ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1613/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 27.04.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 135790/26.03.2021 privind încetarea pensiei pentru limită de vârstă, nr. 135790/26.03.2021 privind acordarea pensiei și a deciziei nr. 1357/29.03.2021 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit, emise de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor și obligarea intimatei să-i acorde pensia, așa cum a fost stabilită, potrivit deciziei nr. 135790/12.11.2012, cu cheltuieli de judecată.

În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, Legea nr. 127/2019, C. proc. civ. și C. proc. civ..fisacă.

Prin încheierea de ședință publică din 11.07.2021, având în vedere că prin acțiune se contestă o decizie de pensie sub mai multe aspecte, respectiv încetare plată pensie, acordare pensie conform Legii nr. 263/2010, recuperare sume încasate necuvenit și suspendare executare decizie, pentru o bună administare a cauzei, baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., instanța a dispus disjunge acțiunea față capetele de cerere privind contestație împotriva deciziei de încetare plată pensie pentru limită de vârstă și contestație împotriva deciziei privind acordarea pensiei conform Legii nr. 263/2010, urmând a fi format dosar separat.

Ca urmare, contestația cu privire la capetele de cerere privind contestație împotriva deciziei de încetare plată pensie pentru limită de vârstă și contestație împotriva deciziei privind acordarea pensiei conform Legii nr. 263/2010, fost înregistrată sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 240/2021 din 29 octombrie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a admis în parte contestația formulată de contestator A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți; a anulat decizia nr. 135790/26 martie 2021 privind încetarea plății pensiei pentru limită de vârstă și Decizia nr. 135790/26 martie 2021 privind acordarea pensiei conform Legii nr. 263/2010 (de respingere), ambele emise de intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți; a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate prin prezenta; a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei de a acorda pensia conform Deciziei nr. 135790/12 noiembrie 2012.

A admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe intimata Casa Județeană de Pensii Mehedinți la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1125 RON, proporțional cu pretențiile admise.

În data de 05.01.2022, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost înregistrat apelul declarat de apelanta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței nr. 240/29.10.2021.

Prin cererea nr. x din data de 01.02.2022, petenta Casa Județeană de Pensii Mehedinți a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinței nr. 240/2021 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, apelată în dosarul nr. x/2021.

A menționat că sunt scutiți de plata taxei de timbre, potrivit dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/26.06.2013, coroborate cu ale art. 157 din Legea nr. 263/2010.

În motivarea cererii arată în esență că s-a dispus inceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz in serviciu, fals in inscrisuri, uz de fals și înșelăciune, in raport de dosarele de pensie, printre care face parte și cel al reclamantei.

Prin încheierea din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 240/29.10.2021, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, formulată de petenta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, în contradictoriu cu intimata A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII MEHEDINȚI, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și a cererii de suspendare a executării provizorii, având în vedere și solicitarea privind suspendarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurenta consideră că, în mod nelegal, instanța a respins cererea privind suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 240 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Mehedinți.

Recurenta arată că instituția Casa Județeană de Pensii Mehedinți acordă drepturile cuvenite beneficiarilor de pensie (în cazul pensiilor de agricultori) pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în actele doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor unități agricole cooperatiste, întocmite cu respectarea prevederilor legale referitoare la valabilitatea actelor doveditoare.

Or, în speță, tocmai lipsa carnetului de asigurări sociale, care să certifice volumul de norme agricole efectuate de reclamantă (actul doveditor de baza pentru vechimea în sectorul agricol), precum și neprezentarea unei adeverințe de primăria care deține arhiva fostului CAP, valabil întocmită, însoțită de fișele anuale, au dus la nevalorificarea perioadei în care reclamanta a desfășurat normele agricole.

Așadar, pentru valorificarea timpului util era necesar ca reclamanta să fi prezentat o adeverință eliberată de primăria care deține arhiva fostei unități agricole cooperatiste la care reclamanta a desfășurat norme.

Prin urmare, recurenta susține că în situația în care persoana a fost membru cooperator, această perioadă poate fi dovedita cu carnetul de asigurat sau printr-o adeverință eliberată de primăria din localitate unde a existat CAP-ul, din care sa rezulte trei elemente obligatorii: anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator, normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi și normele realizate de persoana în cauză.

Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, s-a stabilit ca la desființarea cooperativelor agricole de producție, o comisie de lichidare numită prin decizia prefectului la propunerea primăriei, în termen de 9 luni de la desființarea cooperativei, va proceda la realizarea activului și la plata pasivului acesteia, în condițiile legii; aceeași comisie, potrivit pct. 47 si 48 din Regulamentul aprobat prin H.G.. nr. 131/1991, abrogată între timp, avea obligația să întocmească o situație privind evidența muncii efectuate de cooperatorii activi și veniturile obținute de aceștia, pe care urma s-o înainteze, sub semnătură, organelor județene ale casei județene de pensii și asigurări sociale a țărănimii. De asemenea, la art. 49, raportările si actele cooperativelor desființate se predau prin proces-verbal, primăriilor.

Menționează recurenta faptul că Arhiva fostelor CAP-uri, potrivit dispozițiilor art. 121 din H.G. nr. 257/2011 nu este deținută de Casa de Pensii, respectiv, fișele anuale de evidență a membrilor cooperatori, a normelor realizate și borderourile de lichidare se regăsesc în arhiva primăriilor care dețin arhivele fostelor CAP-uri. În baza acestor înscrisuri, primăriile eliberează adeverințe pentru confirmarea timpului util în cazul stabilirii pensiilor din sistem agricol.

Arată că în posesia CJP Mehedinți se află doar situația cu normele, care nu constituie din punct de vedere legal dovezi pentru stabilirea timpului util în sectorul CAP, ci doar documente deținute pentru confruntarea normelor din adeverințele primăriilor.

Recurenta susține că actele doveditoare pe care trebuie să le prezinte fostul membru cooperator sunt prevăzute expres de art. 121 alin. (4) din H.G. nr. 257/2011 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, în sensul că, timpul util la pensie se determină pe baza datelor, elementelor și informațiilor conținute în carnetul de pensii și asigurări sociale și/sau în baza actelor doveditoare eliberate de primăria care deține arhiva fostelor CAP-uri, întocmite cu respectarea prevederilor legale privind valabilitatea actelor doveditioare.

Mai susține că dovedirea timpului util pentru agricultori se face pe baza carnetului de asigurări sociale sau alte acte necesare stabilirii dreptului de pensie impusă de prevederile imperative ale art. 76 (1) din H.G. nr. 257/2011 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Recurenta invocă o speță similară (dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, în proces cu reclamanta B.), în care instanța a admis cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței tribunalului pentru efectuarea unor adrese către Primăria Punghina și pentru ca intimata contestatoare să depună la dosar adeverința nr. x/18.07.1991.

Arată că, și în acest dosar similar prezentei cauze, a solicitat suspendarea potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că dosarul reclamantei de agricultor face obiectul cercetării penale în dosarul nr. x/2021, aflat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin Ordonanța nr. 430349/19.04.2021 dispunându-se începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri, uz de fals și înșelăciune.

Așadar, în prezenta cauză, recurenta arată că a solicitat suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 240 din 29 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, având în vedere dispozițiile art. 450 C. proc. civ., ținând seama și de solicitarea de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 413 (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a faptului că în dosarul penal cu nr. x/2021, aflat sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin Ordonanța nr. 430349/19.04.2021 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals în înscrisuri, uz de fals și înșelăciune, astfel încât infracțiunile respective au o înrâurire asupra hotărârii ce urmează a fi pronunțată, tinând seama că din dosarele de pensie pentru agricultor ce fac obiectul cercetării penale face parte și dosarul reclamantei.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, excepție care a fost respinsă conform celor reținute în practicaua prezentei decizii. Totodată, a solicitat respingerea recursului, având în vedere că prin Ordonanța din 30.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus clasarea cauzei, motivele de recurs fiind neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curtea constată că desi recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele dezvoltate în memoriul de recurs se circumscriu ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea recurată poate fi casată atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept, când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă iar, potrivit art. 450 din același cod, "(1) suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel"; (3) cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător"; (4) suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că încheierea atacată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale evocate, curtea de apel analizând corespunzător condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării sentinței primei instanțe.

