ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1588/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 29.04.2021, contestatoarea A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând instanței să dispună anularea deciziilor nr. 161081

1

/26.03.2021 și nr. 161081

2

/26.03.2021 și menținerea pensiei în cuantumul stabilit de anterior emiterii deciziilor contestate.

Prin sentința nr. 303/14.12.2021, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația, a anulat deciziile contestate, a dispus repunerea părților în situația anterioară și a obligat-o pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, Casa Județeană de Pensii Mehedinți a declarat apel în cadrul căruia a solicitat și suspendarea executării provizorii a sentinței atacate, în temeiul art. 450 C. proc. civ.

Prin încheierea din 01.03.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea privind suspendarea executării provizorii a sentinței apelate.

Împotriva acestei încheieri, Casa Județeană de Pensii Mehedinți a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a susținut, în esență, că pensia se acordă pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de asigurări sociale și a actelor doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole.

În continuare, a subliniat că lipsa carnetului de asigurări sociale și a unei adeverințe emise de primăria deținătoare a arhivei fostelor unități agricole au condus la neincluderea în calcul pensiei a perioadei în care contestatoarea pretinde că a desfășurat activități agricole.

A mai arătat că persoanele care au lucrat în cadrul fostelor cooperative agricole de producție beneficiază de o pensie calculată pe baza timpului util la pensie, care nu poate depăși numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat activitatea la unitatea agricolă cooperatistă.

După evocarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 47-49 din H.G. nr. 131/1991 și art. 121 din H.G. nr. 257/2011, recurenta a precizat că nu deține arhiva fostelor cooperative agricole de producție.

Ca atare, a subliniat că intimata trebuia să prezinte actele care dovedeau perioada în care a desfășurat activități agricole în vederea stabilirii cuantumului pensiei.

În final, a susținut că se impune suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece s-a început urmărirea penală în dosarul nr. x/2021 pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea prezenta cauză.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

De asemenea, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. presupune formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva hotărârii recurate.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În concret, criticile din cererea de recurs vizează aspecte referitoare la fondul raportului juridic dedus judecății, fiind criticată, în realitate, sentința primei instanțe. Or, recursul declarat în prezenta cauză nu are ca obiect sentința primei instanțe, ci încheierea de respingere a cererii privind suspendarea executării provizorii.

În plus, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii pronunțate în procedura reglementată de art. 450 C. proc. civ. nu poate fi invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Aceasta deoarece în procedura reglementată de art. 450 C. proc. civ. se verifică exclusiv cerințele de ordin procedural pentru suspendarea executării provizorii a hotărârii atacate, neputând fi pusă în discuție încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât nu se rejudecă cauza în fond.

De asemenea, susținerile referitoare la necesitatea suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., depășesc prezentul cadru procesual stabilit chiar de recurentă prin exercitarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii privind suspendarea executării provizorii.

Având în vedere că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea recurată, rezultă că recurenta nu s-a conformat cerinței imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 01.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că suspendarea executării provizorii are natura unui incident procedural în cadrul căruia nu se poate stabili partea care a pierdut procesul, astfel cum impune art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cheltuielile de judecată solicitate în cadrul acestui incident procedural vor fi avute în vedere la momentul soluționării definitive a procesului, când va putea fi stabilită partea care a pierdut procesul, în funcție de soluția dată asupra apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva încheierii din 01.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.