ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 605 din 9 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sighetu Marmației, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt comise în stare de pluralitate intermediară în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016.

S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 257/23.09.2019 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, definitivă prin decizia penală nr. 1322/A/18.11.2019 a Curții de Apel Cluj, precum și cu infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare și cu infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019, în componentele de:

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în scop de folosință, prevăzută de art. 230 alin. (1) C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

- 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016;

- 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019;

- 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 44 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289/19.10.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, definitivă prin neapelare la data de 08.11.2016, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 închisoare, la care s-au adăugat 3 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu din cealaltă pedeapsă, rezultând o pedeapsă parțială de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa parțială de 2 ani închisoare cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile aflate în concurs, astfel: la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din celelalte pedepse, adică 1 an și 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 3 ani și 2 luni închisoare, ce se execută în regim de detenție, conform art. 71 C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, de 3 ani și 2 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 19.11.2019, la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei emis anterior în baza sentinței penale nr. 4453 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2019 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

Onorariul avocațial, în sumă de 868 RON, pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, B., s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pronunțându-se o soluție de condamnare, în temeiul art. 275 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON, cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON, cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2020, s-au decis următoarele:

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței penale nr. 605 din 9 iulie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmației, care a fost desființată sub aspectul operațiunilor de contopire efectuate în cauză și, pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost menținută pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, aplicată de instanța de fond pentru fapta dedusă judecății, precum și dispoziția de constatare a pluralității intermediare în raport de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 29 octombrie 2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Au fost menținute dispozițiile privind constatarea concursului de infracțiuni cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 257/2019, definitivă la 8 octombrie 2010, a Judecătoriei Târgu Lăpuș, sentința penală nr. 4453 din 19 decembrie 2019, definitivă la 7 ianuarie 2020, a Judecătoriei Baia Mare, precum și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 35 din 10 februarie 2020, definitivă la 9 aprilie 2020, a Judecătoriei Târgu Lăpuș, precum și dispozițiile privind descontopirea pedepselor rezultante din sentințele penale menționate.

Au fost contopite pedepsele aplicate pentru fapta dedusă judecății și prin sentințele penale nr. 257/2019, 4453/2019 și 35/2020, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor, rezultând o pedeapsă rezultantă finală de 3 ani și 11 luni închisoare.

A fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 289/2016, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni și 300 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, începând cu data de 19 noiembrie 2019, la zi

A fost anulat mandatul de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a stabilit onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 868 RON.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Ulterior, prin încheierea din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în același dosar, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia penală anterior menționată, în sensul de a se trece:

- în dispozitiv, în loc de mențiunea "Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 605/9 iulie 2021 a Judecătoriei Sighetu Marmației", următoarea mențiune:

"Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și de inculpatul A."

- în considerente, în loc de mențiunea "Se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 289/2016 rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni și 300 zile închisoare", următoarea mențiune:

"Se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 289/2016, se va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 11 luni, se va adăuga sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 3 luni și 300 zile închisoare"

- în dispozitiv, în loc de mențiunea "Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 289/2016 rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 11 luni și 300 zile închisoare", următoarea mențiune:

"Revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 289/2016, contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 11 luni, adaugă sporul de 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 4 ani, 3 luni și 300 zile închisoare".

Hotărârea instanței de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 februarie 2022, iar inculpatului A., la data de 8 februarie 2022, la locul de detenție.

La data de 9 februarie 2022 (data poștei), inculpatul A. a transmis la dosar o cerere prin care a arătat că înțelege să formuleze, în temeiul art. 427 C. proc. pen., contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, învederând că a fost condamnat la o pedeapsă mult prea mare.

Potrivit vizei judecătorului delegat din cadrul Curții de Apel Cluj, calea de atac exercitată de inculpatul A. a fost calificată ca fiind o cerere de recurs în casație, procedându-se la comunicarea acesteia către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 februarie 2022.

Cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 martie 2022, la înregistrarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen. fiind îndeplinită.

Având în vedere aspectele invocate de inculpatul A. în cuprinsul cererii formulate, pentru stabilirea corectă a obiectului judecății, Înalta Curte a dispus citarea acestuia pentru data de 14 aprilie 2022, în vederea precizării cererii.

Astfel, la termenul menționat, Înalta Curte a pus în vedere apărătorului desemnat din oficiu părții să precizeze natura căii de atac exercitate împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

După ce a luat legătura cu recurentul inculpat, prin intermediul sistemului de videoconferință, apărătorul desemnat din oficiu a învederat instanței că intenția acestuia a fost aceea de a formula o cerere de recurs în casație, iar nu o contestație în anulare, aspect confirmat personal de către recurent.

Prin încheierea din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul cu același număr, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinându-se cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, s-a constatat că decizia penală atacată face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată în termenul legal, de către inculpatul A., personal, fiind respectate dispozițiile art. 434 - 436 C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și locul de detenție al recurentului, hotărârea care se atacă și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac.

În ceea ce privește condiția impusă de dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a observat că, deși recurentul nu a indicat în cuprinsul cererii niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de lege, motivele invocate relevă împrejurarea că se face trimitere la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Ca atare, s-a apreciat că cererea de recurs în casație îndeplinește și cerințele prevăzute de art. 437 - 438 C. proc. pen.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În speță, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din același cod.

În prezenta cale extraordinară de atac, recurentul a criticat, prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cuantumul pedepsei închisorii, stabilită de instanța de fond și menținută de cea de apel pentru infracțiunea dedusă judecății, apreciind că acesta este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale.

Înalta Curte reține însă că, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei și de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casație se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța de apel.

Astfel, criticile apărării vizând cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanțele anterioare nu pot face obiectul analizei instanței supreme în soluționarea prezentei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, față de criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație invocat, pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.

Procesat de GGC - LM