ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2916/2014

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: Prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de A.D. S-a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că prin decizia atacată s-a respins tot o cerere de revizuire. Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire A.D., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., arătând că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

Pentru ca o cerere de revizuire să se încadreze în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri contradictorii, pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), în procese sau dosare diferite, iar în al doilea litigiu, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Analizând hotărârile indicate de revizuent ca fiind potrivnice, prin prisma textului de lege precitat, se rețin următoarele: Prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire formulată de A.D.

împotriva deciziei nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a aceleiași secții a instanței supreme, ca nefondată. Prin decizia contestată, respectiv prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de A.D. Se observă însă că între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate prevăzută de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. Astfel, cele două hotărâri nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină, respectiv prin decizia nr. 190/2014, Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a deciziei nr. 4960/2013 a aceleiași instanțe, în timp ce prin decizia atacată, obiect al revizuirii îl constituie sentința nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Ca atare, nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de textul de lege indicat de revizuent ca temei de drept al cererii, hotărârile nefiind potrivnice. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 1677 din 29 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2014.