ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 705/A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A., constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 69/25.01.2022 pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:
- 10 (zece) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară obținerea permisului de conducere, pe o durată de 1 an. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen.
- 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 323 C. pen. ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) și a art. 41 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății se află în stare de concurs real cu infracțiunile de lovire sau alte violențe și de tulburare a ordinii și liniștii publice, fapte prev de art. 193 alin. (1) C. pen. și art. 371 C. pen., săvârșite la data de 27.08.2017, pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 351/2018 pronunțată de Judecătoria Huși, definitivă prin Decizia penală nr. 647 din 13.09.2019 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 105 alin. (1) C. pen., s-a anulat beneficiul liberării condiționate dispusă prin Decizia penală nr. 143 din 25.08.2021 a Tribunalului Vaslui.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 351/2018 pronunțată de Judecătoria Huși, definitivă prin Decizia penală nr. 647 din 13.09.2019 a Curții de Apel Iași, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: 1) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen. (faptă din 27.08.2017); 2) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. (faptă din 27.08.2017); 3) sporul de 2 luni închisoare, pe care l-a înlăturat; 4) pedeapsa neexecutată de 1 an și 10 luni închisoare, însoțită de pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 128/16.06.2016 a Judecătoriei Huși, definitivă prin Decizia penală nr. 851 din 06.12.2016 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 40 alin. (1) și a art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 10 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, cu cele două pedepse de 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 351/2018 a Judecătoriei Huși, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 6 luni închisoare, (1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate, respectiv 1/3 din 18 luni), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., pe o durată de 1 an.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., care se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a menținut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 351/2018 a Judecătoriei Huși cu privire la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 128/16.06.2016 a Judecătoriei Huși, definitivă prin Decizia penală nr. 851 din 06.12.2016 a Curții de Apel Iași.
În baza art. 96 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, la pedeapsa anterioară neexecutată de 1 ani și 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, în regim de detenție conform art. 60 din C. pen.
S-a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani aplicată prin Sentința penală nr. 128/16.06.2016 a Judecătoriei Huși, pe lângă pedeapsa neexecutată de 1 ani și 10 luni închisoare care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară obținerea permisului de conducere, pe o durată de 1 an, pedeapsă ce urmează a se executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 3 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen., care se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 09.01.2020 și până la 25.08.2021, inclusiv.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata către stat a sumei de 650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății. Suma de 627 RON reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu pt. inculpat-av. B., delegație nr. x/2021 (cameră preliminară) se avansează din fondurile Ministerului de Justiție."
Prin Decizia penală nr. 705/A din data 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 69/25.01.2022 pronunțată de Judecătoria Vaslui sentință pe care a desființat-o în integralitate
Rejudecând cauza, în limitele desființării, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul A., în pedepsele componente de 10 luni închisoare și 6 luni închisoare, cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 358/26.05.2022 a Curții Constituționale, s-a încetat procesul penal pentru infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și uz de fals prev. și ped. de art. 323 C. pen. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în faza de urmărire penală, cameră preliminară și fond au rămas în sarcina acestuia, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Decizia penală nr. 705/A din data 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată inculpatului A. la data 27.09.2022 și Parchetului de pe Curtea de Apel Iași la data 26.09.2022.
Pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași termenul s-a împlinit la data de 25.10.2022, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 705/A din data 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 25.10.2022.
Cererea de recurs în casație a fost comunicată către inculpatul A. la data de 31.10.2022.
În cauză, inculpatul A., la data de 08.11.2022, a depus concluzii scrise.
În esență, a susținut că prezentul recurs în casație este nefondat, motivat de faptul că prescripția răspunderii penale este o instituție de drept material, fapt care implică aplicarea acesteia în contextul legii penale favorabile inculpatului. Ceea ce Curtea de Apel Iași a analizat în considerentele Deciziei nr. 705/21.09.2022 a devenit obligatoriu pentru toate instanțele din România prin Decizia nr. 67 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 25.10.2022, la o zi după depunerea recursului în casație, prin care s-a stabilit că "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen. (...)
Prin urmare, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., dispoziții care nu priveau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, reprezintă legea penală mai favorabilă, astfel, prescripția răspunderii penale va fi evaluată prin raportare la termenele prevăzute de art. 154 C. pen.
Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională. Prin urmare, Decizia nr. 297/2018 nu este o decizie de interpretare, astfel că, nu se poate susține că anumite acte efectuate de procuror ar conduce la întreruperea cursului prescripție, ci efectul acesteia este de a constata neconstituționalitatea dispozițiilor ce reglementau prescripția specială.
Decizia nr. 358/2022 a clarificat faptul că Decizia nr. 297/2018 oferă exact o motivare concretă pentru care prezentul recurs în casație nu poate fi admis, înlăturând în concret posibilitatea ca unele acte efectuate de procuror, chiar și cele ce trebuie comunicate inculpatului/suspectului, să fie susceptibile de a întrerupe cursul prescripției.
S-a mai făcut referire la Decizia CCR nr. 358/2022, care a lămurit faptul că nu poate exista niciun act de întrerupere a cursului prescripției pentru că Decizia din 2018 a declarat neconstituțională unica soluție legislativă în cazul prescripției speciale, prin urmare, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., s-a solicitat respingerea recursului în casație ca fiind nefondat și menținerea Deciziei nr. 705/21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca fiind temeinică, dar mai ales legală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25.11.2022, sub Dosar nr. x/2021, iar judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 31.01.2023, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 14.02.2023 și ulterior la data de 28.02.2023.
Prin cererea formulată de parchet a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal și s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în urma rejudecării cauzei, casarea deciziei penale și înlăturarea greșitei aplicări a legii.
În cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a susținut că Decizia penală nr. 705/21.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași, este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen., comise la data de 06.05.2017, ca urmare a intervenirii prescripției. De asemenea, decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Iași este nelegală, întrucât în cauză termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că, nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Referitor la natura juridică a actelor întreruptive de prescripție, s-a menționat că, întrucât valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat pentru fiecare dintre perioadele distincte marcate de intrarea în vigoare a Noului C. proc. pen., de cele două decizii ale CCR și de O.U.G. nr. 71/2022, în ce condiții actele de procedură efectuate au avut efect întreruptiv de prescripție.
Prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta. Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 parag. 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii. Curtea a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Totodată, în Decizia nr. 341/2014, Curtea Constituțională a concluzionat că opțiunea legiuitorului privind reglementarea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 174 - 176 din C. pen. din 1969 și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării, nu are drept consecință un prejudiciu constituțional relevant. Prin urmare, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 125 alin. (3) din C. pen. din 1969 nu încalcă Constituția, fiind compatibilă cu sistemul principiilor consacrate de prevederile Legii fundamentale. Or, față de cele expuse, deși Curtea se ferește să expliciteze natura juridică a prescripției, indiferent că este vorba de cea aferentă executării pedepselor sau de cea a răspunderii penale, limitându-se în a spune că este "controversată", este evident că pleacă de la premisa că are cel puțin o natură juridică mixtă.
Plecând de la aceste coordonate de aplicare temporală a efectelor Deciziilor Curții Constituționale, astfel cum rezultă din cele mai sus menționate, s-a menționat că prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. declarate neconstituționale au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanțial (cursul termenului de prescripție, prescripția specială a răspunderii penale) și de normă de drept penal procesual (actul de procedură îndeplinit în cauză, clasarea/încetarea procesului penal), în speță, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Or, actul procedural care întrerupe termenul de prescripție generală a răspunderii penale, fiind prevăzut de o normă procesual penală nu poate intra sub incidența principiului specific dreptului penal substanțial, constând în efectul retroactiv al legii penale mai favorabile.
Mai mult, dispozițiile legale care suspendă cursul prescripției răspunderii penale se regăsesc în C. proc. pen., fiind considerate dispoziții legale care suspendă cursul prescripției, de pildă, cele care prevăd suspendarea urmăririi penale (art. 312 din C. proc. pen.), respectiv suspendarea judecății (art. 367, art. 368 din C. proc. pen.) ori cele privind necesitatea existenței unei autorizări pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (2) din C. proc. pen.)
