ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 212 din 10.05.2021 Tribunalul Iași a dispus următoarele:

În temeiul disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Potrivit disp. art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) din C. pen. (respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. (3) din C. pen.

Potrivit disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă în prezenta cauză față de inculpatul A. și a menținut măsura controlului judiciar iar, în baza disp. art. 72 alin. (1) din C. pen., a scăzut din durata pedepsei principale de 6 (șase) ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost privat de libertate în prezenta cauză (reținut și, ulterior, arestat preventiv), respectiv de la data de 21.08.2019, până la data de 06.12.2019.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 republicată și art. 112 alin. (1) lit. b), e) și f) din C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a următoarelor bunuri:

- 5 grame cristale care conțin MDMA și 5 grame pulbere care conține Amfetamină cu Cofeină-contraprobele nr. 2 și 3;

- 2 comprimate care conțin ca substanță activă MDMA (proba nr. 1), 44,35 grame cristale care conțin MDMA (proba nr. 2) și 3,29 grame pulbere care conține Amfetamină cu Cofeină (proba nr. 3), x 13.08.2019;

- trei dispozitive de mărunțit și un cântar electronic.

Potrivit disp. art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 162 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri care nu au legătură cu prezenta cauză:

- un laptop marca x având seria x;

- un telefon mobil marca x.

S-a luat act că, în cursul urmăririi penale, au fost restituite inculpatului, prin intermediul apărătorului ales, următoarele bunuri:

- un microSIM x cu seria x;

- un micro card SD marca x, capacitate 1 GB.

Potrivit disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea, după rămânerea definitivă a hotărârii, în condițiile prev. de art. 574 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a cantităților de droguri de mare risc confiscate de la inculpat prin prezenta sentință, aflate în prezent în custodia organului de urmărire penală, cu păstrarea de contraprobe.

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. și, în baza disp. art. 5 alin. (5) din același act normativ, informează inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

A luat act că inculpatul a fost asistat de către apărătorul ales în prezenta cauză.

II. Prin decizia penală nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 212 din 10 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2019, pe care a menținut-o.

În baza art. 241 din C. proc. pen. s-a apreciat că măsura controlului judiciar dispusă împotriva inculpatului încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că instanța de fond a judecat cauza conform procedurii de drept comun, având în vedere că inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este acuzat, astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu.

Instanța de fond, în soluționarea cauzei, nu a depășit limitele sesizării prin rechizitoriu și nu l-a condamnat pe inculpat pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată, fapte comise în iulie 2019 și august 2019.

Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată și de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., reținându-se că fapta inculpatului A. care, în cursul lunii iulie 2019, a comandat de pe piața neagră prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poștei Române către mun. Iași, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă, cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poștale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conține MDMA și 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Științifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialiști din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAȘI - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor), iar în data de 21.08.2019, în jurul orei 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 4 situat pe strada x din cartier Tătărași, mun. Iași, de unde a ridicat coletul ce conținea substanțele substituite, iar, după ce s-a deplasat câțiva metri, a fost depistat de organele de poliție judiciară în mun. Iași, în zona Oficiului Poștal anterior precizat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de "introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc", faptă prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată și de "trafic de droguri de mare risc", faptă prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat pentru faptele sale, constând în faptul că, în cursul lunii iulie 2019, cu intenție directă, cunoscând urmările acțiunilor sale și urmărind în mod expres acest lucru, a comandat de pe piața neagră, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poștei Române către mun. Iași, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poștale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conține MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Științifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialiști din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAȘI - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor), iar, la data de 21.08.2019, în jurul orelor 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 4, situat pe strada x din cartierul Tătărași, mun. Iași, de unde a ridicat coletul care conținea substanțele substituite, iar după ce s-a deplasat câțiva metri, a fost depistat de către organele de poliție judiciară, în mun. Iași, în zona Oficiului Poștal anterior precizat.

Curtea a constatat că nici în rechizitoriu și nici în sentința penală supusă prezentei analize nu sunt descrise fapte de deținere sau transport de droguri de mare risc.

