ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 24 februarie 2014 pe rolul Tribunalului

Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.

134911011/2014 reclamantul O.A. a solicitat, în temeiul legislației muncii,

Legii șomajului modificată și completată, Legii pensiilor în vigoare precum și

Legii pensiilor nr. 19/2000 aflată în vigoare în perioada aprilie 2004-aprilie

2008, a C. muncii, C. civ. și de proc. civ., în contradictoriu cu pârâții

A.J.O.F.M. Mehedinți, C.J.P.P. Mehedinți și I.T.M. Mehedinți, obligarea

acestora la recalcularea stagiilor sale de cotizare privind contribuțiile la

asigurările sociale de state și Ia reacordarea tuturor drepturilor conferite de

lege după recalcularea stagiilor sale de cotizare.

Prin sentința nr. 37/07/A/ 5/2014

pronunțată în Dosar nr. 1349/101/2014 Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea

reclamantului.

Prin Decizia nr. 3154 din 09

septembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. 1349/101/2014 Curtea de Apel Craiova,

secția l civilă, a respins apelul declarat de reclamantul O.A. împotriva

sentinței mai sus arătate.

Împotriva acestei decizih tn temeiul

dispozițiilor art. 5(13 alin. (2) pct 2 și 4 Noul C. proc. civ. a formulat

contestație în anulare contestatorul O.A.

În motivare, s-a arătat că decizia

contestată este rezultatul unei erori materiale în sensul că obiectul judecății

nu a fost schimbat din obligație de a face în contestație, cum în mod eronat

s-a judecat, iar prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. au fost în mod

greșit aplicate deoarece schimbarea obiectului judecății se poate face numai

prin punerea în discuția părților, ceea ce nu s-a întâmplat.

S-a arătat că nici în sentința

pronunțată de Tribunalul Mehedinți nu se stipulează faptul ca a fost schimbat

obiectul judecății din obligație de a face în contestație prin punerea în

discuție a părților, reclamantul nu a formulat contestație, în toate citațiile

menționându-se că obiectul judecății a fost obligație de a face.

De asemenea, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra înscrisurilor (probelor) aflate la dosar, respectiv adeverința

din 26 martie 2008, Gura Timocului și înregistrată la nr. 8189 din 26 martie

2009 la A.J.O.F.M. Mehedinți, precum și chitanțele fiscale din 13 martie 2009.

Prin Decizia nr. 1519 din 24 martie

2015 pronunțată în Dosar nr. 304/54/2015 Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, a respins contestația în anulare, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de judecată a reținut că în speță contesta torul nu a invocat niciunul dintre

motivele pentru care legea dă posibilitatea formulării unei contestații în

anulare, ci a reluat critici de fond, ce nu se circumscriu motiveior expres și

limitative prevăzute de lege pentru exercitarea unei asemenea căi extraordinare

de atac.

Ca aîare, criticile vizând calificarea

obiectului cererii și aplicarea dispozițiilor art. 22 Noul C. proc. civ. nu se

subsumează noțiunii de eroare materială, ci vizează modul în care instanța de

apel a făcut interpretarea și aplicarea acestora în raport de conținutul

cererii introductive de instanță.

Pe de altă parte, modalitatea de

interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv pretinsa ignorare

a unor înscrisuri depuse la dosar reprezintă chestiuni de natură să repună în

discuție fondul pricinii, tinzând la stabilirea unei alte situații de fapt.

Împotriva acestei decizii

contestatorul O.A. a formulat calea de atac intitulată „Apel\ formulând

următoarele critici:

hotărârii obiect al prezentei căi de atac, cu prilejul referatului grefierului

de ședință, se menționează că „apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege"

rezultă că litigiul a fost judecat de către Curtea de Apel Craiova ca și apel,

iar nu ca și contestație în anulare astfel cum a fost învestită instanța de

judecată, sens în care hotărârea astfel pronunțată este nulă.

În sprijinul acestei susțineri este și

faptul că instanța de judecată a menționat că hotărârea este „definitivă",

mențiune care nu s-ar fi regăsit în cazul judecării cauzei ca și contestație în

anulare, ci s-ar fi indicat calea de atac și termenul de exercitare.

reține în mod greșit că este vorba de o „contestație", reclamantul

formulând o „cerere de chemare în judecată" și se reține în mod greșit că

s-a procedat la calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății,

întrucât acest aspect nu a fost pus în discuția părților.

greșit că dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. au fost respectate,

susținere ce nu a fost argumentată și dovedită.

