ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 103/A din data de 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 168 din 10 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Reghin în Dosarul nr. x/2019 s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. cu antecedente penale, domiciliat în localitatea Solovăstru, Comuna Solovăstru nr. 96, județul Mureș, în fapt, fără forme legale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 an, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de Stat și dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule pentru care, conform O.U.G. nr. 195/2002, este necesară deținerea unui permis de conducere, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) b) și i) C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de Stat și dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule pentru care, conform O.U.G. nr. 195/2002, este necesară deținerea unui permis de conducere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Târgu Mureș nr. 1128/29.10.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 88/A/28.02.2019, la următoarele pedepse: a) 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și sancționată de art. 337 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din data de 01.02.2013); b) 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din data de 01.02.2013); c) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din data de 06.09.2013); d) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 13.09.2014); e) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 30.09.2014 ora 18:45); f) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 30.09.2014 ora 17:10); g) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 23.06.2015).

S-a constatat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința Tribunalului Mureș nr. 158/15.11.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2015, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 280/A/10.05.2018, la următoarele pedepse: a) 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (în vigoare la data de 22.08.2008), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (din 1968) - 6 acte materiale - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (din 1968) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (din 1968) și reținerea art. 5 C. pen. b) 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 (în vigoare la data de 22.08.2008), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (din 1968) - 4 acte materiale - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (din 1968) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (din 1968) și reținerea art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile sancționate prin sentința Judecătoriei Târgu Mureș nr. 1128/29.10.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 88/A/28.02.2019 și Sentința Tribunalului Mureș nr. 158/15.11.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2015, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 280/A/10.05.2018, împreună cu fapta pentru care inculpatul A. este judecat în prezentul dosar, sunt concurente.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 și art. 85 alin. (1) vechiul C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința Tribunalului Mureș nr. 158/15.11.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2015, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 280/A/10.05.2018.

În temeiul art. 97 alin. (1) noul C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare, dispusă prin sentința Judecătoriei Târgu Mureș nr. 1128/29.10.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 88/A/28.02.2019.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută și sancționată de art. 337 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și sancționată de art. 335 alin. (2) C. pen., 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (din 1968) - 6 acte materiale - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (din 1968) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (din 1968) și reținerea art. 5 C. pen., 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (din 1968) - 4 acte materiale - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (din 1968) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (din 1968) și reținerea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 10 din Legea 187/2012, art. 40 alin. (1) C. pen., raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, aplicate prin sentința Judecătoriei Târgu Mureș nr. 1128/29.10.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 88/A/28.02.2019 și pedepsele de 9 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința Tribunalului Mureș nr. 158/15.11.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2015, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 280/A/10.05.2018, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta, respectiv s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu și fix de 23 de luni închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte nouă pedepsele cu închisoare), condamnatul A. urmând să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

S-a constatat că prin sentința Judecătoriei Târgu Mureș nr. 1128/29.10.2018, pronunțată în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 88/A/28.02.2019, s-a interzis inculpatului, în baza art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce toate categoriile de vehicule, pe o perioadă de 4 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule.

S-a constatat că prin sentința Tribunalului Mureș nr. 158/15.11.2017, pronunțată în Dosar nr. x/2015, definitivă prin Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 280/A/10.05.2018, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei de 9 luni închisoare, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu art. 5 C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin aceeași hotărâre s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu art. 5 C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) C. pen., a fost interzis inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., respectiv dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule pentru care, conform O.U.G. nr. 195/2002, este necesară deținerea unui permis de conducere, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca în baza art. 45 alin. (4) C. pen., partea din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepselor principale să se scadă din durata pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa rezultată.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (2) C. pen., au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 1 an, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) și (3) C. pen., a fost interzisă inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce toate categoriile de vehicule pentru care, conform O.U.G. nr. 195/2002, este necesară deținerea unui permis de conducere, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului că sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare sau accesorii, constituie infracțiune potrivit art. 288 alin. (1) C. pen. și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

În fapt, s-a reținut că în data de 14.01.2016, inculpatul A. a fost depistat conducând autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din mun. Reghin, județul Mureș, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât era cercetat penal pentru săvârșirea a șapte infracțiuni rutiere, fapte care au făcut obiectul Dosarului penal al Judecătoriei Târgu Mureș nr. x/289/2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., susținând că procedura de citare în fața primei instanțe este nelegală, prima instanță i-a respins cererea pentru angajarea unui avocat; pe fond, a solicitat achitarea, având în vedere că a avut dreptul de a conduce în baza unui permis de conducere eliberat de autoritățile mexicane, iar, în subsidiar, aplicarea pedepsei alternative a amenzii. A criticat operațiunea de contopire a pedepselor, arătând că sporul de o treime în acest caz nu era obligatoriu, pentru că se aplică legea veche.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 103/A din 05 martie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 168/10.09.2020, pronunțată de Judecătoria Reghin în Dosarul nr. x/2019, menținând hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în soluționarea cauzei în apel.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 103/A din 05 martie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație, în termen legal, la data de 23 aprilie 2021 (viza registraturii, fila x).

