind nici măcar sugerată o astfel de posibilitate, astfel că susținerile sale din al doilea ciclu procesual trebuie privite cu rezervă și analizate în contextul celorlalte probe care, așa cum s-a arătat anterior, demonstrează cu certitudine că vehiculul utilizat făcea parte din categoria celor pentru care este necesar permis de conducere AM, fiind un moped cu viteză maximă prin construcție de până la 45 km/h și cu caracteristicile tehnice indicate în înscrisurile înaintate de SPRCPCIV Gorj.

În consecință, Curtea a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că la 31 mai 2017 în jurul orei 18:00 a condus un moped pe drumurile publice, deși avea suspendat dreptul de a conduce autoturisme întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., iar fapta aceluiași inculpat, constând în refuzul nejustificat de a se supune recoltării de probe biologice, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen., refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice ambele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport, cu condamnarea suferită de inculpat prin s.p. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, situația inculpatului care are antecedente penale, dar și aspectul că a condus un moped și nu un autoturism, că starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită este aparent redusă raportat la împrejurările concrete în care a acționat, gradul de educație și instruire precar al inculpatului care nu a conștientizat gravitatea situației în care s-a plasat și nu in ultimul rând comportamentul procesual al acestuia care a adoptat o atitudine oscilantă în cursul judecății, modificându-și succesiv poziția față de acuzațiile ce i se aduc, circumstanțe, în raport, cu care a aplicat pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite stabilite la minimul special prevăzut de lege respectiv 6 luni pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. și 1 an pentru infracțiunea prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 - 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare

Curtea a constatat că prezentele infracțiuni au fost comise în termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru definitivă la 22 ianuarie 2014, astfel că în baza art. 15 din Legea nr. 187/2013 rap. la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr. 4/07.01.2014 a Judecătoriei Motru, pedeapsă ce se va executa alăturat pedepsei aplicată prin prezenta - în total 3 ani și 2 luni închisoare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și judecată în fond (din care suma de 751,50 RON reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală).

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea din ședința de cameră de consiliu de la 14 aprilie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018 a fost admisă sesizarea din oficiu și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 312/02.03.2022 în sensul de a se menționa corect temeiul de drept al condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, ca fiind disp. art. 335 alin. (2) din C. pen., în loc de disp. art. 335 alin. (1) din C. pen. cum eronat s-a trecut, restul mențiunilor acesteia rămânând neschimbate.

Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale deciziei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că la data de 14 aprilie 2022, instanța a constatat, din oficiu, că în dispozitivul deciziei penale nr. 312 din 02.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, având ca obiect soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva sentinței penale nr. 848 din data de 26 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2018, privind pe inculpatul A., s-a strecurat o eroare materială, în sensul că, în mod eronat s-a trecut "În baza art. 335 alin. (1) din C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere." În loc de "În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere", cum corect trebuia trecut.

Potrivit art. 278 alin. (1) din noul C. proc. pen. "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți sau de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu."

Față de cele arătate, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 312/02.03.2022 în sensul de a se menționa corect temeiul de drept al condamnării inculpatului A. pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, ca fiind disp. art. 335 alin. (2) din C. pen., în loc de disp. art. 335 alin. (1) din C. pen.

Îndreptarea s-a făcut în ambele exemplare ale deciziei.

Cheltuielile judiciare u rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, care a menționată că vizează latura penală și îl întemeiază pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul fiind condamnat pentru două fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, atât în ceea ce privește condamnarea în baza art. 335 alin. (1) din C. pen., cât și în ceea ce privește condamnarea în baza art. 337 alin. (1) din C. pen.

S-a arătat în considerentele recursului în casație că, în fapt prin decizia penală nr. 312/2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul parchetului și a fost schimbată soluția de achitare pronunțată de către Judecătoria Târgu Jiu prin sentința penală nr. 848/2021, în soluție de condamnare.

Sigur că instanța de apel putea să facă acest lucru după readministrarea probatoriului, dar, din întreaga readministrare a probatoriului rezultă aceeași stare de fapt ca la instanța de fond.

