ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de
revizuire, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23
octombrie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul
A.D. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2645 din 23 septembrie 2014 a secției
a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție arătând că este potrivnică
Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin Decizia nr. 190
din 17 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de
revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D.
împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 2645
din 23 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul
A.D. împotriva Deciziei civile nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului
București, secția a VIII-a conflicte de muncă.
În dezvoltarea
cazului de revizuire invocat, revizuentul a arătat că prin Decizia nr. 190 din
17 ianuarie 2014, s-a statuat în mod irevocabil că în cazul revizuirii pentru
contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii,
chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii în timp ce prin Decizia nr.
2645 din 23 septembrie 2014, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire,
soluție care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În ceea ce privește
condițiile de admisibilitate ale prezentei cereri, s-a arătat că ambele
hotărâri sunt definitive și contradictorii iar în ceea ce privește tripla
identitate de părți, obiect și cauză, s-a susținut că este de asemenea
îndeplinită, având în vedere că prin ambele hotărâri s-au soluționat cererile
de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între aceleași
părți, cauza fiind anulare acte administrative privind modificarea nelegală a
salariului de bază brut lunar al funcționarului public parlamentar.
În continuare,
revizuentul a evocat pe larg jurisprudența comunitară, subliniind că urmare a
aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive
precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, capătă
prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Analizând hotărârile
judecătorești, pretins potrivnice, Înalta Curte, din perspectiva cerințelor
legale prevăzute expres dar și decurgând din dispozițiile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., va respinge cererea de revizuire pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322
alin. (1) C. proc. civ., este posibilă revizuirea în cazurile prevăzute, a
hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și
a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Potrivit
dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot
exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestor
prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi
supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și
cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare,
admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea
cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.
Recunoașterea
exercitării unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum
și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților
și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale
privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în
limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător
principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Astfel, împotriva
hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin
dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Distinct de cele
reținute, este de menționat că, în ceea ce privește motivul de revizuire
prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., căruia i se recunoaște în doctrină
și în practica judecătorească, posibilitatea invocării și în cazul hotărârilor
instanțelor de recurs care nu evocă fondul, Înalta Curte constată că intervine
un alt argument de inadmisibilitate, respectiv acela că, atât hotărârea supusă
revizuirii, cât și cea față de care se pretinde contrarietatea, nu sunt
pronunțate în aceeași pricină, între aceleași părți având aceeași calitate.
Astfel, prin Decizia
nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată cererea de
revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 prin care
s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei
nr. 4460 din 31 octombrie 2012 a aceleiași instanțe.
Prin Decizia nr. 2645
din 23 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței civile nr.
8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale prin care s-a respins cererea de revizuire a
Sentinței nr. 1361 din 13 februarie 2012 pronunțată de aceeași instanță, având
ca obiect refuz acordare drepturi pensie de serviciu.
Textul art. 322 alin.
(1) pct. 7 C. proc. civ. nu este aplicabil dacă prin două hotărâri nu s-au
soluționat cereri de chemare în judecată având același obiect, ci ele au fost
pronunțate în cadrul unor procese distincte, determinate de acțiunile formulate
de părți.
Aceasta deoarece, în
cadrul a două procese distincte, cu obiect diferit, nu se poate ajunge la
hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă soluțiile pot fi diferite, în final
cele două hotărâri pun capăt judecății unor pretenții diferite, și nu pot avea
autoritate de lucru judecat una față de cealaltă.
Or, „una și aceeași
pricină" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., semnifică întrunirea
condiției triplei identități, de părți, obiect și cauză, cu privire la două
cereri de chemare în judecată distincte, soluționate în două dosare separate,
în așa fel încât soluționarea celei de-a doua a adus atingere puterii de lucru
judecat a soluției pronunțate în prima.
Așa fiind, niciuna
dintre hotărârile pretins potrivnice nu întrunește cerințele legale arătate,
întrucât pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. se referă la contrarietatea între
hotărâri pronunțate „în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având
aceeași calitate", și nicidecum la contrarietatea dintre hotărârile
judecătorești pronunțate în alte litigii dintre părți, în cadrul unor proceduri
diferite, cu obiect diferit, și care nu pot avea putere de lucru judecat în
ceea ce privește hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Ca atare, nu poate fi
vorba de hotărâri potrivnice atâta timp cât hotărârile invocate vizează
practică judiciară în alte dosare dintre părți, deci, privesc alte dosare,
separate, cu obiect diferit, și care nu pot avea putere de lucru judecat în
ceea ce privește hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În consecință, nu se
poate spune că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri,
pentru ca pe calea revizuirii să se obțină anularea celei de-a doua decizii.
Pentru aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea
de revizuire formulată de revizuentul A.D. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei nr. 2645 din 23
septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a
II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 februarie 2015.
Procesat de GGC - LM