Dispozițiile legale care exclud prin ele însele posibilitatea continuării cursului prescripției răspunderii penale (cauze de suspendare) au fost considerate cele care reglementau procedura de rejudecare în caz de extrădare a persoanei judecate și condamnate în lipsă, respectiv art. 5221 din C. proc. pen. din 1968. În prezent, procedura corespunzătoare se regăsește în art. 466 - art. 469 din C. proc. pen. și este prevăzută expres drept cauză de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.
În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile.
Actele de procedură îndeplinite înainte de 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție.
Curtea Constituțională a arătat, în Decizia nr. 358/2022, că între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022 "fondul activ al legislației nu conține vreun, caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".
Întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.
Referitor la actele de procedură întreruptive de prescripție după data de 30 mai 2022, s-a menționat că pentru termenele de prescripție generală neîmplinite (indiferent de data comiterii faptei), se aplică efectul întreruptiv de prescripție. Se impune, în special în cauzele în care s-au efectuat acte care se comunică suspectului sau inculpatului în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, să se efectueze de îndată acte cu această natură
Actele de procedură vor întrerupe cursul termenului de prescripție în condițiile O.U.G. nr. 71/2022.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A., așa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, la data de 18.05.2017, s-a dispus începerea urmăririi penale în rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. (1) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen., art. 323 din C. pen. și art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. art. 320 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. x/2017 din data de 04.08.2017 s-a dispus confirmarea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. x/2017 din data de 05.12.2017 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru comiterea acelorași infracțiuni.
Aceste acte au întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând seama de faptul că inculpatul A. a săvârșit infracțiunile la data de 06.05.2017, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că, nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. x/2017 din data de 05.12.2017 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. este un act procesual care trebuie comunicat inculpatului, conform legii.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul A. a fost citat la data de 05.12.2017 și căutat la domiciliu la data de 10.01.2018, conform procesului-verbal de la dosar urmărire penală. Aceste acte au fost emise înainte de 25 iunie 2018 și și-au produs efectul de întrerupere a cursului termenului de prescripție. Ulterior îndeplinirii actelor, a început să curgă un nou termen general de prescripție, astfel că, în cauză termenul de prescripție a răspunderii penale se va împlini în anul 2023.
Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.
Având în vedere considerentele mai sus dezvoltate, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., admiterea recursului în casație, iar în rejudecare, să se constate nelegalitatea Deciziei penale nr. 705/21.09.2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași, să se înlăture greșita aplicare a legii, constând în aceea că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen.
Prin încheierea din 28 februarie 2023, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 705/A din data de 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A. S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 25 aprilie 2023, cu citarea inculpatului intimat A., precum și asigurarea apărării (apărător ales/din oficiu).
S-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.
De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) a, b, c și d din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași care a exercitat calea extraordinară de atac (C.), hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 705 din 21.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori), precum și semnătura procurorului care a exercitat calea de atac și a procurorului general.
În ceea ce privește condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cauză, s-a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., susținându-se, în esență, că se impune înlăturarea greșitei aplicări a legii, constând în aceea că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prev. și ped. de art. 323 C. pen.
S-a constatat că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434, 436 alin. (1) și art. 437 din C. proc. pen., motivele invocate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.
Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.
În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.
Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:
". în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (parag. 73).
Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:
"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."
Prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.
Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.
Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."
Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.
Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.
În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că parchetul a invocat dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., și a susținut, în esență că, în mod greșit, s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev de art. 335 alin. (1) din C. pen. și uz de fals prev de art. 323 din C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul A.
Se constată că instanța de apel a reținut că legea penală care a reglementat în cuprinsul art. 155 alin. (1) C. pen. soluția normativă declarată neconstituțională, de la intrarea sa în vigoare (1 februarie 2014) și până la modificarea dispoziției legale prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, este o lege penală substanțială, în concret mai favorabilă inculpatului și aplicabilă astfel în mod global raportului de conflict.
Având în vedere data săvârșirii infracțiunilor mai sus, respectiv 6.05.2017 în mod corect s-a constatat că este aplicabil exclusiv termenul general de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d C. pen., termen ce s-a este împlinit la data de 6.05.2022.
Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.
Pe cale de consecință, se constată că, în mod corect, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev de art. 335 alin. (1) din C. pen. și uz de fals prev de art. 323 din C. pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 705/A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A.
Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 705/A din 21 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, privind pe inculpatul A.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2023.