Astfel, se poate stabili cu certitudine că, A. a condus un vehicul pe două roți, dar, sub nicio formă nu se poate stabili ce fel de vehicul a fost și dacă pentru a conduce vehiculul respectiv era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârșit infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Din probatoriul administrat la dosar nu se poate stabili nici măcar numărul de înmatriculare al vehiculului, nu se poate stabili care era culoarea vehiculului (dacă era roșu sau albastru), nu se știe dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârșirii presupusei infracțiuni, respectiv 21.05.2017.

Așa cum a rezultat din probele de la dosar, presupusul vehicul cu seria de șasiu x a fost radiat din circulație la data de 27 iulie 2006.

Concluzia instanței de apel, reținută la pagina 6 a deciziei penal, este total absurdă, deoarece prin această presupunere simplistă duce la condamnarea unei persoane fără probe:"este total neplauzibil să se presupună că agenții de poliție ar fi inventat efectiv o serie de șasiu corespunzătoare unui vehicul real care să fie și aceeași marcă cu cea inscripționată pe carena stânga spate a vehiculului depistat în trafic, după cum dat fiind pregătirea specifică a acestora este greu de presupus că nu ar putea să facă diferența între un moped și o bicicletă".

Inculpatul prin apărător ales s-a întrebat, dacă vehicul a existat în posesia lui A., de ce nu există nicio dovadă în acest sens, așa cum a reținut chiar și instanța de fond, precum și de ce nu s-a dispus și cercetarea condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 334 din C. pen. și anume punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat.

S-a arătat faptul că, având în vedere tipicitatea infracțiunii, a rezultat fără putință de tăgadă că, vehiculului condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar a rezultat că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârșirii presupusei infracțiuni și nici nu există în prezent. Trebuie făcută dovada existenței vehiculului, fără putință de tăgadă, pentru a se putea stabili dacă trebuia avut permis de conducere în vederea utilizării acestuia.

În ceea ce privește, infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. este evident că, nefiind dovedită existența infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, instanța de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Având în vedere argumentele de mai sus a solicitat: în temeiul art. 440 alin. (1) și (4) admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și să se trimită cauza în vederea judecării recursului în casație; în temeiul art. 441 (1) a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 312/02.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018; în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) a solicitat să se dispună achitarea inculpatului.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curți, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 312 din data de 02 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată la data de 08 martie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatului A..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 07 aprilie 2022 (data înaintării căii de atac, dosar nr. x/2018).

Termenul de formulare a cererii de recurs în casație s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 08 aprilie 2022, cererea fiind formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată la data de 15 aprilie 2022 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În cauză nu au fost depuse concluzii scrise, în termenul de 10 zile, prevăzut de dispozițiile art. 439 alin. (2) din C. proc. pen.

La data de 03 mai 2022 judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 05 mai 2022.

La data de 03 mai 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de inculpat s-a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului a arătat că din întregul material probatoriu administrat de instanța de apel a rezultat aceeași situație de fapt. A mai arătat că ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe două roți, dar nu se poate stabili ce fel de autovehicul a fost și dacă pentru a-l conduce era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârșit infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În continuare, a susținut că din probatoriul administrat nu se poate stabili numărul de înmatriculare și care era culoarea acestuia, astfel că nu se poate stabili cu exactitate dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârșirii presupusei infracțiuni, respectiv la 21 mai 2017. În acest sens a precizat că vehiculul cu seria de sașiu x a fost radiat din circulație la data de 27 iulie 2006.

Apărarea inculpatului a mai arătat că, având în vedere tipicitatea infracțiunii, rezultă fără putință de tăgadă că, vehiculul condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar rezultă că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârșirii presupusei infracțiuni și nici nu există în prezent.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., a susținut că, din moment ce nu este dovedită existența infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege și respectă dispozițiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) și d) precum și art. 438 din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză, iar în cuprinsul acesteia sunt menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casație a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată.

Astfel, magistratul asistent raportor opinează că aspectele invocate se circumscriu cazului de recurs în casație invocat.

