ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357/12.03.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (fapta din data de 26.12.2018, persoană vătămată B.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost interzisă inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată (fapta din data de 26.12.2018, persoană vătămată C.) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost interzisă inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

S-a constatat că cele două infracțiuni de tâlhărie calificată pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința apelată sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de câte 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1914/19.12.2023 a Judecătoriei Brașov, 9 luni închisoare și 6000 de RON amendă prin sentința penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei, cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1000 de RON amendă (achitată integral) prin sentința penală nr. 1924/29.11.2022 a Judecătoriei Brașov, 4 ani 3 luni și 20 de zile închisoare prin sentința penală nr. 2108/22.12.2021 a Judecătoriei Brașov, 2 ani și 8 luni a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin sentința penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Brașov și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 1073/28.06.2022 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2021 - primul termen al recidivei postcondamnatorii.

Au fost descontopite pedepsele rezultante de mai sus și au fost repuse în individualitate pedepsele componente stabilite prin:

- sentința penală nr. 1914/19.12.2023 a Judecătoriei Brașov, definitivă la 28.02.2024, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, prev de art. 233 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. (3 acte materiale din ianuarie 2017, aprilie 2017 și 14.05.2017);

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. (faptă din aprilie 2020).

- sentința penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la 08.02.2022, respectiv:

- 6.000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 31.05.2018);

- 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 31.05.2018).

Prin sentința penală nr. 1740/01.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Brașov definitivă prin necontestare la 23.11.2022, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 RON, dispusă prin sentința penală 5/13.01.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sinaia definitivă prin neapelare la 08.02.2022, a fost înlocuită cu muncă neremunerată în folosul comunității (200 de zile).

Prin sentința penală nr. 2108/22.12.2021 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia penală nr. 402/11.05.2023 a Curții de Apel Brașov, respectiv:

- 11 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 04.05.2020);

- 1 an și o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 07.11.2020);

- 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 07.11.2020).

*sentința penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin neapelare la 03.02.2021, respectiv:

- 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 27.09.2020);

- 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 27.09.2020);

- 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 11.11.2020);

- 1 an și 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 11.11.2020).

Prin sentința penală nr. 1073/28.06.2022 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2021, definitivă prin neapelare la 20.07.2022, respectiv:

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 09.07.2020);

- 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (3) din C. pen. (faptă din 09.07.2020).

S-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (3 ani închisoare) la care s-a adăugat o treime (6 ani 5 luni și 10 zile închisoare) din totalul celorlalte (19 ani și 4 luni închisoare), pedeapsa rezultantă parțială fiind de 9 ani 5 luni și 10 zile închisoare.

Infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 361/09.03.2022 a Judecătoriei Brașov sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare și 6.000 RON amendă prin sentința penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în dosarul nr. x/2020 - al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă și s-au repus în individualitate pedepsele componente stabilite prin sentința penală nr. 361/09.03.2022 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 406/30.05.2022 a Curții de Apel Brașov, respectiv:

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. (faptă din 16.12.2021), comisă în stare de recidivă postcondamnatorie;

- 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. (faptă din 16.12.2021), comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea (1 an și 2 luni închisoare) dintre pedepsele individuale stabilite prin sentința penală 361/09.03.2022, la care s-a adăugat o treime (4 luni închisoare) din cealaltă pedeapsă (1 an închisoare), pedeapsa rezultantă parțială fiind în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare.

Pedeapsa rezultantă parțială stabilită pentru primul termen al recidivei s-a adăugat la pedeapsa rezultantă stabilită pentru al doilea termen al recidivei, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 10 ani 11 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.

A fost menținută anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 65/22.01.2021 a Judecătoriei Brașov.

A fost menținută dispoziția de înlocuire a pedepsei de 6.000 RON amendă, aplicată prin sentința penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 08.02.2022, cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, dispusă prin sentința penală nr. 1740/01.11.2022 a Judecătoriei Brașov, inculpatul urmând a presta cele 200 de zile de muncă neremunerată după executarea pedepsei principale.

A fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 12.11.2020 până la data de 22.01.2021, conform sentinței penale 1073/28.06.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Brașov.