Instanța de fond nu l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârșită în modalitatea normativă a oferirii drogurilor de mare risc la petrecerile la care acesta participa anterior datei săvârșirii infracțiunilor pentru care este trimis în judecată și care este expusă în rechizitoriu, dar și în hotărârea atacată și este dovedită prin proba testimonială, fiind dovedite sub acest aspect doar preocupările anterioare constante și continui ale inculpatului, anterior comiterii infracțiunilor pentru care este judecat, dovedind scopul achiziției drogurilor pe piața neagră, fără drept, fără autorizație și fără vreo legitimare legală, scop pe care l-a urmărit și prin introducerea în țară a drogurilor de mare risc în iulie 2019 și august 2019, când a comis infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză.

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărului, fără să depășească limitele sesizării, inculpatul cunoscând în detaliu cauza și natura acuzației, prin aducerea la cunoștință a rechizitoriului și în tot cursul procesului penal la care a participat.

Cu privire la infracțiunea de "introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc", inculpatul susține că introducerea în țară a drogurilor de mare risc a fost realizată fără vinovăție de angajații serviciilor poștale și că nu este dovedită vinovăția sa, întrucât, în momentul plasării comenzii, nu a cunoscut proveniența drogurilor care urmau să îi fie livrate, având reprezentarea că acestea provin de pe teritoriul României, comanda fiind efectuată în limba română. Totodată, inculpatul pretinde că drogurile de mare risc erau destinate consumului propriu.

Infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată este comisă de inculpat prin plasarea comenzii în iulie 2019, prin intermediul internetului, prin platforma darknet, de droguri de mare risc, introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet expediat din Germania, prin intermediul Poștei Române, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, pe care este lipit un autocolant de culoare albă, având ca date de identificare ale destinatarului "B.", autocolant folosit de serviciile poștale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conține MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină.

Proveniența drogurilor din Germania este menționată pe autocolantul lipit pe plic, pe care este scris, în mod evident, localitatea Germania (conform planșelor fotografice de la dosarul de urmărire penală), așa încât proveniența din străinătate a drogurilor este certă.

Este dovedit în cauză faptul că inculpatul, anterior comiterii infracțiunilor, avea preocupări infracționale de aceeași natură, fiind în anturaj cu martorii C., D., E. și F., aceștia ocupându-se de efectuarea de comenzi de droguri de mare risc de pe site-uri de tip darknet și de comercializarea acestor droguri, fiind cercetați și, ulterior, condamnați pentru aceste infracțiuni, martori cu care a și participat la petreceri de muzică tehno, unde se consumau și se ofereau droguri spre consum.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că drogurile provin din Germania. Revenirea asupra propriilor declarații în faza cercetării judecătorești din fața primei instanțe nu este justificată, motivația oferită fiind pro causa și nereală, pe de-o parte pentru că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală și cu organele judiciare, fiind anterior cercetat și condamnat pentru o faptă similară, iar pe de altă parte, faptul că s-ar fi aflat într-o stare de stres emoțional și că a resimțit presiunea exercitată de implicarea sa într-o procedură judiciară nu ar fi fost de natură să îl determine să prezinte versiunea cea mai nefavorabilă pentru sine, ci dimpotrivă o versiune cât mai convenabilă pentru atenuarea răspunderii sale penale. În mod just instanța de fond a reținut ca fiind reală declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu toate celelalte probe, analizate în detaliu prin hotărârea atacată.

Martora G. a declarat că inculpatul are cunoștință despre faptul că cei care ofereau/vindeau droguri în alte ocazii se aprovizionau prin platforma darknet în mod obișnuit, astfel că este clar că fiecare dintre cei care participau la astfel de petreceri cu droguri, inclusiv inculpatul, cunoștea proveniența drogurilor comandate.

Inculpatul pretinde, în apărare, că la dosarul cauzei nu se regăsește plicul cu autocolant care ar aparține unei localități din Germania. Din probele cauzei, respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal întocmit la data de 13.08.2019, după reținerea și predarea plicului respectiv, planșa fotografică aferentă, procesele-verbale întocmite la datele de 14.08.2019, 19.08.2019 și 20.08.2019, de punere în executare a ordonanței procurorului nr. 232D/P/2019 din data de 13.08.2019, de livrare supravegheată cu substituire totală de bunuri, adresa nr. x/15.10.2018 emisă de IGPR-DCCO - Serviciul Antidrog, adresa nr. x/29.10.2018 emisă de BCCO Iași, precum și din coroborarea declarației inculpatului A., dată în cursul urmăririi penale, cu cea a martorei G., rezultă că pe coletul transmis inculpatului și predat acestuia, după substituirea drogurilor comandate, este aplicat un autocolant de culoare albă, care cuprindea datele de identificare ale destinatarului, respectiv numitul B., autocolant pe care sunt menționate serviciile poștale din Germania. Autocolantul respectiv dovedește că acel colet destinat inculpatului provenea din Germania.

