ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 17 iunie 2014, sub nr. 1055/54/2014, revizuentul C.D. a solicitat revizuirea deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții Apel Craiova, secția I civilă, dată în Dosarul nr. 277/54/2014 și a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 588/54/2014. În motivare, a arătat că cele două hotărâri au fost pronunțate în căile de atac ce au vizat soluția dată în Dosarul nr. 5917/101/2013. Revizuentul a susținut că deciziile sunt contradictorii în ceea ce privește motivarea acestora, în sensul că, deși în decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții Apel Craiova, secția I civilă, s-a reținut ca fiind nefondată contestația în anulare formulată de petentul C.D., acest aspect nu a fost preluat și în dispozitiv.

De asemenea, revizuentul a afirmat că, în mod greșit, această instanță nu a menționat în dispozitivul deciziei nr. 1.655 din 6 mai 2014 aspectele reținute în considerentele acesteia, referitoare la faptul că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. Petentul și-a exprimat nemulțumirea și cu privire la soluția pronunțată pe fondul contestației îndreptate împotriva deciziei de recuperare emise de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți, care a fost favorizată, din punct de vedere procedural, întrucât instanța nu a examinat comparativ actul medical ce a stat la baza modificării deciziei de pensionare cu data întocmirii procesului-verbal de audit și conținutul acestuia.

De asemenea, a mai susținut că toate aspectele mai sus menționate au fost invocate în căile de atac pe care le-a promovat, fiind preluate și în deciziile pronunțate în contestația în anulare și în revizuire. Totuși, hotărârea pronunțată în această din urmă cale extraordinară de atac, prezintă, în opinia revizueniului unele elemente specifice, referitoare la menționarea dispozițiilor Legii nr. 237/2010 și la existența unei practici neunitare rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin. (2) și alin. (3) lit. k) din Legea nr. 263/2010, precum și din modalitatea diferită de analiză a normelor art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) și art. 519 C. proc. civ. Prin decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul C.D.

împotriva deciziei nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 5917/101/2013. În motivare, s-a reținut că petentul nu a invocat niciuna dintre situațiile reglementate de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Astfel, susținerea acestuia referitoare la încălcarea normelor de competență nu constituie un motiv de admisibilitate a contestației în anulare întemeiate pe prevederile art. 503 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., mai ales că excepția necompetenței materiale a fost rezolvată de instanța de fond și a fost confirmată și în apel. Cu privire la motivul contestației legat de săvârșirea unei erori materiale de către instanța de apel, constând în omisiunea de a cerceta unul dintre motivele invocate de către petent în această cale de atac, s-a reținut că acestea nu au fost exemplificate.

Instanța a constatat că, în realitate, contestatorul a tins la modificarea deciziei pronunțate în apel, solicitând reanalizarea aspectelor legate de fondul litigiului. Referitor la cererea formulată de contestator privind sesizarea Înaltei Curți în temeiul dispozițiilor art. 519 C. proc. civ., instanța a reținut că aceasta nu este justificată, întrucât soluționarea cauzei s-a făcut în mod definitiv, nefiind, astfel, vorba despre o chestiune de drept nouă, de a cărei lămurire depinde soluționarea fondului pricinii. Prin decizia nr. 1655 din 6 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul C.D. împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 277/54/2014.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că motivele invocate de petent în cuprinsul cererii de revizuire, care vizează aspecte de fond, nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. Prin decizia nr. 2959 din 11 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 277/54/2014 și a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014 a aceleiași instanțe, date în Dosarul nr. 588/54/2014, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se incidența dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc.

civ. În aceste condiții, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8 septembrie 2014, sub nr. 1055/54/2014. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți, prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele: Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, astfel cum a fost precizat de revizuent, este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de aceste prevederi legale, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite. Motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, in asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă.

deoarece fiecare parte are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă. În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile mai sus citate, în privința litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ. Astfel primul litigiu asupra căruia poartă cererea de revizuire este reprezentat de Dosarul nr. 277/54/2014, în care a fost pronunțată decizia nr. 794 din 17 martie 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de conlestatorul C.D. împotriva deciziei nr. 47 din 16 ianuarie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 5917/101/2013.

Celălalt litigiu constă în Dosarul nr. 588/54/2014, în care a fost pronunțată decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, care a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de petentui C.D. împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. 277/54/2014. Astfel, obiectul judecății în calea extraordinară de atac soluționată prin cele două hotărâri este diferit, întrucât decizia nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost pronunțată într-o contestație în anulare, iar decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost dată în revizuire.

Prin urmare, condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, deoarece, deși între cele două pricini există identitate de părți, obiectul și cauza acestora este diferită, iar decizia nr. 1655 din 6 mai 2014 pronunțată de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a aceleiași instanțe. Mai mult decât atât, instanța reține că nu se poate formula cerere de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, altfel, s-ar ajunge Ia încălcarea principiului legalității căii de atac, în sensul că aceasta poate ft exercitată numai în condițiile prevăzute de lege.

Cum, în speță, deciziile atacate au fost pronunțate în cadrul unei contestații în anulare și a unei revizuiri, nefiind hotărâri date asupra fondului sau care să evoce fondul, rezultă că acestea nu pot fi supuse căii de atac a revizuirii. În ceea ce privește motivele invocate de revizuent în cererea de revizuire, se constată că acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac, întrucât sunt apărări de fond, care au fost deja supuse analizei de instanța de apel. Aspectul referitor la existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor, rezultate din interpretarea prevederilor art. 172 alin. (2) și alin. (3) Iit. k din Legea nr. 263/2010, precum și din modalitatea diferită de analiză a normelor art. 5 alin. (4), art. 22 alin. (2) și art. 519 C. proc.

civ. nu poate fi soluționat în această cale procedurală, întrucât dispozițiile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens. Prin urmare, pentru toate considerente arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile stipulate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți și va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D., cu domiciliul procesual ales în Drobeta Turnu Sevenn, str. I.C., jud. Mehedinți, împotriva deciziei nr. 794 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 277/54/2014 și a deciziei nr. 1655 din 6 mai 2014, a aceleiași instanțe, pronunțate în Dosarul nr. 588/54/2014. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2014.