ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 decembrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88/P din data de 24 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 82 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune Constanța.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni, în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.500 de RON (500 de RON pentru faza de urmărire penală și 1.000 de RON pentru faza de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat B. (750 de RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul emis la data de 02.07.2024 în dosar nr. x/2020 (895/P/2022) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 din C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul A., la data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada x din Stațiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin încheierea penală din camera de consiliu nr. 123/P/CP/06.11.2024 pronunțată în dosarul penal nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpatul A., ca neîntemeiate, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2022(7957/210/P/2020) din data de 02.07.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

Prin încheierea nr. 457/24.06.2025 pronunțată în dosarul penal x/2024 al Înaltei Curte de Casație și Justiție s-a dispus respingerea contestației formulate de inculpatul A. împotriva încheierii penale din camera de consiliu nr. 123/P/CP/06.11.2024 pronunțată în dosarul penal nr. x/2024 Curții de Apel Constanța, ca nefondată.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de constatare; fișa de examen clinic, nr. x/31.08.2020; proces-verbal de recoltare mostre biologice; declarații suspect/inculpat A.; declarație martor C.; ordonanța nr. 71/P/2021 din data de 09.09.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Constanța - Serviciul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Aleea Salamina la intersecția cu Aleea Olympia din Stațiunea Mamaia, au oprit pentru control autoturismul care circula dinspre clubul "D." către DC 86.

Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului A. care, din cauza faptului că emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager, rezultând valoarea de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În autoturismul în calitate de pasager, se mai afla și C..

În aceste condiții A. a fost condus la Spitalul Județean Constanța în vederea recoltării probelor biologice de sânge, însă acesta a refuzat recoltarea, deși i s-a adus la cunoștință faptul că astfel săvârșește infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice (proces-verbal de constatare).

Din fișa de examen clinic, nr. x/31.08.2020, ora 00:05, a rezultat faptul că A. avea o ținută dezordonată, necooperant, comportament neliniștit, comunicare verbală coerentă, refuzând examenul clinic.

De asemenea, potrivit procesului-verbal de recoltare mostre biologice, încheiat la data de 30.08.2020 la U.P.U. Constanța, A. a refuzat recoltarea mostrelor biologice de sânge.

Ca urmare a plângerii formulate de inculpatul A. s-a format dosarul nr. x/2021 cu privire la săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă, abuz în serviciu, supunerea la rele tratamente și cercetare abuzivă, de către agenții de poliție cu ocazia depistării din data de 29.08.2020, când a condus auto testării cu aparatul Drager a rezultat valoarea de 0,44 mg/l în aerul expirat, precum și a conducerii la sediul Spitalului Județean Constanța.

Prin ordonanța nr. 71/P/2021, din data de 09.09.2021, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus clasarea sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., supunere la rele tratamente prev. de art. 281 din C. pen., cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen. și purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. (1) și (2) din C. pen., iar prin ordonanța nr. 111/II/2/2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de către A. împotriva ordonanței nr. 71/P/2021.

În drept, prima instanță a apreciat că sunt realizate elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prev. de art. 337 din C. pen.

Referitor la susținerea inculpatului A. în sensul că ar fi consimțit la prelevarea probelor biologice de sânge dacă acest lucru se realiza în prezența unui avocat ales, prima instanță a reținut că inculpatul avea obligația de a se supune prelevării probelor biologice de sânge, nefiind în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 89 sau art. 90 din C. proc. pen., neavând la acel moment calitatea de suspect sau inculpat și nici nu se afla în situațiile în care asistența juridică este obligatorie. De altfel, era necesară urmarea procedurii prevăzute de art. 190 alin. (8) din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 369/RC/28.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. are ca situație premisă, solicitarea expresă din partea organelor de poliție adresată conducătorului auto de a se supune prelevării de mostre biologice. Textul incriminator precizat nu prevede, ca o condiție prealabilă, testarea aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, fără de care nu s-ar putea contura latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 337 din C. pen., o atare interpretare ar excede prevederilor legale incidente.

De asemenea, s-a constat că această condiție nu este prevăzută nici de dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care instituie obligația conducătorilor de vehicule de a se supune testării aerului expirat și/sau recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea polițistului rutier.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 185 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, s-a constatat că obligația de a se supune prelevării de mostre biologice subzistă în sarcina conducătorului unui vehicul, în situația în care acestuia din urmă i se solicită de către agentul constatator, conform art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, recoltarea de probe biologice.