În concluzie, susținerile inculpatului cu privire la faptul că nu cunoștea proveniența drogurilor sunt contrazise de probele cauzei.

În ce privește caracterul purtativ al infracțiunii comise, în mod just instanța de fond a reținut că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în țară, prin comanda efectuată și ridicarea coletului, după substituirea autorizată a acestora, nefiind relevant că acțiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poștale internaționale și române sau în mod direct de inculpat. Acesta nu a comis nicio acțiune de determinare a angajaților serviciilor poștale pentru introducerea în țară a respectivului colet și a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției directe.

În ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, toate probele cauzei, analizate în detaliu prin hotărârea atacată, dovedesc fără dubiu acțiunea inculpatului de trafic de droguri, în modalitatea normativă a cumpărării drogurilor, în mod just reținută de instanța de fond.

Inculpatul nu este trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în modalitatea normativă a oferirii, deținerii sau transportului de droguri, nefiind descrisă în actul de sesizare vreuna dintre aceste acțiuni cu privire la infracțiunile comise în iulie 2019, când a efectuat comanda prin platforma darknet, și în 21 august 2019, când a preluat de la oficiul poștal coletul cu substanțe substituite de organele judiciare.

În mod just instanța de fond a reținut declarațiile martorilor audiați în cauză, în cursul urmăririi penale, motivând acest fapt, motivație pe care Curtea a reținut-o ca fiind convingătoare, declarații de martori care dovedesc locuri, ocazii și droguri folosite, acestea dovedind în mod cert că, anterior săvârșirii infracțiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză, inculpatul avea preocupări constante în sfera traficului și consumului de droguri, situație de fapt care a justificat măsura dispusă, a livrării supravegheate cu substituire totală de droguri, pe de-o parte, precum și scopul cumpărării acestor droguri de inculpat, acela al comercializării lor și nu pentru consumul propriu, cum susține acesta.

Pe de altă parte, cantitatea de droguri comandată de inculpat, de 50,29 grame cristale MDMA, 4 comprimate MDMA și 9,29 grame amfetamină, nu este destinată consumului propriu, fiind o cantitate foarte mare de droguri de mare risc, care nu poate fi considerată ca necesară exclusiv consumului propriu.

Faptul că la data de 19 iulie 2017, a fost confiscată o altă expediție la Aeroportul din Frankfurt auf Main, respectiv un plic poștal care conținea cantitatea de 160 de grame de amfetamină adresată numitului H., cu adresa indicată, pachet comandat prin rețeaua darknet, rezultă din activitatea de cooperarea polițienească consemnată în adresele de comunicare între organele de poliție(dosar de urmărire penală), care au valoarea unui indiciu și care nu este preluat în rechizitoriu și nu este esențial sau determinant în acuzația penală formulată, nu are valoare probatorie, scopul cumpărării drogurilor de mare risc, introduse fără drept în țară, fiind dovedită în cauză de celelalte mijloace de probă analizate prin hotărâre.

În consecință, s-a menționat că sentința penală atacată este legală și temeinică sub aspectul stabilirii existenței faptelor, a vinovăției inculpatului și a încadrării juridice reținute.

În apel, ca și la instanța de fond, a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată.

Toate criticile formulate de inculpat cu privire la deținerea cantității de drog și transportul drogurilor nu vor fi analizate, întrucât nu acestea sunt modalitățile normative de săvârșire pentru care inculpatul este trimis în judecată în cauză. Despre modalitatea normativă privind oferirea, nici aceasta nu a fost realizată după iulie - august 2019, drogurile fiind interceptate și substituite, prin operațiunea de livrare supravegheată.

Instanța de fond a reținut în mod expres că operațiunile de comercializare/oferire a cantităților de droguri comandate nu au mai fost realizate din acest motiv, însă este dovedit faptul că achiziționarea lor era destinată punerii în vânzare ori oferirii acestora persoanelor care intrau în anturajul inculpatului și care frecventau petrecerile de muzică tehno sau after-party-urile ulterioare, cel puțin.

În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea a reținut că pedepsele au fost individualizate în limitele prevăzute de lege, în favoarea inculpatului reținându-se circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., căreia instanța de fond i-a dat efect prin pedepsele aplicate, cu două luni peste limita minimă admisă de lege, prin reținerea acestei circumstanțe atenuante, în contextul evaluării tuturor criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 74 din C. pen., în favoarea inculpatului.

