ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 20 octombrie 2015 sub nr. 3814/1/2015, revizuentul Antonescu Dan a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., anularea sentinței civile nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca fiind contrară Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. 2801/1/2013, sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. 2594/2/2012, sentinței nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 7107/2/2012 și sentinței nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 5277/2/2013.

În motivare, revizuentul a arătat că prin hotărârile pronunțate de către Înalta Curte și de către Curtea de Apel București în dosarele anterior enumerate, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulate în acele dosare, reținându-se că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, acestea trebuie analizate chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii. Or, prin sentința civilă nr. 6837 din 24 iunie 20! 5 a Tribunalului București s-a admis excepția inadmisibilitații cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menționate care au statuat în sens contrar asupra aceleiași probleme de drept.

Referitor la întrunirea condițiilor reglementate de ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul arată că acestea sunt îndeplinite, și anume: hotărârile pronunțate de Înalta Curte și de Curtea de Apel București sunt hotărâri rămase definitive prin neapelare; hotărârile deduse controlului judecătoresc sunt, în mod evident potrivnice; cauzeie în raport de care se invocă contrarietatea au ca obiect revizuirea unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, pronunțate în dosare diferite, care au soluționat în mod contrar excepția înadmisibilității cererii de revizuire; părțile sunt identice, respectiv, A.D., în calitate de revizuent iar în calitate de intimați C.N.P. și alte D.A.S., C.P. a Municipiului București, C.L.P.

a sectorului 2, Camera Deputaților-Secretariatul General. Referitor la întrunirea condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul arată că fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului A.D. reprezintă un înscris nou în sensul textului legal menționat; acest înscris exista la data pronunțării sentinței nr. 8406 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 46036/3/2010 a cărei revizuire se solicită; înscrisul a fost comunicat pentru prima dată în ședința publică din 12 februarie 2015 în Dosarul nr. 15519/3/2013, iar dacă ar fi fost cunoscut de către instanță ar fi condus la admiterea cererii de chemare în judecată.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cate de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ minatoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză căile potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care. prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru eontrarieime de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare și în care raporturile procesuale se desfășoară între aproximativ aceleași părți nu îndeplinesc prima condiție reglementată de textul legal anterior citat, și anume, aceea de a fi contrare.

Astfel, revizuentul susține faptul că sentința civilă nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Bueurești, secția a VIlI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s~a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta în Dosarul nr. 8341/3/2015, se află în contradicție cu soluțiile adoptate prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. 2801/172013, prin sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 2594/2/2012 de către Curtea de Apel București, secția a VIlI-a contencios administrativ și fiscal, precum și cu sentințele nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 7107/2/2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5277/272013 de către aceeași instanță, prin care s-au respins, ca nefoiuiaie cererile ele revizuire promovate în cadrul acelor dosare.

Revizuentul circumscrie noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluționare a cauzei, fie din perspectiva excepție de inadmisibililate fie din perspectiva analizării fondului cererii. Ceea este însă relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu supus judecății a doua oară primește o alijci de rezolvare. Or, în speță, indiferent că hotărârile pretins potrivnice au analizat cererea de revizuire din perspectiva admisibilității sau din perspectiva caracterului nelbndat al acesteia, soluțiile pronunțate nu sunt contrare .mele altora întrucât nu se contrazic, nu se exclud una pe alta, ei tind către aceeași finalitate, și anume, respingerea pretențiilor revizuentului.

Pe de altă parte, inadmisibilitatea, ca excepție de procedură, prestnune că cererea cu care este învestită instanța nu poate fi primită ca urmase a neândeplinirii unei condiții de formă, în timp ce netemeinicia semnifică situația în care reclamantului nu i se poate da dreptate. Autoritatea de lucru judecat intervine doar în cazul respingerii acțiunii ca neîntemeiată/nefondată, nu și în cazul respingerii ca inadmisibilă, întrucât cererea respinsă ca inadmisibilă poate fi reiterată, în principiu, după ce toate condițiile de promovare vor fi îndeplinite. Referitor ia tripla identitate pe care o impun dispozițiile art. 322 pct. 7 Coti procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele: sentința nr. 6837 din 24 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect revizuirea în baza art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. a sentinței nr. 840 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a, pronunțată în Dosar nr. 460361312010 privind pe revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele C.P. a Municipiului București, C.L.P. a sectorului 2; sentința nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 7107/2/2012 și sentința nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 5277/2/2013, ambele ale Curții de Apel București, secția a VIIl-a contencios administrativ și fiscal, au ca obiect revizuirea sentinței nr. 3245/1635/2012 a Tribunalului București pentru încălcarea principiului priorității dreptului comunitar și, respectiv, pentru existența de înscrisuri noi. și privesc pe revizuentul A.D.

în contradictoriu cu intimatele C.N.P.P. și Camera Deputaților-Secretariatul General; Decizia nr. 190 17 ianuarie 2014 pronunțată în Dosar nr. 2801/1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți pronunțată în cauza având ca obicei suspendare executare act administrativ privind pe revizuentul A.D. și intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Rezultă că nici condiția triplei identități nu este îndeplinită în cauză de vreme ce, în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-au judecat cereri de revizuire întemeiate pe diverse temeiuri legale (cum ar fi pentru existența de înscrisuri noi, pentru contrarietate de hotărâri, pentru încălcarea principiului priorității dreptului comunitar), îndreptate împotriva unor diferite hotărâri judecătorești.

Astfel fiind, între cauzele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la existența unor hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate", în realitate, ceea ce revizuentul deduce prezentei judecăți pe calea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este o chestiune de practică judiciară, acesta semnalând faptul că, apreciind asupra nenurunirii condițiilor legale ale unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 sau pe cete ale art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. ori asupra cerinței evocării fondului prin hotărârile supuse revizuirii, instanțele de judecată au pronunțat fie soluții de respingere ca inadmisibile a cererilor de revizuire, fie soluții de respingere ca nefondate a acestora. Or, precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie. Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susține că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate nu se regăsește în cauză, conform considerentelor anterior expuse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva sentinței nr. 6837 din 24 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2016.