ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1677/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 10198/3/2012, A.D.

a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând ca în contradictoriu, cu intimata Camera Deputaților, prin Secretarul general să se schimbe în tot hotărârea revizuită, să se admită cererea de chemare în judecată și cererea precizatoare, să se constate nulitatea absolută, a Ordinelor nr. 1.380 din 21 noiembrie 2006 și nr. 257 din 28 februarie 2008, neînregistrate în carnetul de muncă (CM) Seria Ba Nr. 0194437, a Actului Adițional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007, înregistrat la Cabinetul Secretarului general al Camerei Deputaților, sub nr 51/5607 din data de 28 decembrie 2007, a actelor subsecvente actului adițional, cu referire la adeverința nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 și Decizia nr. 230.847 din 28 august 2008; să se constate că, începând cu data de 28 august 2008, data emiterii Deciziei nr. 230847, venitul brut actualizat, aferent "funcției publice", de consilier parlamentar, conform Ordinelor Secretarului general al Camerei Deputaților nr. 513 din 28 iulie 1997, nr. 591 din 03 septembrie 1997 și nr. 886 din 28 septembrie 2001 stabilit în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G.

nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat conform anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică - Anexele nr. I a, nr. I b și nr. VI/2 b și dispozițiile Ordonanței Guvernului României nr. 110/1999 privind auditul intern și controlul financiar-preventiv, republicată, era în cuantum de 7.806; să se admită cererea de despăgubiri, cu titlu de daune materiale, în sumă de 140.507 RON, reprezentând diferențe brute pensie de serviciu, cuvenite și neacordate, pentru perioada 28 august 2008 - 31 martie 2012 și 10.000 RON, cu titlu de daune interese morale, pentru "purtarea abuzivă" "prejudiciul cauzat "și" stresul suferit". A invocat ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. A susținut că reprezintă un înscris nou fișa postului aferentă poz. 31 din Anexa 20 Direcția Comercială din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, întocmită și comunicată Direcției Resurse Umane la data de 8 ianuarie 1999, modificată nelegal de intimată la data de 3 februarie 1999, comunicată pentru prima dată în ședința publică de la data de 01 martie 2012 în anexă la Precizările nr. 51/798 din data de 29 februarie 2012 formulate de către Secretarul general al Camerei Deputaților, în Dosarul nr. 224561302/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București. La data de 09 octombrie 2013 pârâta Camera Deputaților, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire promovată de revizuentul A.D.

Prin Sentința civilă nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 60498/3/2010, instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de pârâta Camera Deputaților împotriva Deciziei de pensie nr. 230847 din 28 august 2008 și a respins contestația, ca neîntemeiată, privind capetele de cerere ce au avut ca obiect nulitatea absolută a actului adițional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007, Adeverința nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaților pentru actualizarea pensiei de serviciu din aprilie 2008 ca și calculul venitului brut actualizat cuprins în această adeverință.

Această sentință a fost menținută de instanța de recurs și împotriva ei s-a formulat revizuire în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocându-se ca înscris nou fișa postului de șef serviciu, grad profesional expert din anul 1999, înscris pe care revizuentul l-a cunoscut doar în litigiul cu intimata derulat la Judecătoria sector 5 București. Condiția pentru admiterea revizuirii, în condițiile temeiului de drept invocat, este aceea ca după pronunțarea hotărârii să se fi descoperit înscrisuri doveditoare noi reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Tribunalul a apreciat că înscrisul invocat de revizuent, fișa postului, poate fi încadrat ca act nou ce nu a fost folosit în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere.

Cu toate acestea, înscrisul nou invocat trebuie, pentru a justifica cererea de revizuire, să aibă forță probantă prin el însuși adică dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi determinant o altă soluție decât cea pronunțată. Tribunalul a conchis că înscrisul invocat de revizuent nu are forță probantă cu privire la nulitatea actului adițional nr. 2898/MC din 19 decembrie 2007 a cărei anulare a fost solicitată în dosarul în care s-a pronunțat Sentința 1.361 din 13 februarie 2012, în anularea adeverinței nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 sau a deciziei de pensie. Pentru că nu se încadrează în categoria actelor doveditoare despre care face vorbire art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., ca o condiție de admitere a cererii de revizuire, tribunalul a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând această hotărâre ca fiind contrară Sentinței civile nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința civilă nr. 6.034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea revizuentului prin care acesta solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006 și nr. 481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin grefa instanței, intimata Camera Deputaților a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, arătând că hotărârile nu sunt potrivnice și că nu este îndeplinită condiția triplei identități pentru a se putea pretinde o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., chestiune invocată la termenul de dezbateri din 29 mai 2014, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea dedusă prezentei judecăți, revizuentul a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 1.361 din 13 februarie 2012 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul susținând că această decizie este contrară Sentinței civile nr. 6.034 din 24 octombrie 2012, prin care Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva Sentinței civile nr. 1.077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București. Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce succed: Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speță, pot fi hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul. În înțelesul textului menționat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății. În speță, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.

Hotărârea de respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei În consecință, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 8.872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuentul A.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - AM