ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 20 octombrie 2015 sub

nr. 3814/1/2015, revizuentul Antonescu Dan

a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 teza I pct.

7 C. proc. civ., anularea sentinței civile nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca fiind contrară Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar

nr. 2801/1/2013, sentinței nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar

nr. 2594/2/2012, sentinței nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată de aceeași

instanță în Dosar nr. 7107/2/2012 și sentinței nr. 2580 din 16 septembrie 2013

pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. 5277/2/2013.

În motivare,

revizuentul a arătat că prin hotărârile pronunțate de către Înalta Curte și de

către Curtea de Apel București în dosarele anterior enumerate, a fost respinsă

excepția inadmisibilității cererilor de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. formulate în acele dosare, reținându-se că în cazul

revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, acestea trebuie analizate chiar

dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.

Or, prin

sentința civilă nr. 6837 din 24 iunie 20! 5 a Tribunalului București s-a admis

excepția inadmisibilitații cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ., fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat a

hotărârilor mai sus menționate care au statuat în sens contrar asupra aceleiași

probleme de drept.

Referitor la întrunirea condițiilor

reglementate de ari. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul arată că acestea

sunt îndeplinite, și anume: hotărârile pronunțate de Înalta Curte și de Curtea

de Apel București sunt hotărâri rămase definitive prin neapelare; hotărârile

deduse controlului judecătoresc sunt, în mod evident potrivnice; cauzeie în

raport de care se invocă contrarietatea au ca obiect revizuirea unor hotărâri

rămase definitive prin neapelare, pronunțate în dosare diferite, care au

soluționat în mod contrar excepția înadmisibilității cererii de revizuire;

părțile sunt identice, respectiv, A.D., în calitate de revizuent iar în

calitate de intimați C.N.P. și alte D.A.S., C.P. a Municipiului București,

C.L.P. a sectorului 2, Camera Deputaților-Secretariatul General.

Referitor la

întrunirea condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

revizuentul arată că fișa pentru evidența drepturilor bănești ale pensionarului

A.D. reprezintă un înscris nou în sensul textului legal menționat; acest

înscris exista la data pronunțării sentinței nr. 8406 din 15 octombrie 2012

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în Dosar nr. 46036/3/2010 a cărei revizuire se solicită;

înscrisul a fost comunicat pentru prima dată în ședința publică din 12

februarie 2015 în Dosarul nr. 15519/3/2013, iar dacă ar fi fost cunoscut de

către instanță ar fi condus la admiterea cererii de chemare în judecată.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea

reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită

în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea

unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și

pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea

reglementează această cate de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă

parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru

înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre

judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de

revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare

caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate, în lipsa

cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

Potrivit

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Rezultă

că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar

dacă sunt întrunite cumulativ minatoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză căile potrivnice și

să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză,

Cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe

autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care. prin cea de-a

doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și

având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară,

aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru eontrarieime de hotărâri

reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Hotărârile pe

care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct.

7 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având

obiect/cauză asemănătoare și în care raporturile procesuale se desfășoară între

aproximativ aceleași părți nu îndeplinesc prima condiție reglementată de textul

legal anterior citat, și anume, aceea de a fi contrare.

Astfel,

revizuentul susține faptul că sentința civilă nr. 6837 din 24 iunie 2015 pronunțată

de Tribunalul Bueurești, secția a VIlI-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin care s~a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată

de acesta în Dosarul nr. 8341/3/2015, se află în contradicție cu soluțiile

adoptate prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosar

nr. 2801/172013, prin sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată în Dosar

nr. 2594/2/2012 de către Curtea de Apel București, secția a VIlI-a contencios

administrativ și fiscal, precum și cu sentințele nr. 6114 din 30 octombrie 2012

pronunțată în Dosar nr. 7107/2/2012 și nr. 2580 din 16 septembrie 2013

pronunțată în Dosar nr. 5277/272013 de către aceeași instanță, prin care s-au

respins, ca nefoiuiaie cererile ele revizuire promovate în cadrul acelor dosare.

