ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 17 iunie 2014,

sub nr. 1055/54/2014,

revizuentul

C.D. a solicitat revizuirea deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții Apel

Craiova, secția I civilă, dată în Dosarul nr. 277/54/2014 și a deciziei nr.

1655 din 6 mai 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 588/54/2014.

În

motivare, a arătat că cele două hotărâri au fost

pronunțate în căile de atac ce au vizat soluția dată în Dosarul nr. 5917/101/2013.

Revizuentul a susținut că deciziile

sunt contradictorii în ceea ce privește motivarea acestora, în sensul că, deși

în decizia nr. 794 din 17 martie

2014 a Curții Apel

Craiova, secția I civilă, s-a reținut ca fiind nefondată contestația în anulare

formulată de petentul C.D., acest aspect nu a fost preluat și în dispozitiv. De

asemenea, revizuentul a afirmat că, în mod greșit, această instanță nu a

menționat în dispozitivul deciziei nr. 1.655 din 6 mai 2014 aspectele reținute

în considerentele acesteia, referitoare la faptul că motivele invocate de

revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 509 alin.

(1) pct. 1-11 C. proc. civ.

Petentul și-a exprimat nemulțumirea și

cu privire la soluția pronunțată pe fondul contestației îndreptate împotriva

deciziei de recuperare emise de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți,

care a fost favorizată, din punct de vedere procedural, întrucât instanța nu a

examinat comparativ actul medical ce a stat la baza modificării deciziei de

pensionare cu data întocmirii procesului-verbal de audit și conținutul acestuia.

De asemenea, a mai susținut că toate

aspectele mai sus menționate au fost invocate în căile de atac pe care le-a

promovat, fiind preluate și în deciziile pronunțate în contestația în anulare

și în revizuire. Totuși, hotărârea pronunțată în această din urmă cale extraordinară

de atac, prezintă, în opinia revizueniului unele elemente specifice,

referitoare la menționarea dispozițiilor Legii nr. 237/2010 și la existența

unei practici neunitare rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin.

(2) și alin. (3) lit. k) din Legea nr. 263/2010, precum și din modalitatea

diferită de analiză a normelor art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) și art. 519

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 794 din 17 martie

2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

a fost respinsă contestația în anulare formulată de

contestatorul C.D. împotriva deciziei nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de

aceeași instanță în Dosarul nr. 5917/101/2013.

În

motivare, s-a reținut că petentul nu a invocat niciuna

dintre situațiile reglementate de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C.

proc. civ.

Astfel, susținerea acestuia

referitoare la încălcarea normelor de competență nu constituie un motiv de

admisibilitate a contestației în anulare întemeiate pe prevederile art. 503 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., mai ales că excepția necompetenței materiale a fost

rezolvată de instanța de fond și a fost confirmată și în apel.

Cu privire la motivul contestației

legat de săvârșirea unei erori materiale de către instanța de apel, constând în

omisiunea de a cerceta unul dintre motivele invocate de către petent în această

cale de atac, s-a reținut că acestea nu au fost exemplificate.

Instanța a constatat că, în realitate,

contestatorul a tins la modificarea deciziei pronunțate în apel, solicitând

reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului.

Referitor la cererea formulată de

contestator privind sesizarea Înaltei Curți în temeiul dispozițiilor art. 519 C.

proc. civ., instanța a reținut că aceasta nu este justificată, întrucât

soluționarea cauzei s-a făcut în mod definitiv, nefiind, astfel, vorba despre o

chestiune de drept nouă, de a cărei lămurire depinde soluționarea fondului

pricinii.

Prin decizia nr. 1655 din 6 mai 2014,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul C.D.

împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunțată de aceeași instanță în

Dosarul nr. 277/54/2014.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

reținut că motivele invocate de petent în cuprinsul cererii de revizuire, care

vizează aspecte de fond, nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1)

pct. 1-11 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2959 din 11 iulie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 794 din 17

martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul

nr. 277/54/2014 și a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014 a aceleiași instanțe,

date în Dosarul nr. 588/54/2014, în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data

de 8 septembrie 2014, sub nr. 1055/54/2014.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Județeană de

Pensii Mehedinți, prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de

revizuire de față, astfel cum a fost precizat de revizuent, este art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit textului legal citat, revizuirea

unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi

promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri.

Prin urmare, pentru ca cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să

fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de

aceste prevederi legale, și anume existența triplei identități cu privire la

părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive

contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul reglementării revizuirii

prevăzute de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se

înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

pronunțat hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, in asemenea cazuri, punerea în

executare a hotărârilor nu este posibilă. deoarece fiecare parte are interesul

să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.

În

speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de

dispozițiile mai sus citate, în privința litigiilor în care s-au pronunțat

hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu

sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel primul litigiu asupra căruia

poartă cererea de revizuire este reprezentat de Dosarul nr. 277/54/2014, în

care a fost pronunțată decizia nr. 794 din 17 martie 2014 de către Curtea de

Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de conlestatorul

C.D. împotriva deciziei

nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 5917/101/2013.

Celălalt litigiu constă în Dosarul nr.

588/54/2014, în care a fost pronunțată decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 de către

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, care a dispus respingerea, ca

inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de petentui C.D. împotriva

deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunțate de aceeași instanță în Dosarul

nr. 277/54/2014.

Astfel, obiectul judecății în calea

extraordinară de atac soluționată prin cele două hotărâri este diferit, întrucât

decizia nr. 794 din 17 martie

2014 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă, a fost pronunțată într-o contestație în anulare, iar decizia

nr. 1655 din 6 mai 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost

dată în revizuire.

Prin urmare, condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, deoarece, deși

între cele două pricini există identitate de părți, obiectul și cauza acestora este

diferită, iar decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 pronunțată de către Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.

794 din 17 martie 2014 a aceleiași instanțe.

Mai mult decât atât, instanța reține că

nu se poate formula cerere de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești

expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece,

altfel, s-ar ajunge Ia încălcarea principiului legalității căii de atac, în sensul

că aceasta poate ft exercitată numai în condițiile prevăzute de lege.

Cum, în speță, deciziile atacate au fost

pronunțate în cadrul unei contestații în anulare și a unei revizuiri, nefiind hotărâri

date asupra fondului sau care să evoce fondul, rezultă că acestea nu pot fi supuse

căii de atac a revizuirii.

În

ceea ce privește motivele invocate de revizuent în cererea

de revizuire, se constată că acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cale

de atac, întrucât sunt apărări de fond, care au fost deja supuse analizei de instanța

de apel. Aspectul referitor la existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor,

rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin. (2) și alin. (3) Iit. k

din Legea nr. 263/2010, precum și din modalitatea diferită de analiză a normelor

art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) și art. 519 C. proc. civ. nu poate fi soluționat

în această cale procedurală, întrucât dispozițiile legale în materie nu reglementează

un motiv de revizuire în acest sens.

Prin urmare, pentru toate considerente

arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile stipulate,

în mod imperativ, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv

pentru care Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire

formulate de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți și va respinge cererea

de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul C.D., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Sevenn,

str. I.C., jud. Mehedinți, împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 277/54/2014 și a deciziei

nr. 1655 din 6 mai 2014, a aceleiași instanțe, pronunțate în Dosarul nr. 588/54/2014.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la

comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

8 octombrie 2014.