ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2015

Având în vedere că în practicaua hotărârii obiect al prezentei căi de atac, cu prilejul referatului grefierului de ședință, se menționează că „apelul a fost declarat în termenul prevăzut de lege" rezultă că litigiul a fost judecat de către Curtea de Apel Craiova ca și apel, iar nu ca și contestație în anulare astfel cum a fost învestită instanța de judecată, sens în care hotărârea astfel pronunțată este nulă. În sprijinul acestei susțineri este și faptul că instanța de judecată a menționat că hotărârea este „definitivă", mențiune care nu s-ar fi regăsit în cazul judecării cauzei ca și contestație în anulare, ci s-ar fi indicat calea de atac și termenul de exercitare.

În hotărârea de primă instanță se reține în mod greșit că este vorba de o „contestație", reclamantul formulând o „cerere de chemare în judecată" și se reține în mod greșit că s-a procedat la calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, întrucât acest aspect nu a fost pus în discuția părților.

Instanța de apel a reținut în mod greșit că dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. au fost respectate, susținere ce nu a fost argumentată și dovedită.

Contestatorul solicită Înaltei Curți să precizeze ce s~a judecat și care a fost obiectul judecății, întrucât instanțele anterioare nu au fost în stare la o atare calificare.

Contestatorul mai arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinde motive străine de natura pricinii, au fost încălcate regulile de procedură, prin judecarea cauzei ca și apel în loc de contestație în anulare. Contestatorul solicită Înaltei Curți admiterea acțiunii și obligarea pârâților să-i certifice stagiile de cotizare conform mențiunilor din carnetul de muncă. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data 26 mai 2015, Ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 8 iunie 2015 recurentul conicstator a formulat punei de vedere la raportul de admisibilitate arătând că nu a formulat recurs în prezenta cauză, ci a formulat o cerere de apel în Dosarul nr. 304/54/2015 al Curții de Apel Craiova, care a judecat dosarul încălcând procedura prevăzută de lege, respectiv, privându-l pe acesta de o cale de atac în primă instanță. La data de 12 iunie 2015 intimata-pârâtă A.J.O.F.M. Mehedinți a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate solicitând respingerea, ca inadmisibil, a recursului. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 17 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ. „Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Hotărârea obiect ai contestației în anulare, și anume, Decizia nr. 3154 din 09 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 1349/1D/1/2014 având ca obiect obligație de a face în materia asigurărilor sociale, este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,, (ară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ. anterior citate, Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 304/54/2015 (prin care Curtea de Apel Craiova a respins contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3154 din 09 septembrie 2014 a aceleiași instanțe), nu este susceptibilă de apel sau de recurs. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute Ia art. 94 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale." Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului. Sunt, totodată, aplicabile dispozițiile art. 508 alin. (4) Noul C. proc. civ., în sensul că atâta vreme cât hotărârea atacată cu contestație în anulare nu este supusă apelului sau recursului, nici hotărârea prin care s-a soluționat contestația în anulare nu este supusă unor atare căi de atac. Referitor la precizarea formulată de către recurentul-reci amant prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate conform căreia acesta a învederat că nu a declarat „recurs", ci „apel", Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 97 Noul C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa. În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „ secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nieio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Rezultă că în reglementarea dispozițiilor Noul C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004 menționate anterior, Înaltei Curți nu i~au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de posibilitate. În plus, calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri - Decizia nr. 1519 din 24 martie 2015 pronunțată în Dosar nr. 304/54/2015 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, - ce a judecat contestația în anulare, îndreptată împotriva unei decizii de apel, în complet de apel, astfel după cum însuși titularul prezentei căi de atac a invocat, nu ar putea fi, decât printr-o eroare întitulată „apel". Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând sa respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.A. împotriva Deciziei nr. 1519 din 24 martie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.