Prima instanță a avut în vedere procesul-verbal de depistare, filele x d.u.p., în cuprinsul căruia nu s-a consemnat faptul că inculpatul A. ar fi solicitat prezența unui avocat la momentul recoltării probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce a ajuns la Spitalul Clinic Județean Constanța, dar și declarația martorului E., lucrătorul de poliție ce a procedat la oprirea acestuia, în data de 30.08.2020, orele 23:30 care a precizat că inculpatul A. nu a solicitat prezența unui apărător, deoarece dacă ar fi solicitat acest aspect, i s-ar fi acordat această posibilitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că infracțiunea a fost comisă sub forma de vinovăție a intenției indirectă în sensul art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen.. Concret, s-a reținut că, prin refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre, inculpatul a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui, aspect ce rezultă din modul și împrejurările în care a săvârșit fapta.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 74 din C. pen., reținându-se că inculpatul A. este în vârstă de 37 de ani, are studii - superioare, este avocat, are loc de muncă - F., Londra, Marea Britanie, se află la primul conflict cu legea penală.

Prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei, prin raportare la modalitatea concretă de comitere a faptelor, distanța mică parcursă de doar 50 de metri, dar la circumstanțele personale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A., solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește solicitarea de achitare întemeiată pe cazul prev. de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală - s-a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă prin raportare la locul depistării șoferului condus la spital pentru prelevarea probelor biologice. În acest sens s-a arătat că, parcarea în care a fost depistat inculpatul A. nu se circumscrie noțiunii de drum public în accepțiunea O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la susținerea că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.) s-a arătat că lipsește condiția de culpabilitate (intenție/culpă) cerută de norma de incriminare, deoarece nu a existat un refuz în accepțiunea cerută de lege, ci doar o solicitare de a fi asistat de un avocat în contextul unui comportament pretins necorespunzător al agentului de poliție (violență fizică și verbală).

Apelantul a susținut că instanța de fond nu a stabilit data concretă a săvârșirii faptei, având în vedere că în dosar apar două momente calendaristice diferite - 30 august 2020 și 31 august 2020. În hotărârea primei instanțe, la fila x, s-a menționat că la 30.08.2020, în jurul orei 23:32, inculpatul a condus autoturismul, deși fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu viza conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, ci refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat în mod corespunzător dacă aducerea conducătorului auto la spital pentru recoltarea de probe a fost dispusă în mod legal; dacă refuzul exprimat îmbracă forma elementului de tipicitate a infracțiunii ce face obiectul cauzei (din perspectiva laturii subiective); data calendaristică la care a fost exprimat refuzul și dacă aceasta a fost reținută în mod corect în actul de sesizare, precum și dacă a existat un singur refuz consemnat în acte diferite, în zile diferite, sau au existat trei refuzuri consemnate separat, iar în acest din urma caz, care este momentul săvârșirii infracțiunii.

Inculpatul a precizat că, măsura conducerii la unitatea spitalicească a fost dispusă în afara cadrului legal, astfel că întreaga procedură ce a determinat solicitarea recoltării probelor biologice este nelegală. În consecință, acesta a susținut că nu mai poate fi analizată nici natura refuzului ca fiind element de tipicitate al infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.. S-a arătat că măsura a fost dispusă nelegal dintr-o dublă perspectiva: alcooltestul cu care a fost efectuată măsurătoarea nu era un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (respectiv etilometre, nu și etiloteste), iar șoferul nu emana halena alcoolică și nu încălcase nicio norma rutieră pentru a se aprecia că se impune transferul acestuia la o unitate spitaliceasca.

Din adresa IGPR -SSR Constanța nr. 433542/3.07.2025, depusă la dosarul de fond în 7.07.2025, rezultă că aparatul cu care a fost efectuata testarea "este omologat și certificat, fără a mai deține verificarea metrologică emisă de Biroul Român de Metrologie Legală". Chiar dacă se afirmă în adresa IGPR ca etilotestul este certificat, inculpatul a arătat că aceasta nu îi conferă calitatea de etilometru, având în vedere că nu s-a putut prezenta verificarea metrologică doveditoare.

S-a arătat că inculpatul nu emana halenă alcoolică și nu încălcase norme rutiere care să justifice conducerea acestuia la unitatea spitalicească. Singurele susțineri despre prezența halenei alcoolice provin din actele întocmite de agenții de poliție, necoroborate cu alte probe.

