ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2959/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

La data de 02 aprilie 2012 A.D. a formulat cerere

de revizuire și a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaților - Secretariatul

General ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii de revizuire,

așa cum a fost formulată, să se modifice în totul sentința civilă nr. 1634 din 21

aprilie 2004 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale.

A susținut că prin intermediul

anexelor 1-19 la Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaților nr. 907 din

data de 01 octombrie 2001, înscris oficial înregistrat, din carnetul de muncă (CM)

nr. xx, respectiv prin intermediul anexelor 1-24 la Ordinul Secretarului general

al Camerei Deputaților nr. 1380 din data de 21 noiembrie, înscris oficial neînregistrat

în carnetul de muncă (CM) nr. xx, Direcția Resurse Umane, Direcția Salarizare și

Serviciul Juridic din structura organizatorică a Secretariatului General al Camerei

Deputaților a diminuat sistematic salariul de bază brut lunar avut în vedere la

stabilirea salariului brut lunar înregistrat în carnetul de muncă și baza de calcul

utilizată la determinarea, atât a cuantumului pensiei de serviciu cât și a cuantumului

indemnizației egale cu 7 salarii brute lunare. A solicitat să se constate nulitatea

absolută a acestor acte cât și a Ordinelor nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 și

nr. 257 din 28 februarie 2008, să fie obligat, intimatul angajator să emită ordinul

privind pensia de serviciu și indemnizația egală cu 7 salarii brute lunare prevăzute

de dispozițiile art. 74 și art. 75 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului

public parlamentar, prin includerea în baza de calcul a pensiei de serviciu a indemnizației

de conducere, în cuantum de 50% din salariul de bază al funcției de consilier parlamentar,

aflat la limita maximă și a sporului pentru complexitatea activității în cuantum

de 25% conform dispozițiilor art. 9 din O.G. României nr. 119/1999 privind auditul

intern și controlul financiar - preventiv, republicată, drepturi legale stabilite

prin ordin al Secretarului general, cu referire la Ordinele nr. 93 din 11 mai 1994,

nr. 169 din 17 mai 1995, nr. 268 din 05 iulie 1995, nr. 357 din 24 august 1995 și

nr. 591 din 03 septembrie 1997 emise de către Secretarul general al Camerei Deputaților,

în calitatea sa, de ordonator principal de credite și a atribuțiilor înscrise în

fișa postului, drepturi legale, ce i se cuvin începând cu data de 01 octombrie 2001.

A solicitat să se constate

că începând cu data de 28 februarie 2008 venitul brut actualizat, aferent funcției

publice de consilier parlamentar stabilit în conformitate cu dispozițiile O.G. României

nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului

bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor

de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat

conform anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire

a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care

ocupă funcții de demnitate publică - Anexele nr. I a, nr. I b, nr. VI/2 b și dispozițiile

O.G. României nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar - preventiv,

republicată, este în cuantum de 7.373 RON (salariul de bază 2.262 RON, indemnizația

de conducere 1.131 RON/50%, sporul pentru complexitatea activității de control financiar

preventiv 566 RON/25%, spor vechime neîntreruptă 990 RON/25%, spor stabilitate 792

RON/20%, spor confidențialitate 594 RON/15%, spor condiții deosebite 396 RON/10%

și sporuri cu caracter nepermanent.

Totodată, în temeiul dispozițiilor

art. 998 - art. 999 C. civ. a solicitat să fie obligată intimata la plata de despăgubiri

în sumă de 162.310 RON reprezentând diferențe brute pensie de serviciu, cuvenite

și neacordate, pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 martie 2012 și 25.000 RON,

cu titlu de daune interese morale, pentru purtarea abuzivă, prejudiciul cauzat și

stresul suferit.

A invocat ca temei de

drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 10246 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând această hotărâre ca fiind contrară sentinței

civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 6034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată

de A.D. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel

București, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea revizuentului prin care

acesta solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din

31 ianuarie 2006 și nr. 481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului

General al Camerei Deputaților.

Prin decizia civilă

nr. 1678 din 29 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire, reținând următoarele:

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei

întemeiată pe pct. 7 al art. 322, cum e cazul în speță, pot fi hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de

recurs atunci când acestea evocă fondul.

În înțelesul textului

menționat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a

rezolvat fondul pretenției deduse judecății.

În speță, cererea de revizuire

este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins o cale

de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.

Hotărârea de respingere

a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute

de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece

nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii a

susținut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile

nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de secția de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă excepția

inadmisibilității cererii de revizuire.

A susținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile potrivnice

sunt hotărâri definitive, că prin acestea instanțele au soluționat în mod contradictoriu

excepția inadmisibilității cererii de revizuire și că există tripla identitate de

părți, obiect și cauză prevăzută de lege.

De asemenea, a dezvoltat

argumente pentru care modificarea nelegală a drepturilor salariale încalcă art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Camera Deputaților

a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 326 alin. (2) C.

proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susținând că

hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire, nefiind

îndeplinită condiția triplei identități cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. din perspectiva admisibilității

sale, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Admițând că prin intermediul

acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de

lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate

de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios

dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți

ulterioare, se constată că în speță nu se regăsește niciuna din aceste situații.

Hotărârile pretins potrivnice

sunt

decizia

civilă nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă,

și

decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-ar fi soluționat diferit

excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322

C. proc. civ.

Or, dacă prin decizia

atacată instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca urmare a faptului

că această cerere a fost îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care

s-a respins o cale de atac de retractare, ce nu se încadrează în categoriile de

hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia

nr. 190 din 17 ianuarie 2014 s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire,

constatându-se că din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă

că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie să fie în analiză

hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.

Pe de o parte, în cele

două cauze excepția inadmisibilității cererii de revizuire a fost invocată pentru

argumente diferite ce au condus, în mod firesc, la soluții diferite.

Pe de altă parte, hotărârile

pretins potrivnice a căror revizuire a fost cerută au fost pronunțate în cauze diferite

în cele două dosare soluționate de secțiile Înaltei Curți, astfel încât condiția

identității de obiect nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, în cauza în care

s-a pronunțat decizia nr. 1678 din 29 mai 2014 s-a formulat cerere de revizuire

prin care s-a invocat contrarietatea dintre sentința civilă nr. 10246 din 21 noiembrie

2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, și sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În dosarul în care s-a

pronunțat decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 revizuentul a invocat contrarietatea

dintre decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și sentința civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Or, rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ, o constituie necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea

de a se executa asemenea hotărâri, care ar conține obligații ce nu pot fi aduse

la îndeplinire simultan.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile

nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2014.