Curți să precizeze ce s~a judecat și care a fost obiectul judecății, întrucât

instanțele anterioare nu au fost în stare la o atare calificare.

atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept

material cuprinde motive străine de natura pricinii, au fost încălcate regulile

de procedură, prin judecarea cauzei ca și apel în loc de contestație în

anulare.

Contestatorul solicită Înaltei Curți

admiterea acțiunii și obligarea pârâților să-i certifice stagiile de cotizare

conform mențiunilor din carnetul de muncă.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca

recurs, a procedat, la data 26 mai 2015, Ia întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit

constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din

categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.

Completul de filtru C3, constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca

acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

La data de 8 iunie 2015 recurentul

conicstator a formulat punei de vedere la raportul de admisibilitate arătând că

nu a formulat recurs în prezenta cauză, ci a formulat o cerere de apel în

Dosarul nr. 304/54/2015 al Curții de Apel Craiova, care a judecat dosarul

încălcând procedura prevăzută de lege, respectiv, privându-l pe acesta de o

cale de atac în primă instanță.

La data de 12 iunie 2015

intimata-pârâtă A.J.O.F.M. Mehedinți a formulat punct de vedere la raportul de

admisibilitate solicitând respingerea, ca inadmisibil, a recursului.

S-a acordat termen pentru judecarea

recursului la data de 17 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 508 alin. (4) Noul C.

proc. civ. „Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi

de atac ca și hotărârea atacată".

Hotărârea obiect ai contestației în

anulare, și anume, Decizia nr. 3154 din 09 septembrie 2014 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în Dosar nr. 1349/1D/1/2014 având ca obiect obligație de a face

în materia asigurărilor sociale, este o hotărâre definitivă în sensul art. 634

alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive,

hotărârile date în apel,, (ară drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Deciziile definitive nu pot fi supuse

nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de

atac exercitată împotriva unor atare hotărâri.

Prin urmare, în raport de dispozițiile

art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ. anterior citate, Decizia nr. 1519 din 24

martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 304/54/2015 (prin care Curtea de Apel

Craiova a respins contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3154 din 09

septembrie 2014 a aceleiași instanțe), nu este susceptibilă de apel sau de

recurs.

Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „În procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu

sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute Ia art. 94

pct. 1 lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă

și asigurări sociale."

Prin urmare, în raport de conținutul

dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat

este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova fiind una

definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc.

civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Sunt, totodată, aplicabile

dispozițiile art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ., în sensul că atâta vreme

cât hotărârea atacată cu contestație în anulare nu este supusă apelului sau

recursului, nici hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare nu

este supusă unor atare căi de atac.

Referitor la precizarea formulată de

către recurentul-reci amant prin punctul de vedere la raportul de

admisibilitate conform căreia acesta a învederat că nu a declarat

„recurs", ci „apel", Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor

art. 97 Noul C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri

precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea

nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „ secția I

civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal,

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate pe nieio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel".în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art.

314 alin. (1) din aceeași lege, „Completele de judecată se compun din 3

judecători ai aceleiași secții".

Rezultă că în reglementarea

dispozițiilor Noul C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004 menționate anterior,

Înaltei Curți nu i~au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în

stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de

organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate.

În plus, calea de atac exercitată

împotriva unei hotărâri - Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunțată în

Dosar nr. 304/54/2015 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, - ce a

judecat contestația în anulare, îndreptată împotriva unei decizii de apel, în

complet de apel, astfel după cum însuși titularul prezentei căi de atac a

invocat, nu ar putea fi, decât printr-o eroare întitulată „apel".

Față de cele arătate, criticile deduse

judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate,

pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând sa respingă, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.A. împotriva Deciziei nr.

1519 din 24 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestalorul O.A., domiciliat în com. Pristol, județul Mehedinți

împotriva Deciziei nr. 1519 din 24 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă, în contradictoriu cu pârâtele A.J.O.F.M. Mehedinți cu sediul în

Drobeta Turnu Severin. județul Mehedinți, C.J.P.P. Mehedinți cu sediul în

Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți și I.T.M. Mehedinți, cu sediul în

Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți.

Fără cale de atac,

Pronunțată în ședință publică azi, 17

iunie 2015-