Totodată, s-a mai arătat că refuzul exprimat nu îmbracă forma elementului de tipicitate subiectivă a infracțiunii ce face obiectul cauzei. Cu privire la acest aspect a arătat că nu a semnat procesul-verbal încheiat la data de 31.08.2020 de cei doi agenți de poliție, în cuprinsul acestuia a fost trecută mențiunea "refuză să semneze". Deși în acest act s-a indicat prezența martorei C. totuși, la rubrica persoane prezente nu s-a trecut nimic. S-a susținut, de asemenea, că nu a fost indicat niciun text de lege în baza căruia s-a întocmit respectivul proces-verbal, astfel că mențiunile din cuprinsul acestuia nu au putut fi confirmate decât de cei doi agenți de politie care l-au întocmit. Astfel, în mod neîntemeiat, prima instanță a considerat că procesul-verbal constituie mijloc de probă, dând eficiență declarațiilor martorului E..

În plus, s-a arătat că nu a existat un refuz propriu-zis al inculpatului, ci doar o solicitare ca analizele să îi fie luate în prezenta unui apărător ales. Necesitatea asigurării unei protecții din partea unui apărător ales a survenit ca urmare a atitudinii organelor de poliție reflectate în reticența acestora ca inculpatul să folosească telefonul mobil când se afla în mașina poliției în drum spre spital. În mod cu totul nejustificat, inculpatul a fost încătușat deși își exprimase anterior acordul de a însoți organele de politie la spital, astfel cum reiese din declarația din declarația martorei C. din 15.07.2025.

Inculpatul a mai arătat că atitudinea lipsită de obiectivitate a agenților de poliție a fost confirmată și prin maniera nelegală de întocmire a procesului-verbal din 31.08.2020, precum și prin metodele de "reeducare forțată" aplicate acestuia și materializate prin certificatul medico-legal nr. 4131/1156/A2 agresiuni 2020 în care se arată că "A. a suferit leziuni traumatice ce pot data din 31 august 2020 necesitând 2-3 zile de îngrijiri medicale".

Urmare a plângerii formulate împotriva agentului de poliție a fost emisă Ordonanța de clasare din 10.05.2022 cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, supunere la rele tratamente, cercetare abuzivă, cu motivarea ca faptele nu sunt prevăzute de legea penală, nu pentru că nu ar fi existat, iar în ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă, s-a dispus clasarea pentru că nu au existat probe.

În ceea ce privește cererea subsidiară de încetare a procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a arătat că, raportat la data săvârșirii presupusei infracțiuni (30.08.2020 sau 31.08.2020), precum și la dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție s-a împlinit la sfârșitul lunii august a anului curent.

Astfel, având în vedere că nu operează întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, inculpatul a arătat că nu se mai poate exercita acțiunea penală și se impune pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 417 din C. proc. pen., raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, însă doar sub aspectul împlinirii termenului prescripției răspunderii penale, după pronunțarea hotărârii atacate.

Prin apelul formulat, inculpatul A. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I și II din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege.

În subsidiar, având în vedere că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, inculpatul a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Ținând seama de criticile formulate în apel și de necesitatea analizării acestora pentru stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice, Înalta Curte va proceda la examinarea, pe rând, a motivelor de apel.

În urma propriului examen analitic asupra materialului probator, Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, reținând în mod just împrejurările esențiale ale cauzei, inclusiv cu privire la data comiterii faptei, în sensul că, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, inculpatul A. a condus autoturismul pe strada x din Stațiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin motivele de apel, inculpatul a susținut că nu ar fi fost stabilită cu certitudine data săvârșirii infracțiunii, invocând faptul că la fila x din hotărârea primei instanțe, în secțiunea privind încadrarea juridică, este menționată data de 30.08.2020, ora 23:32, moment în care a fost consemnată conducerea autoturismului, însă fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu viza conducerea sub influența alcoolului, ci refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice.

Se constată că, potrivit procesului-verbal întocmit la data de 31.08.2020 de agenții de poliție G. și E. (Serviciul Rutier - IPJ Constanța), la data de 30.08.2020, ora 23:30 au oprit autoturismul condus de inculpat, care circula dinspre club D. către DC86. Constatând că acesta emana halenă alcoolică, l-au testat cu aparatul alcooltest Drager seria x, care la poziția (nr. test) 00059, ora 23:32 a indicat 0,44 mg/l, alcool pur în aer expirat, motiv pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Constanța în vederea recoltării probelor biologice .

