ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1677/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1677/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, sub nr. 10198/3/2012, A.D. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr.
1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată de către Tribunalul București, secția a
VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând ca în
contradictoriu, cu intimata Camera Deputaților, prin Secretarul general să se
schimbe în tot hotărârea revizuită, să se admită cererea de chemare în judecată
și cererea precizatoare, să se constate nulitatea absolută, a Ordinelor nr. 1.380
din 21 noiembrie 2006 și nr. 257 din 28 februarie 2008, neînregistrate în
carnetul de muncă (CM) Seria Ba Nr. 0194437, a Actului Adițional nr. 2898/MC
din 19 decembrie 2007, înregistrat la Cabinetul Secretarului general al Camerei
Deputaților, sub nr 51/5607 din data de 28 decembrie 2007, a actelor
subsecvente actului adițional, cu referire la adeverința nr. 57/5381 din 24
iunie 2008 și Decizia nr. 230.847 din 28 august 2008; să se constate că,
începând cu data de 28 august 2008, data emiterii Deciziei nr. 230847, venitul
brut actualizat, aferent "funcției publice", de consilier
parlamentar, conform Ordinelor Secretarului general al Camerei Deputaților nr.
513 din 28 iulie 1997, nr. 591 din 03 septembrie 1997 și nr. 886 din 28
septembrie 2001 stabilit în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 10/2007
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar
salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a
salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și
personalul salarizat conform anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998
privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a
indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică -
Anexele nr. I a, nr. I b și nr. VI/2 b și dispozițiile Ordonanței Guvernului
României nr. 110/1999 privind auditul intern și controlul financiar-preventiv,
republicată, era în cuantum de 7.806; să se admită cererea de despăgubiri, cu
titlu de daune materiale, în sumă de 140.507 RON, reprezentând diferențe brute
pensie de serviciu, cuvenite și neacordate, pentru perioada 28 august 2008 - 31
martie 2012 și 10.000 RON, cu titlu de daune interese morale, pentru
"purtarea abuzivă" "prejudiciul cauzat "și" stresul
suferit".
A invocat ca temei de
drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
A susținut că
reprezintă un înscris nou fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcția
Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, întocmită
și comunicată Direcției Resurse Umane la data de 8 ianuarie 1999, modificată
nelegal de intimată la data de 3 februarie 1999, comunicată pentru prima dată
în ședința publică de la data de 01 martie 2012 în anexă la Precizările nr.
51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretarul general al
Camerei Deputaților, în Dosarul nr. 224561302/2010 înregistrat pe rolul
Judecătoriei Sectorului 5 București.
La data de 09
octombrie 2013 pârâta Camera Deputaților, a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea cererii de revizuire promovată de revizuentul A.D.
Prin Sentința civilă
nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța
astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 60498/3/2010,
instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de pârâta Camera
Deputaților împotriva Deciziei de pensie nr. 230847 din 28 august 2008 și a
respins contestația, ca neîntemeiată, privind capetele de cerere ce au avut ca
obiect nulitatea absolută a actului adițional nr. 2898/MC din 19 decembrie
2007, Adeverința nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților pentru
actualizarea pensiei de serviciu din aprilie 2008 ca și calculul venitului brut
actualizat cuprins în această adeverință.
Această sentință a
fost menținută de instanța de recurs și împotriva ei s-a formulat revizuire în
temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se ca înscris nou
fișa postului de șef serviciu, grad profesional expert din anul 1999, înscris
pe care revizuentul l-a cunoscut doar în litigiul cu intimata derulat la
Judecătoria sector 5 București.
Condiția pentru
admiterea revizuirii, în condițiile temeiului de drept invocat, este aceea ca
după pronunțarea hotărârii să se fi descoperit înscrisuri doveditoare noi
reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților.
Tribunalul a apreciat
că înscrisul invocat de revizuent, fișa postului, poate fi încadrat ca act nou
ce nu a fost folosit în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei
revizuire se cere.
Cu toate acestea,
înscrisul nou invocat trebuie, pentru a justifica cererea de revizuire, să aibă
forță probantă prin el însuși adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu
ocazia judecării pricinii, să fi determinant o altă soluție decât cea
pronunțată.
Tribunalul a conchis
că înscrisul invocat de revizuent nu are forță probantă cu privire la nulitatea
actului adițional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 a cărei anulare a fost
solicitată în dosarul în care s-a pronunțat Sentința 1.361 din 13 februarie
2012, în anularea adeverinței nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 sau a deciziei de
pensie.
Pentru că nu se
încadrează în categoria actelor doveditoare despre care face vorbire art. 322
pct. 5 C. proc. civ., ca o condiție de admitere a cererii de revizuire,
tribunalul a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei
decizii a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând această hotărâre ca
fiind contrară Sentinței civile nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă
nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de
revizuire formulată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 1.077 din 14
februarie 2011 a Curții de Apel București, prin care s-a respins, ca
inadmisibilă, acțiunea revizuentului prin care acesta solicitase suspendarea
Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006 și nr.
481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului General al
Camerei Deputaților.
Prin întâmpinarea
depusă la dosarul cauzei prin grefa instanței, intimata Camera Deputaților a
invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, arătând că hotărârile
nu sunt potrivnice și că nu este îndeplinită condiția triplei identități pentru
a se putea pretinde o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.
Examinând
admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322
alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată la termenul de dezbateri din 29 mai
2014, Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea dedusă
prezentei judecăți, revizuentul a solicitat revizuirea Sentinței civile nr.
8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de
muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea
de revizuire a Sentinței civile nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată de
către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Cererea de revizuire
a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul
susținând că această decizie este contrară Sentinței civile nr. 6.034 din 24
octombrie 2012, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire
formulată de A.D. împotriva Sentinței civile nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a
Curții de Apel București.
Cererea de revizuire
este inadmisibilă pentru considerentele ce succed:
Conform dispozițiilor
art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al
celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speță, pot
fi hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și
hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul.
În înțelesul textului
menționat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care
s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății.
În speță, cererea de
revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a
respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.
Hotărârea de
respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești
prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al
revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei
În consecință,
nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la obiectul
revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 8.872 din 15
octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, formulată de revizuentul A.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 mai 2014.
Procesat de GGC - AM