Pedepsele sunt just individualizate, sub limita minimă a pedepselor prevăzute de lege și, ca efect al reducerii limitelor speciale cu o treime, în baza art. 76 alin. (1) din C. pen., nu pot fi în niciun caz reduse sub aceste limite.

Nu există vreun motiv care să conducă la reducerea pedepselor la nivelul minimului special prevăzut de lege după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și, chiar în condițiile reducerii pedepselor la aceste limite minime, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este permisă de lege, pedepsele depășind nivelul de 3 ani închisoare.

Așa fiind, criticile formulate în apel sunt nefondate, iar sentința penală atacată este legală și temeinică.

C. Împotriva deciziei penale nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 01 aprilie 2022, când s-a stabilit termen la data de 05 mai 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menționat că inculpatul A., în cuprinsul cererii de recurs în casație formulate, a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cadrul motivelor de recurs în casație s-a arătat că fapta imputată inculpatului A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată reprezintă o infracțiune putativă, deoarece inculpatul nu a deținut și transportat droguri de mare risc, lipsind obiectul material al infracțiunii, fapt care impune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

A mai arătat că instanța de apel a schimbat obiectul judecății, condamnând inculpatul pentru o modalitate normativă pentru care nu a fost trimis în judecată, fără a fi pusă în discuție de prima instanță.

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casație s-a arătat că elementul material al infracțiunii de trafic de droguri, constă în faptul că inculpatul a ridicat coletul ce conținea substanțele substituite și s-a deplasat cu acestea, până în momentul în care a fost depistat de organele de poliție, activitate ce nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, fiind o infracțiune putativă.

În subsidiar, a susținut că, în situația în care s-ar aprecia contrar jurisprudenței referitoare la art. 6 par. 3 din CEDO și încheierii de cameră preliminară (care a stabilit cu autoritate de lucru judecat obiectul judecății), că a făcut obiectul acuzației și această modalitate normativă a cumpărării prin plasarea comenzii prin intermediul internetului (darknet), în situația concretă dedusă judecății, aceasta era absorbită natural de infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, contrar celor sugerate de către apărare, referitoare la aspectul că faptele descrise ar întruni elementele constitutive ale unei participații improprii în forma instigării la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a reținut că, în mod just instanța de fond a apreciat că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în țară, prin comanda efectuată și ridicarea coletului, după substituirea, autorizată a acestora, nefiind relevant că acțiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poștale internaționale și române sau în mod direct de inculpat.

Prin încheierea de ședință din data de 05 mai 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a acordat termen pentru data de 02 iunie 2022.

D. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În esență, criticile inculpatului A. vizează faptul că fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; infracțiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată reprezintă o infracțiune putativă; modalitate normativă reținută de instanțe, a cumpărării prin plasarea comenzii prin intermediul internetului (darknet) este absorbită natural de infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că inculpatul a fost condamnat în mod nelegal pentru comiterea a două infracțiuni distincte, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs real, prin același act de conduită, respectiv plasarea comenzii pentru droguri de mare risc.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Înalta Curte reține că motivele invocate de inculpat în cererea de recurs în casație au fost susținute cu titlu de apărări de fond și în fața instanței de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice.

Ambele instanțe au reținut ca situație de fapt, că în cursul lunii iulie 2019, cu intenție directă, cunoscând urmările acțiunilor sale și urmărind în mod expres acest lucru, a comandat de pe piața neagră, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc, care erau destinate comercializării, droguri care au fost introduse la începutul lunii august 2019 în România, în interiorul unui colet, care a fost expediat din Germania prin intermediul Poștei Române către mun. Iași, România, colet constituit dintr-un plic de dimensiuni medii, de culoare albă, care are lipit pe o parte un autocolant de culoare albă cu următoarele date de identificare ale destinatarului: "B.", autocolant folosit de către serviciile poștale din Germania, drogurile fiind substituite total, iar în colet s-au descoperit droguri de mare risc constituite din: 4 (patru) comprimate MDMA, 50,29 grame cristale care conține MDMA, 9,29 grame Amfetamina cu Cafeină (Raport de Constatare Tehnico-Științifică nr. x din 13.08.2019 întocmit de specialiști din cadrul I.G.P.R. - BCCO IAȘI - Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor), iar, la data de 21.08.2019, în jurul orelor 13:00, s-a deplasat la Oficiul Poștal nr. 4, situat pe strada x din cartierul Tătărași, mun. Iași, de unde a ridicat coletul care conținea substanțele substituite, iar după ce s-a deplasat câțiva metri, a fost depistat de către organele de poliție judiciară, în mun. Iași, în zona Oficiului Poștal anterior precizat.