A fost dedusă din pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului durata deja executată de la 16.12.2021 la zi.

A fost dispusă prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și l-a informat pe inculpat cu privire la scopul folosirii acestora.

S-a luat act de renunțarea la pretențiile civile formulate de părțile civile B. și C..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 36 RON de la inculpat (sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor).

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., care a solicitat, în esență, achitarea, întrucât fapta nu există.

Prin decizia penală nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 357/12.03.2024 a Judecătoriei Brașov, care a fost desființată în ceea ce privește conținutul celui de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

Rejudecând în aceste limite:

S-au înlăturat din conținutul celui de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 luni închisoare și 6.000 RON amendă prin sentința penală nr. 5/13.01.2022 a Judecătoriei Sinaia pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 08.02.2022 (fapte din 31.05.2018).

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023, inculpatul A., a declarat recurs în casație la data de 2 septembrie 2024.

În motivare, inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2023, invocând cazul de casare prev.de art. 438 alin. (1) pct. (12) din C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în urma rejudecării să se dispună achitarea pentru săvârșire infracțiunii de tâlhărie. Acesta a susținut că infracțiunea de tâlhărie nu a fost comisă, respectiv că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acesteia, intenția sa fiind aceea de a vinde petarde, ceea ce s-a și întâmplat, iar persoanele vătămate au cumpărat, împrejurare care rezultă prin aceea că petardele au fost găsite asupra persoanelor vătămate. În plus, din declarațiile acestora rezultă că la momentul la care și-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacției, nu le-a mai fost teamă, astfel că nu există o împosedare a inculpatului cu sume de bani sau bunuri pe nedrept cu consecința însușirii acestora.

Cel mult există ipoteza unei violențe, ca viciu de consimțământ, întrucât acțiunile de la data comiterii faptei au constat într-o tranzacție, într-adevăr sub impulsul unor amenințări, însă persoanele vătămate au înțeles să cumpere acele petarde, să remită banii pentru a se împoseda cu obiectele pe care inculpatul le vindea. În acest sens, în lipsa infracțiunii de furt, elementele de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie nu sunt întrunite, motiv pentru care a solicitat achitarea sa pentru cele două infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat.

Prin încheierea din 27.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2023.

S-a constatat că în cuprinsul motivelor de recurs a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., însă în cuprinsul motivării, inculpatul a invocat argumente vizând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 27.11.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa tipicității obiective a infracțiunii de tâlhărie calificată, întrucât intenția sa a fost aceea de a vinde petarde, ceea ce s-a și întâmplat, fiind găsite asupra persoanelor vătămate petarde. În plus, din declarațiile acestora rezultă că în momentul în care și-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacție, nu le-a mai fost teamă, astfel că nu există o împosedare a inculpatului cu sume de bani sau bunuri pe nedrept, cu consecința însușirii acestora.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 234 lit. d) raportat la art. 233 din C. pen.

Potrivit art. 234 alin. (1) lit. d) rap. la art. 233 din C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie calificată - furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, săvârșit în următoarea împrejurare d) în timpul nopții.

Fiind o infracțiune complexă, tâlhăria se comite printr-o pluralitate de acte materiale, pe de o parte, de furt (în sensul art. 228 din C. pen. - luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept) și, pe de altă parte, de violență, amenințare ori de punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, prin coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în condiții de legalitate, stare de fapt, care, în esență, constă în aceea că la data de 26.12.2018, în jurul orei 17:50, în timp ce persoanele vătămate B. și C. se deplasau pe strada x din municipiului Codlea, inculpatul le-a amenințat că le va omorî dacă nu vor cumpăra petarde de la acesta, obținând ca urmare a proferării acestor amenințări suma de 11 RON de la persoana vătămată B. și suma de 25 RON de la persoana vătămată C..

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de tâlhărie calificată comise de inculpatul A. și a constatat că sunt întrunite potrivit art. 234 alin. (1) lit. d) raportat la art. 233 din C. pen.