La dosar se regăsește copia protocolului printat în urma testării cu aparatul alcooltest Drager, document ce consemnează data de 30.08.2020, ora 23:32, locul efectuării testului (Aleea Salamina) și rezultatul acestuia (0,44 mg/l, alcool pur în aer expirat). La rubrica destinată semnăturii inculpatului este trecută mențiunea "refuză să semneze" .

Prin adresa nr. x/30.08.2020 s-a transmis Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța dispoziția de recoltare a probelor biologice de la inculpat .

Potrivit procesului-verbal de recoltare a probelor biologice, întocmit la aceeași dată, 30.08.2020, la Unitatea de Primiri Urgențe Constanța, inculpatul A. a refuzat recoltarea de probe biologice, menționându-se totodată refuzul de cooperare cu personalul medical. Procesul-verbal a fost semnat de agentul de poliție E. și de un medic specialist medicină de urgență .

Tot la dosar se află fișa de examen clinic nr. x, din care rezultă că, la data de 31.08.2020, ora 00:05, inculpatul avea o ținută dezordonată, o atitudine neadecvată situației, necooperant, cu un comportament neliniștit, având o comunicare verbală coerentă, fără tulburări emoțional-instinctive. În fișa de examinare s-a consemnat și că, în urma examinării medicale, solicitată de poliția rutieră, s-au constatat semnalmente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanțe psihoactive.

Consumarea infracțiunii a avut loc în momentul în care inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice. Rezultă așadar, cu certitudine, că data comiterii faptei este 30.08.2020, iar efectuarea examinării clinice în ziua următoare, la ora 00:05, nu afectează delimitarea temporală a conduitei imputate, această împrejurare fiind pe deplin explicabilă prin intervalul necesar derulării procedurilor medicale consecutive conducerii inculpatului la unitatea sanitară.

În procesul-verbal încheiat la data de 31.08.2020 de agenții de poliție, s-a consemnat că A. a declarat verbal că a condus autovehicul de la clubul D., pe Aleea x, până în zona intersecției cu Aleea x, pe o distanță de circa 200 m, unde a fost oprit de organele de poliție.

Audiat în calitate de suspect la data de 19.04.2024, A. a arătat că în seara de 30.08.2020, fiind împreună cu numita C. în clubul H. din Mamaia, a dorit să mute autoturismul din parcarea H., care era neasfaltată, într-o altă parcare alăturată, cele două parcări fiind despărțite printr-o barieră sau un gard. Pentru că nu putea să treacă prin gardul despărțitor dintre parcări s-a deplasat cu autoturismul pe o alee, despre care nu a realizat că este drum public, fiind oprit de un echipaj de poliție, testat cu aparatul Dräger și condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge. Acesta a arătat că deși nu au existat gesturi de violență din partea sa, agenții de poliție i-au pus cătușe și i-au luat telefonul personal, context în care ar fi solicitat să fie asistat de un avocat, cerere care, potrivit celor declarate, i-a fost respinsă. Inculpatul a afirmat că nu a refuzat recoltarea probelor, ci doar a condiționat acordul de prezența apărătorului, solicitare interpretată de organele de poliție ca refuz. . Alăturat declarației date în calitate de suspect, inculpatul a depus și un desen explicativ, indicând locul în care ar fi fost oprit - o alee situată în imediata vecinătate a parcării clubului, unde intenționa să mute autoturismul .

Fiind audiat în calitate de inculpat în faza de urmărire penală, la data de 19.04.2024, inculpatul A. a arătat că își menține declarația dată în calitate de suspect .

Inculpatul nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță și nici în apel pentru a da declarație.

Martora C., fiind audiată în cursul urmăririi penale la data de 07.03.2024, a declarat că, în noaptea de 30/31 august 2020 s-a aflat în autoturismul condus de inculpat, și a confirmat că deplasarea s-a realizat pe o distanță scurtă, 70-80 metri, în zona parcărilor cluburilor, precum și faptul că nu cunoaște ceea ce s-a întâmplat în interiorul spitalului unde inculpatul a fost condus pentru recoltarea probelor de sânge, deoarece, fiind perioada pandemiei, nu i s-a permis accesul în interior. Totodată, aceasta a relatat că inculpatul a fost încătușat pe parcursul deplasării la unitatea medicală .