În ceea ce privește critica că fapta imputată inculpatului A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte reține că instanța de apel, analizând în ansamblu probele cauzei a conchis că acestea dovedesc fără dubiu acțiunea inculpatului de trafic de droguri, în modalitatea normativă a cumpărării drogurilor, astfel că fapta pentru care a fost condamnat întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește caracterul purtativ al infracțiunii comise, instanța de apel a reținut că, în mod just instanța de fond a constatat că inculpatul a introdus drogurile de mare risc, fără drept, în țară, prin comanda efectuată și ridicarea coletului, după substituirea autorizată a acestora, nefiind relevant că acțiunea s-a realizat prin intermediul serviciilor poștale internaționale și române sau în mod direct de inculpat.

Înalta Curte reține că fapta putativă este fapta săvârșită de o persoană care, pe planul conștiinței, are reprezentarea că a comis o infracțiune, deși în realitate fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală și deci nu este considerată infracțiune, fiind o reprezentare și apreciere greșită a realității.

În cauză, fapta comisă de inculpat este prevăzută de legea penală, inculpatul a comandat de pe piața neagră, din Germania, prin intermediul internetului (darknet) droguri de mare risc care au ajuns în România prin intermediul Poștei Române. Or, faptul că aceste droguri au fost substituite de organele de urmărire penală care au acționat în temeiul art. 151 din C. proc. pen., nu conferă faptei caracter purtativ, obiectul material al infracțiunii constând în droguri de mare risc, aspect ce a fost stabilit în urma analizelor de laborator a substanțelor cumpărate din Germania.

Referitor la absorbția infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte reține, pe de-o parte că, în apel, ca și la instanța de fond, a fost respinsă cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina sa în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 republicată, iar, pe de altă parte, are în vedere și decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte, Completul pentru pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, unde s-a menționat că infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu este absorbită în infracțiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, s-a menționat că: "Astfel, în prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000 este incriminată cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor, fără drept.

În art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt incriminate introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri, fără drept.

Nu se poate reține că traficul intern de droguri este absorbit de infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc/mare risc, întrucât este vorba despre texte normative diferite, de modalități diferite de săvârșire, respectiv o acțiune complexă de introducere în țară de droguri, în ipoteza traficului internațional, iar, în cazul traficului intern de droguri, o acțiune distinctă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul României.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre aceste două infracțiuni se constată existența lor de-sine-stătătoare. Fapta de a introduce droguri în țară și aceea de a transporta astfel de substanțe pe teritoriul altui stat și ulterior pe teritoriul României, chiar săvârșite de aceeași persoană și constatate cu același prilej, constituie infracțiuni distincte, prevăzute de art. 2 și de art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs.

Având în vedere modalitatea prin care legiuitorul a incriminat traficul de droguri, reiese că, în articolele sus-menționate s-au avut în vedere operațiuni distincte privind circulația drogurilor, cele privind tranzitarea limitelor teritoriale ale țării fiind considerate cu un grad de pericol social mai ridicat, rezultat din limitele speciale de pedeapsă, atât minime, cât și maxime.

În sensul acestei opinii, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, soluția absorbției infracțiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea transportului) în infracțiunea prevăzută în art. 3 din același act normativ a fost respinsă prin Decizia nr. 4.150 din 11 decembrie 2009, în considerentele căreia s-a reținut că fapta de introducere în țară și aceea de deținere și transport de droguri constituie infracțiuni distincte, prevăzute în art. 3 și art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă. (...)" .

Înalta Curte reține că, în ansamblul lor, motivele invocate de inculpat sunt similare criticilor susținute de acesta în fața instanței de apel, care le-a analizat, în raport, cu probele administrate în cauză și le-a apreciat, ca netemeinice.

Astfel, constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, inculpatul nu a evidențiat elemente de nelegalitate, ci a solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond și cu titlu de motive de apel. Or, această situație implică o reanalizare a situației de fapt și reevaluarea materialului probator, chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres și limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen., secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 74 din data de 03 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2022.

Procesat de GGC - LM