Elementul material principal constă în acțiunea inculpatului care, prin folosirea de amenințări (le-a amenințat pe persoanele vătămate că le va omorî dacă nu vor cumpăra petarde de la el), și-a însușit sumele de bani de la persoanele vătămate, iar cel secundar în exercitarea de amenințări.

Urmarea imediată este complexă, constând în împosedarea inculpatului cu sumele de bani remise (urmarea principală) și starea de pericol creată pentru libertatea psihică a celor două persoane vătămate în vârstă de 16 ani la data comiterii faptei. (urmarea secundară).

Instanța de apel a reținut că tocmai starea de temere indusă de inculpat prin proferarea de amenințări este cea care i-a determinat pe cei doi minori să remită sumele de bani pe care le aveau asupra lor, nu dorința viciată de a deține petarde.

Pe de altă parte, satisfacerea de îndată a cerinței făptuitorului face ca acțiunea acestuia să constituie infracțiunea de tâlhărie, deoarece relațiile sociale încălcate în principal sunt cele referitoare la patrimoniul persoanei.

Astfel că, exercitarea actelor de violență asupra persoanelor vătămate, urmată de remiterea banilor, realizează conținutul infracțiunii de tâlhărie.

Între acțiunea de remitere a banilor și trecerea acestora în sfera de stăpânire a inculpatului, precum și între amenințările exercitate de inculpat și starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanelor vătămate există legătură de cauzalitate directă.

Având în vedere că fapta a fost comisă în jurul orei 17:50, în mod corect s-a reținut agravanta prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., fapta fiind săvârșită în luna decembrie, când noaptea era deja instalată la ora comiterii faptei.

Raportat la baza factuală reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, care însă contravin situației de fapt reținute, cu caracter definitiv, de instanța de apel, susținând, în esență, că ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu există o împosedare a sa cu sume de bani pe nedrept, cu consecința însușirii acestora, din moment ce persoanele vătămate au cumpărat petarde, iar din declarațiile acestora rezultă că la momentul când și-au dat seama că poate fi încheiată o tranzacție nu le-a mai fost teamă.

În aceste condiții, văzând situația de fapt reținută de instanța de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt, instanța de apel stabilind cu autoritate de lucru judecat că cei doi minori au remis sumele de bani pe fondul temerii produse prin amenințările proferate de inculpat, și nu din dorința de a cumpăra petarde de la acesta.

Instanța de recurs, constată corespondența între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de tâlhărie calificată reținută în sarcina recurentului inculpat A..

Prin motivele de recurs în casație, recurentul inculpat a solicitat să se constate că cel mult există ipoteza unei violențe, ca viciu de consimțământ, întrucât acțiunile de la data comiterii faptei au constat într-o tranzacție, într-adevăr sub impulsul unor amenințări, însă persoanele vătămate au înțeles să cumpere acele petarde, să remită banii pentru a se împoseda cu obiectele pe care inculpatul le vindea.

Referitor la acest aspect, instanța de apel a reținut că numai în accepțiunea inculpatului constituie o contraprestație împrejurarea că totuși petardele au fost remise, lipsa oricărei intenții de a cumpăra petarde fiind exprimată de persoanele vătămate B. și C. în mod repetat.

Or, Înalta Curte observă că în realitate, recurentul-inculpat solicită o reinterpretare a materialului probator, cu consecința stabilirii unei situații de fapt favorabile acestuia, aspecte nepermise pe calea recursului în casație, în cadrul căruia are loc o verificare a conformității hotărârii atacat cu regulile de drept aplicabile, și nu a temeiniciei hotărârii atacate.

Prin urmare, faptele acestui inculpat se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul nu a evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat potrivit căreia se impunea reținerea unei singure infracțiuni de tâlhărie calificată în formă continuată, și nu a două infracțiunii de tâlhărie calificată în concurs, Înalta Curte amintește că încadrarea juridică a faptei nu face obiectul recursului în casație. Mai mult, în raport de situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat reiese că inculpatului i-au fost remise două sume de bani de către cele două persoane vătămate, iar în doctrină opinia este că într-o astfel de ipoteză se săvârșesc atâtea infracțiuni câte persoane au remis sume de bani.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 585/AP din data de 6 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.