Aceeași martoră, audiată în fața instanței de fond la data de 15.07.2025, a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și a precizat că inculpatul a scos autoturismul din parcarea clubului pentru a-l muta într-o parcare mare, parcurgând aproximativ 50 m până a fost oprit imediat de organele de poliție. A arătat că nu l-a perceput pe inculpat ca aflându-se în stare de ebrietate și că, dacă ar fi avut această percepție, nu s-ar fi urcat în autoturism. A relatat că deplasarea spre spital s-a făcut cu viteză mare și cu semnalele acustice și luminoase pornite, ceea ce a speriat-o, iar după ce au intrat în autospecială inculpatului i-ar fi fost luat telefonul. De asemenea, a arătat că pe traseu inculpatul a fost încătușat .

Audiat în fața primei instanțe la data de 09.07.2025, martorul E., agent constatator, a declarat că inculpatul a refuzat recoltarea probelor de sânge la Spitalul Clinic Județean Constanța. Acesta a arătat că inculpatul nu a solicitat prezența unui avocat și că nu i-a ridicat telefonul mobil. A explicat că a consemnat în procesul-verbal faptul că inculpatul emana halenă alcoolică întrucât acest lucru l-a constatat personal, existând un interval de timp între momentul depistării și sosirea la spital. De asemenea, a menționat că inculpatul a parcurs aproximativ 200-300 de metri, plecând dintr-o parcare din zona cluburilor spre Bulevardul x, loc în care a fost oprit .

În cauză, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen. constă în refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare stabilirii alcoolemiei, nefiind necesară o anumită formă de manifestare a refuzului.

Deși inculpatul A. neagă comiterea faptei, susținând că nu ar fi refuzat recoltarea probelor biologice, ci ar fi solicitat doar prezența unui avocat la efectuarea procedurii, Înalta Curte reține că aceste afirmații sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză.

Probatoriul administrat în cauză confirmă fără echivoc refuzul inculpatului de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei, aspect ce rezultă din: procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, semnat de agentul de poliție și de medicul specialist, în care este consemnat refuzul expres al inculpatului de a se supune procedurii și refuzul cooperării cu personalul medical; fișa de examen clinic, întocmită de medicul specialist, care consemnează conduita necooperantă a inculpatului și mențiunea că acesta a refuzat efectuarea examenului clinic, precum și declarația martorului E., agent constatator, care a arătat că inculpatul a refuzat prelevarea probelor de sânge la Spitalul Clinic Județean Constanța.

Aceste mijloace de probă provin de la persoane și autorități diferite (agenți de poliție și personal medical), sunt întocmite în momente consecutive aceleiași proceduri și se coroborează între ele, astfel că se constată că refuzul nu a fost o interpretare subiectivă a organelor de poliție, ci o conduită explicită adoptată de inculpat în cadrul procedurii legale de prelevare a probelor biologice.

În ceea ce privește critica apelantului referitoare la pretinsa lipsă de tipicitate obiectivă, bazată pe susținerea că ar fi fost depistat într-o parcare privată sau pe o alee x, în opinia apărării, nu ar avea caracter de drum public, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Din ansamblul probator administrat în cauză - protocolul imprimat al testării cu aparatul Drager în care este indicată locația (Aleea Salamina), declarația de suspect din data de 19.04.2024, prin care a arătat că "pentru că nu puteam să trec prin gardul despărțitor m-am deplasat cu autoturismul pe o alee, despre care nu am realizat că este drum public, cu intenția de a ajunge în cealaltă parcare", precum și schița depusă la dosar de inculpat în care a indicat locul opririi de către organele de poliție - rezultă fără echivoc că depistarea s-a realizat pe Aleea x, segment de circulație publică utilizat pentru accesul între cluburile din stațiunea Mamaia. Această locație nu are natura unei parcări private, ci constituie un drum public în accepțiunea legislației rutiere.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., Înalta Curte reține că tipicitatea infracțiunii nu este condiționată de locul săvârșirii conduitei, întrucât legea incriminează refuzul conducătorului auto de a se supune procedurii indiferent de locul în care acesta este formulat. În acest sens, prin Decizia nr. 49/2016 Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, indiferent de locul săvârșirii ei, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute în ipoteza normei de incriminare. Nespecificarea de către legiuitor, în cuprinsul prevederilor art. 337 din C. pen., a condiției săvârșirii infracțiunii pe drumurile publice nu este de natură a încălca cerințele de claritate, precizie și previzibilitate a normei penale criticate".