În raport cu cele expuse, magistratul asistent raportor apreciază că recursul în casație este admisibil.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 05 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, aflată la dosarul Înaltei Curți, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data de 2 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 14 aprilie 2022.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., s-a fixat termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00 cu citarea părților și cu încunoștințarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Pentru a se dispune astfel, completul a reținut în sinteză ceea ce au reținut prima instanță și instanța de apel, precum și aspectele mai sus menționate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

În acest sens, se reține că cererea de recurs este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpat, potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 434 din C. proc. pen.

Cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.. De asemenea, îndeplinește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și motivarea acestuia, respectiv:

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că din întregul material probatoriu administrat de instanța de apel a rezultat aceeași situație de fapt. A mai arătat că ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că inculpatul a condus un autovehicul pe două roți, dar nu se poate stabili ce fel de autovehicul a fost și dacă pentru a-l conduce era nevoie de permis de conducere, conform tipurilor de vehicule definite în anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2000, astfel încât să se poată stabili că a săvârșit infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În continuare, a susținut că din probatoriul administrat nu se poate stabili numărul de înmatriculare și care era culoarea acestuia, astfel că nu se poate stabili cu exactitate dacă acest vehicul mai exista efectiv la data săvârșirii presupusei infracțiuni, respectiv la 21 mai 2017. În acest sens a precizat că vehiculul cu seria de sașiu x a fost radiat din circulație la data de 27 iulie 2006.

Apărarea inculpatului a mai arătat că, având în vedere tipicitatea infracțiunii, rezultă fără putință de tăgadă că, vehiculul condus de către un posibil făptuitor, trebuie să existe ca să poată fi condus, or, din tot probatoriul administrat la dosar rezultă că acest vehicul nu a existat din punct de vedere fizic la data săvârșirii presupusei infracțiuni și nici nu există în prezent.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen. a susținut că, din moment ce nu este dovedită existența infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanța de apel nu a administrat niciun fel de probatoriu în acest sens.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție, chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului în casație, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 312 din data de 02 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 14 aprilie 2022.

A trimis cauza la Completul 9 în vederea soluționării cererii de recurs în casație formulat de inculpatul A., fixând termen la data de 19 mai 2022, ora 09:00, pentru când s-au citat părțile și s-a încunoștințat telefonic apărătorul ales al inculpatului.

La termenul de astăzi, apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului în casație și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Din punctul de vedere al apărării, sub nicio formă nu se poate considera că cele două fapte reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală.

A susținut că se poate stabili cu certitudine că, inculpatul A. a condus un vehicul pe două roți, dar, sub nicio formă nu se poate stabili ce fel de vehicul a fost. A solicitat să se observe că vehiculul menționat de către organele de poliție a fost radiat din circulație în anul 2006.

În continuare, a susținut că nu se poate stabili sub nicio formă dacă acest vehicul mai există în prezent sau dacă exista efectiv la data comiterii presupusei infracțiuni. De asemenea, în baza probatoriului administrat nu se poate stabili care era culoarea vehiculului (dacă era roșu sau albastru).

A solicitat să se observe că instanța de apel are dreptul legal să infirme soluția de achitare dispusă de instanța de fond, însă în urma readministrării probatoriului a stabilit aceeași stare de fapt ca și prima instanță. În opinia apărării, nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În ceea ce privește infracțiunea de refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, a solicitat să se observe că nu a fost administrată nicio probă care să dovedească săvârșirea acestei infracțiuni. A arătat că organul de cercetare susține că la data săvârșirii infracțiunii au fost prezenți martori, însă nu înțelege de ce acești martori nu pot confirma sau infirma faptul că inculpatul a refuzat să-i fie recoltate probe biologice.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport, cu motivele invocate ce se analiza prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casație declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casație al inculpatului se impune a fi făcute câteva scurte considerații de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casație și referitor la cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casație nu se pot remedia o greșită apreciere a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conținutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat este aplicabil doar în acele situații în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de apel, nu mai era prevăzută ca și infracțiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operațiune presupune doar ieșirea din vigoare a unei dispoziții legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancționează penal o faptă, aceasta nu își mai găsește corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziție legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar și pe cale jurisprudențială că se subsumează noțiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăției prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Același temei include și situațiile referitoare la lipsa situației - premisă a