Cu privire la condiția privind depunerea cauțiunii conform dispozițiilor art. 719 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că în mod corect s-a constatat că recurenta era scutită de la obligația de plată a cauțiunii în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, care statuează că:

"Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune".

Cu privire la măsura suspendării executării hotărârii, Înalta Curte reține că, pentru adoptarea acestei măsuri, partea care o solicită trebuie să facă, pe de o parte, dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare și, pe de altă parte, dovada imposibilității ori a improbabilității recuperării acestui prejudiciu pe calea întoarcerii executării.

Totodată, partea trebuie să justifice urgența acestei măsuri, condiționată, la rândul său, de existența unor motive temeinice, fundamentate pe situații excepționale care, în ipoteza producerii lor, ar crea prejudicii ce nu ar putea fi reparate nici măcar pe calea întoarcerii executării.

Prin raportare la aceste considerații cu valoare principială, Înalta Curte constată că, în cauză, din considerentele încheierii recurate rezultă că instanța de apel a făcut o judicioasă analiză a oportunității suspendării executării hotărârii primei instanțe în raport cu motivele invocate și împrejurările cauzei, apreciind în mod corect că nu se justifică necesitatea luării măsurii suspendării executării sentinței, în baza art. 450 din C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, instanța de apel a reținut, în mod judicios, în considerentele încheierii atacate, că începerea urmăririi penale este un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei în raport de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la pronunțarea unei hotărâri definitive fiecare persoană beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că prin suspendarea executării sentinței intimata-reclamantă ar rămâne fără drepturi de pensie, deci fără mijloace de subzistență, în absența unei hotărâri de condamnare sau cel puțin a unei soluții de trimitere în judecată, fiind necesar a se respecta un grad de proporționalitate a măsurii propuse între dreptul la pensie al persoanei consacrat de art. 47 din Constituție și dreptul autorității de a limita proporțiile unei eventuale pagube sau de a obține recuperarea acesteia, statul având, de altfel, suficiente mijloace pentru a obține recuperarea unei pagube care are un caracter prezumtiv.

Totodată, se constată că argumentele recurentei-pârâte s-au concentrat pe împrejurarea că, într-o speță similară pronunțată de Curtea de Apel Craiova i s-a admis cererea privind suspendarea executării hotărârii, însă condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare nu trebuie interpretate restrictiv, ci aplicate particular fiecărei spețe în parte.

Or, în virtutea caracterului excepțional al suspendării executării unei hotărâri judecătorești, este necesar ca motivele invocate prin cererea de suspendare să se circumscrie unor argumente temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri, recuperarea unei prezumtive pagube nefiind suficientă.

Toate celelalte aspecte invocate prin memoriul de recurs sunt critici ce vizează nelegalitatea și netemeinicia sentinței tribunalului, nu veritabile critici ale încheierii pronunțate în temeiul art. 450 C. proc. civ.. Așadar, instanța de recurs, limitată în demersul său la verificarea legalității acestei încheieri, constată că toate aceste motive de apel sunt străine de actul jurisdicțional ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

În aceste condiții, instanța de apel a interpretat corect dispozițiile legale incidente, când a reținut că petenta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a hotărârii judecătorești apelate, astfel că Înalta Curte constată că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII MEHEDINȚI împotriva încheierii din 17 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII MEHEDINȚI împotriva încheierii din 17 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.