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale - imposibilitatea efectuării prelevării mostrelor biologice - și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia.

Dincolo de constatările factuale deja analizate, susținerea apelantului potrivit căreia nu ar fi existat un refuz propriu-zis, ci doar o solicitare de a fi asistat de un avocat, nu poate înlătura caracterul intenționat al conduitei sale. Prelevarea mostrelor biologice reprezintă o procedură medicală obligatorie, reglementată de art. 190 alin. (8) C. proc. pen. și art. 88 din O.U.G. nr. 195/2002, care nu presupune participarea apărătorului și nu poate fi amânată ori condiționată de prezența acestuia. În consecință, condiționarea acordului de prezența apărătorului echivalează cu refuzul de a se supune procedurii, producând aceeași imposibilitate de efectuare a prelevării.

În ceea ce privește critica apelantului referitoare la pretinsa nelegalitate a măsurii conducerii la unitatea medicală și a testării inițiale cu aparatul alcooltest, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Apelantul a susținut că nu ar fi emanat halenă alcoolică și că nu ar fi încălcat nicio normă rutieră care să justifice măsura conducerii sale la unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice, arătând că singurele mențiuni privind prezența halenei alcoolice provin din actele întocmite de agenții de poliție, necoroborate cu alte mijloace de probă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 337 C. pen., nu este necesar ca organul judiciar să probeze că persoana se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât tipicitatea vizează exclusiv conduita de refuz a persoanei obligate să se supună prelevării mostrelor biologice.

Potrivit art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere este obligat să se supună recoltării mostrelor biologice atunci când: refuză ori nu poate să se supună testării în aerul expirat sau când este depistat cu o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. În cauză, rezultatul testării realizate cu aparatul Drager a indicat valoarea de 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, situație în care legea instituie în mod expres obligația conducătorului auto de a se supune recoltării mostrelor biologice. Prin urmare, conducerea inculpatului la unitatea medicală a reprezentat o măsură obligatorie, independentă de percepțiile senzoriale ale agenților constatatori.

Sub aspectul conformității mijlocului tehnic utilizat, Înalta Curte reține că prin adresa din 03.07.2025, Inspectoratul de Poliție Județean Constanța - Serviciul de Siguranță Rutieră a comunicat instanței de fond că aparatul Drager Alcooltest, seria x, cu care a fost testat inculpatul, este omologat și certificat, verificarea metrologică fiind efectuată la data de 20.07.2020, aspect confirmat și de protocolul imprimat la momentul testării . Împrejurarea că nu mai exista un înscris distinct emis de Biroul Român de Metrologie Legală nu afectează valabilitatea măsurării, atât timp cât protocolul Drager - document generat automat în urma testării - indică efectuarea verificării metrologice la data menționată.

În ceea ce privește susținerile apelantului privind pretinse abuzuri ale agenților de poliție - ridicarea telefonului, încătușarea ori o atitudine necorespunzătoare - Înalta Curte reține că aceste aspecte nu sunt susținute de probe. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a formulat plângere împotriva agenților de poliție care l-au oprit și l-au condus la unitatea medicală, însă aceasta a fost soluționată prin clasare definitivă, fără a se reține existența vreunei conduite abuzive.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că dovezile administrate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probe care, în ansamblul lor, confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului A., legitimând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru comiterea faptei deduse judecății.

Totodată, apreciază că prima instanță a stabilit o încadrare juridică corectă, în sensul că fapta inculpatului A. care, în data de 30.08.2020, în jurul orelor 23:32, a condus autoturismul pe strada x din Stațiunea Mamaia, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, rezultatul testului Drager fiind 0,44 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 din C. pen.

Ca atare, se constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Totuși, pentru această infracțiune, s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

Instanța de control judiciar va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă:

"Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (paragraf 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (paragraf 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (paragraf 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1) din C. pen.. Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce va continua să curgă neîntrerupt (dacă nu s-a împlinit anterior deciziilor).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) din C. pen., față de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 din C. pen., în raport de momentul săvârșirii faptei, data de 30.08.2020, termenul general de prescripție, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 29.08.2025.

Ca urmare, soluția care se impune în cauză față de inculpatul A., este aceea a încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 88 din data de 24 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., va înceta procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 30.08.2020), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 88 din data de 24 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., încetează procesul penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen. (faptă din 30.08.2020), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 3 decembrie 2025, prin punerea hotărârii la dispoziția inculpatului și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.