ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 141/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 235/14.12.2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Mehedinți și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, a dispus anularea deciziei nr. 175899/01.02.2018, emisă de Casa Județeană de Pensii Mehedinți, a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 27256/03.12.2018, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, în ceea ce privește indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, menținând restul dispozițiilor din această hotărâre și a obligat Casa Județeană de Pensii să emită o nouă decizie de pensie, în sensul celor de mai sus; a obligat intimatele la plata către contestatoare a sumei de 13,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, A. și Casa Județeană de Pensii Mehedinți au declarat apel. Prin decizia nr. 1134/17.04.2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de Casa Județeană de Pensii Mehedinți și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca nefondată contestația și a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată; apelul declarat de A. a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei din apel, A. a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Prin decizia nr. 1758/13.06.2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității, invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți pe calea întâmpinării și a respins ca nefondată revizuirea.

Împotriva deciziei pronunțate în revizuire, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei. În motivare, a arătat că a formulat cererea de revizuire, ca urmare a împrejurării că instanțele nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut, încălcând astfel principiul egalității, statuat de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010. În opinia recurentei, având în vedere că principiul egalității este unul obligatoriu, reținând că aspectele care îl vizează nu pot face obiectul revizuirii, instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, pronunțând o decizie nelegală. Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova la 14.06.2019. La 19.07.2019, intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar la 05.08.2019 recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților. Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc.

civ., în art. 457. Recursul are ca obiect decizia nr. 1758/13.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în revizuire. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." În cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care deschid calea de atac a recursului în ipoteza revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât revizuirea a fost întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împrejurare ce atrage aplicabilitatea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., citat mai sus. În speță, A. a învestit instanța, la data de 23.08.2018, cu un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "(...) în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Prin urmare, față de dispozițiile legale sus-menționate, decizia pronunțată în apel, a cărei revizuire s-a solicitat, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Așa fiind, față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în revizuire nu este supusă recursului. Altfel spus, raportat la textul de lege mai-sus citat, decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac. Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1758/13.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.