În cererea scrisă, aflată la dosar, inculpatul, prin apărător ales B., a invocat temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurent, au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea în principiu a recursului în casație, admiterea acestuia și pe fond, casarea în parte a hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. și a solicitat a se proceda la încadrarea juridică corectă a faptei pentru care a fost condamnat, care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la împrejurarea de a fi avut permis suspendat, a solicitat a se avea în vedere inexistența juridică a actelor pretins legale emise de către autoritățile judiciare din România, prin care s-a dispus anterior suspendarea acestui permis de conducere. Numai autoritatea ce a emis permisul de conducere putea lua vreo decizie cu privire la suspendarea/anularea acestui permis, iar autoritățile rutiere din România puteau cel mult să îi refuze dreptul de a conduce, dacă ar fi avut probleme medicale grave ce făceau imposibilă exercitarea dreptului de a conduce, fiind obligate a-i elibera permisul de îndată ce ar fi părăsit teritoriul României.

În mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., fapta fiind apreciată ca infracțiune, deși fapta, așa cum a fost reținută de către organul de urmărire penală, putea fi apreciată ca o contravenție. În acest sens, a făcut trimitere la prevederile art. 113 (1) din Codul rutier în vigoare în anul 2015, referitor la titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină.

Plecând de la dispozițiile legale relevante (art. 49, art. 377 și art. 386 C. proc. pen..), luând în considerare opiniile exprimate în literatura de specialitate și jurisprudență, detaliate pe larg în motivele scrise, a susținut că încadrarea juridică este operațiunea, efectuată de organele judiciare, de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Cu alte cuvinte, încadrarea juridică a faptei cuprinde obligatoriu norma de incriminare, în forma efectiv aplicabilă în cauză (variantă simplă, variantă agravată, varianta atenuată, variantă asimilată) și, eventual (în funcție de situația speței), normele generale privind participația (coautoratul, instigarea și complicitatea), pluralitatea de infracțiuni (recidiva, concursul de infracțiuni și pluralitatea intermediară), tentativa, infracțiunea continuată și circumstanțele atenuante sau agravante.

Cu privire la al doilea caz de recurs în casație invocat, a motivat că s-a aplicat o pedeapsă în afara cadrului legal de reglementare, încălcându-se prevederile art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, a apreciat că acest cadru legal face aplicarea prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și în situația în care intervine prescripția răspunderii penale, ca un obstacol ce împiedică aplicarea unei pedepse mai severe decât cea aplicabilă, în contextul în care prin intervenirea prescripției nu se mai poate dispune aplicarea unei pedepse.

Sub acest aspect, a contestat legalitatea hotărârii de condamnare, în situația în care a intervenit prescripția răspunderii penale.

Urmare a deciziei Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și-a reconsiderat opinia exprimată în Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, pronunțând Decizia nr. 21 din data de 6 octombrie 2016 prin care a stabilit că "art. 5 alin. (1) din Noul C. pen. trebuie interpretat în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă, în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost încă judecate definitiv și față de care s-a împlinit prescripția răspunderii penale până la data de 20 mai 2014 în interpretarea dată art. 5 prin Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă față de care prescripția răspunderii penale nu este împlinită, în interpretarea dată aceluiași text legal prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

În concluzie, a solicitat să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale și, în consecință, să se ia act, potrivit art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., că acțiunea penală nu va mai putea fi susținută, impunându-se stingerea ei, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, întrucât statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, respectiv că inculpatul avea un permis de conducere emis de autoritățile mexicane și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată și care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 335 alin. (2) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului.

Astfel, în sarcina inculpatului A. s-a reținut că în data de 14.01.2016, a fost depistat conducând autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x pe strada x din mun. Reghin, județul Mureș, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât era cercetat penal pentru săvârșirea a șapte infracțiuni rutiere.

Apărarea inculpatului, susținută și în fața instanțelor ordinare, că avea un permis de conducere emis de autoritățile mexicane, a fost analizată și înlăturată de instanța de apel, care, prin raportare la dispozițiile art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a concluzionat că inculpatul nu era titularul unui permis de conducere național și nici al unui permis valabil eliberat de statele cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto.

În acest sens, astfel cum a reținut și instanța de apel, Mexicul a semnat, dar nu a ratificat Convenția din 8 noiembrie 1968 asupra circulației rutiere, iar din Adresa Ambasadei Mexicului în România nr. 1299 din 18 noiembrie 2016, rezultă că între Mexic și România nu există niciun acord de recunoaștere a permiselor de conducere.

Pe de altă parte, chiar și în contextul în care s-ar admite apărările anterioare, din actele dosarului rezultă că încă din data de 01.02.2013 inculpatul A. a luat la cunoștință, sub semnătură, că nu mai are dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, începând cu data de 01.02.2013 și până la finalizarea dosarului penal în care era cercetat.

Recurentul inculpat a susținut că s-a aplicat o pedeapsă în afara cadrului legal de reglementare, încălcându-se prevederile art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, solicitând să se constate intervenirea prescripției răspunderii penale și, în consecință, să se ia act, potrivit art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., că acțiunea penală nu va mai putea fi susținută, impunându-se stingerea ei, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Critica formulată nu este întemeiată.

Exercitarea acțiunii penale constă în supunerea inculpatului urmăririi penale și trimiterii lui în judecată, precum și susținerea învinuirii acestuia în fața instanței de judecată, în vederea tragerii la răspundere. Prin urmare, acțiunea penală se exercită în cursul procesului penal până la momentul rezolvării acesteia, printr-una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen.. Stingerea acțiunii penale poate avea loc, prin urmare, la momentul rămânerii definitive a hotărârii sau în cazurile în care aptitudinea funcțională a acțiunii penale încetează potrivit art. 16 din C. proc. pen.

Or, în cauză, fiind pronunțată o hotărâre cu caracter definitiv, prin raportare la încadrarea juridică reținută, nu se poate constata intervenirea prescripției răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., și nici cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 același cod, instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 103/A din data de 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 103/A din data de 5 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV