ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 305/2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 12.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, a solicitat instanței, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei să recunoască și să-i acorde condiții deosebite de muncă pentru perioada 31.03.2001-01.03.2003, perioadă în care a fost salariat la C. civ..H. Drobeta Turnu-Severin, respectiv S.C. B. S.A.; - eliberarea de către pârâtă a unei adeverințe care să cuprindă perioada 31.03.2001-01.03.2003, perioadă lucrată în condiții deosebite, fiindu-i necesară la completarea carnetului de muncă. În drept, au fost invocate prevederile din Codul muncii, Ordinul nr. 50/1990, H.G. nr. 261/2001 și art. 35 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6/10.01.2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți.

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1435/16.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin argumentația adusă în susținerea recursului, recurentul arată că la stabilirea cuantumului pensiei de către intimată, în mod nejustificat, nu s-a ținut cont de condițiile deosebite de muncă din perioada 31.03.2001-1.03.2003. În continuare, recurentul a arătat că în perioadele 03.12.1980-01.10.1997 și 02.02.1998-18.08.2009 a fost angajat cu normă întreagă în cadrul C. civ..H. Drobeta Turnu-Severin, societate care mai târziu și-a schimbat denumirea în S.C B. S.A., în funcția de lăcătuș electromecanic și apoi în cea de electromecanic A.M.C. În sectoarele în care recurentul și-a desfășurat activitatea au existat în permanență condiții extrem de nocive și grele, respectiv gaze, zgomot, frig, noxe ca rezultat al fabricării semicelulozei, temperaturi înalte pe timp de vară, noxe rezultate din prepararea leșiei, cât și a fierberii lemnului, existența sulfatului neutru de sodiu, noxe la grupul chimic de producere a sulfului, pulberi de sodă calcinată, praf, deșeuri de maculatură, sectoare ce erau încadrate conform Ordinului 50/1990. Recurentul a mai precizat că, deși din prima zi de angajare i-au fost acordate condiții deosebite, în mod nejustificat acestea nu se regăsesc în perioada 31.03.2001-01.03.2003, dat fiind faptul că nu și-a schimbat locul de muncă, aspect ce reiese din adeverința nr. x/31.08.2010, eliberată de S.C B. S.A. și din adeverința nr. x/31.08.2010. În perioada 1998-2003, recurentul a fost încadrat la art. 63 alin. (1) și la Anexa 4 din C.M.M., conform adeverinței nr. x/31.08.2010, iar în perioada 31.03.2001-01.03.2003 nu i-au fost acordate aceste condiții deosebite, deși și-a desfășurat activitatea la același loc de muncă și în aceleași condiții nocive. Prin neluarea avizului necesar pentru acordarea grupei de condiții deosebite pentru angajații din subordine, S.C B. S.A. a încărcat dispozițiile legale. În final, recurentul a mai invocat și jurisprudența pe care o consideră relevantă.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru nesemnarea cererii, în temeiul art. 486 alin. (1), coroborat cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În subsidiar, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 27.11.2019, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Intimata a formulat punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil. Ulterior, a fost acordat termen la 5.02.2020, în vederea admisibilității în principiu.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2), coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se rețin următoarele: Dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Totodată, dispozițiile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În cauză, decizia civilă nr. 1435/16.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect asigurări sociale, astfel că hotărârea nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în raport de faptul că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..