Revizuentul

circumscrie noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., modalitatea procedurală diferită de soluționare a cauzei,

fie din perspectiva excepție de inadmisibililate fie

din perspectiva analizării fondului cererii.

Ceea este însă

relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același

litigiu supus judecății a doua oară primește o alijci de rezolvare.

Or, în speță,

indiferent că hotărârile pretins potrivnice au analizat cererea de revizuire

din perspectiva admisibilității sau din perspectiva caracterului nelbndat al

acesteia, soluțiile pronunțate nu sunt contrare .mele altora întrucât nu se

contrazic, nu se exclud una pe alta, ei tind către aceeași finalitate, și

anume, respingerea pretențiilor revizuentului.

Pe de

altă parte, inadmisibilitatea, ca excepție de procedură, prestnune că cererea

cu care este învestită instanța nu poate fi primită ca urmase a neândeplinirii

unei condiții de formă, în timp ce netemeinicia semnifică situația în care

reclamantului nu i se poate da dreptate.

Autoritatea

de lucru judecat intervine doar în cazul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată/nefondată, nu și în cazul respingerii ca inadmisibilă, întrucât cererea

respinsă ca inadmisibilă poate fi reiterată, în principiu, după ce toate

condițiile de promovare vor fi îndeplinite.

Referitor

ia tripla identitate pe care o impun dispozițiile art. 322 pct. 7 Coti

procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele: sentința nr. 6837 din 24

iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect revizuirea în

baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a sentinței nr. 840 din 15 octombrie 2013 a

Tribunalului București, secția a VIII-a, pronunțată în Dosar nr. 460361312010 privind

pe revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele C.P. a Municipiului București,

C.L.P. a sectorului 2; sentința nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunțată în Dosar

nr. 7107/2/2012 și sentința nr. 2580 din 16 septembrie 2013 pronunțată în Dosar

nr. 5277/2/2013, ambele ale Curții de Apel București, secția a VIIl-a

contencios administrativ și fiscal, au ca obiect revizuirea sentinței nr.

3245/1635/2012 a Tribunalului București pentru încălcarea principiului

priorității dreptului comunitar și, respectiv, pentru existența de înscrisuri

noi. și privesc pe revizuentul A.D. în contradictoriu cu intimatele C.N.P.P. și

Camera Deputaților-Secretariatul General; Decizia nr. 190 17 ianuarie 2014

pronunțată în Dosar nr. 2801/1/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect cererea de

revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a Deciziei nr. 4960 din

11 aprilie 2013 a Înaltei Curți pronunțată în cauza având ca obicei suspendare

executare act administrativ privind pe revizuentul A.D. și intimatul

Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Rezultă

că nici condiția triplei identități nu este îndeplinită în cauză de vreme ce,

în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins contrare s-au judecat

cereri de revizuire întemeiate pe diverse temeiuri legale (cum ar fi pentru

existența de înscrisuri noi, pentru contrarietate de hotărâri, pentru

încălcarea principiului priorității dreptului comunitar), îndreptate împotriva

unor diferite hotărâri judecătorești. Astfel fiind, între cauzele în care s-au

pronunțat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există

similitudini, asemănări, însă nu și identitatea cerută în mod expres prin

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la existența unor

hotărâri definitive potrivnice date în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate", în realitate, ceea ce revizuentul

deduce prezentei judecăți pe calea unei cereri de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este o chestiune de practică

judiciară, acesta semnalând faptul că, apreciind asupra nenurunirii condițiilor

legale ale unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5

sau pe cete ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ori asupra cerinței evocării

fondului prin hotărârile supuse revizuirii, instanțele de judecată au pronunțat

fie soluții de respingere ca inadmisibile a cererilor de revizuire, fie soluții

de respingere ca nefondate a acestora.

Or,

precum s-a arătat, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității

de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită

materie. Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ. întrucât, pe de o parte, hotărârile despre care se susține

că ar fi contrare nu au acest caracter, iar pe de altă parte, tripla identitate

nu se regăsește în cauză, conform considerentelor anterior expuse.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva

sentinței nr. 6837 din 24 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2016.