ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2959/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; La data de 02 aprilie 2012 A.D. a formulat cerere de revizuire și a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților - Secretariatul General ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată, să se modifice în totul sentința civilă nr. 1634 din 21 aprilie 2004 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A susținut că prin intermediul anexelor 1-19 la Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaților nr. 907 din data de 01 octombrie 2001, înscris oficial înregistrat, din carnetul de muncă (CM) nr. xx, respectiv prin intermediul anexelor 1-24 la Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaților nr. 1380 din data de 21 noiembrie, înscris oficial neînregistrat în carnetul de muncă (CM) nr. xx, Direcția Resurse Umane, Direcția Salarizare și Serviciul Juridic din structura organizatorică a Secretariatului General al Camerei Deputaților a diminuat sistematic salariul de bază brut lunar avut în vedere la stabilirea salariului brut lunar înregistrat în carnetul de muncă și baza de calcul utilizată la determinarea, atât a cuantumului pensiei de serviciu cât și a cuantumului indemnizației egale cu 7 salarii brute lunare.

A solicitat să se constate nulitatea absolută a acestor acte cât și a Ordinelor nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 și nr. 257 din 28 februarie 2008, să fie obligat, intimatul angajator să emită ordinul privind pensia de serviciu și indemnizația egală cu 7 salarii brute lunare prevăzute de dispozițiile art. 74 și art. 75 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, prin includerea în baza de calcul a pensiei de serviciu a indemnizației de conducere, în cuantum de 50% din salariul de bază al funcției de consilier parlamentar, aflat la limita maximă și a sporului pentru complexitatea activității în cuantum de 25% conform dispozițiilor art. 9 din O.G.

României nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar - preventiv, republicată, drepturi legale stabilite prin ordin al Secretarului general, cu referire la Ordinele nr. 93 din 11 mai 1994, nr. 169 din 17 mai 1995, nr. 268 din 05 iulie 1995, nr. 357 din 24 august 1995 și nr. 591 din 03 septembrie 1997 emise de către Secretarul general al Camerei Deputaților, în calitatea sa, de ordonator principal de credite și a atribuțiilor înscrise în fișa postului, drepturi legale, ce i se cuvin începând cu data de 01 octombrie 2001. A solicitat să se constate că începând cu data de 28 februarie 2008 venitul brut actualizat, aferent funcției publice de consilier parlamentar stabilit în conformitate cu dispozițiile O.G.

României nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat conform anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică - Anexele nr. I a, nr. I b, nr. VI/2 b și dispozițiile O.G. României nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar - preventiv, republicată, este în cuantum de 7.373 RON (salariul de bază 2.262 RON, indemnizația de conducere 1.131 RON/50%, sporul pentru complexitatea activității de control financiar preventiv 566 RON/25%, spor vechime neîntreruptă 990 RON/25%, spor stabilitate 792 RON/20%, spor confidențialitate 594 RON/15%, spor condiții deosebite 396 RON/10% și sporuri cu caracter nepermanent.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 998 - art. 999 C. civ. a solicitat să fie obligată intimata la plata de despăgubiri în sumă de 162.310 RON reprezentând diferențe brute pensie de serviciu, cuvenite și neacordate, pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 martie 2012 și 25.000 RON, cu titlu de daune interese morale, pentru purtarea abuzivă, prejudiciul cauzat și stresul suferit. A invocat ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 10246 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., considerând această hotărâre ca fiind contrară sentinței civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea revizuentului prin care acesta solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006 și nr. 481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților.

Prin decizia civilă nr. 1678 din 29 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținând următoarele: Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322, cum e cazul în speță, pot fi hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul. În înțelesul textului menționat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății. În speță, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.

Hotărârea de respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii a susținut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de revizuire. A susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., în sensul că hotărârile potrivnice sunt hotărâri definitive, că prin acestea instanțele au soluționat în mod contradictoriu excepția inadmisibilității cererii de revizuire și că există tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de lege. De asemenea, a dezvoltat argumente pentru care modificarea nelegală a drepturilor salariale încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Intimata Camera Deputaților a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 326 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire, nefiind îndeplinită condiția triplei identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Analizând cu prioritate cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. din perspectiva admisibilității sale, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Admițând că prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare, se constată că în speță nu se regăsește niciuna din aceste situații. Hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-ar fi soluționat diferit excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc.

civ. Or, dacă prin decizia atacată instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca urmare a faptului că această cerere a fost îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins o cale de atac de retractare, ce nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, constatându-se că din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii. Pe de o parte, în cele două cauze excepția inadmisibilității cererii de revizuire a fost invocată pentru argumente diferite ce au condus, în mod firesc, la soluții diferite.

Pe de altă parte, hotărârile pretins potrivnice a căror revizuire a fost cerută au fost pronunțate în cauze diferite în cele două dosare soluționate de secțiile Înaltei Curți, astfel încât condiția identității de obiect nu este îndeplinită în cauză. Astfel, în cauza în care s-a pronunțat decizia nr. 1678 din 29 mai 2014 s-a formulat cerere de revizuire prin care s-a invocat contrarietatea dintre sentința civilă nr. 10246 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Or, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ, o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care ar conține obligații ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.