ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2916/2014

Asupra cererii de

revizuire de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a sentinței nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată

de A.D.

S-a reținut, în

esență, că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la

obiectul revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

motivat de faptul că prin decizia atacată s-a respins tot o cerere de

revizuire.

Împotriva deciziei a

formulat cerere de revizuire A.D., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., arătând că hotărârea atacată este potrivnică deciziei nr. 190 din

17 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, revizuirea poate fi

solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când

hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.

Pentru ca o cerere de

revizuire să se încadreze în această ipoteză legală, în principiu, trebuie

îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri contradictorii,

pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză),

în procese sau dosare diferite, iar în al doilea litigiu, să nu fi fost

invocată excepția puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să

nu se fi discutat.

Analizând hotărârile

indicate de revizuent ca fiind potrivnice, prin prisma textului de lege

precitat, se rețin următoarele:

Prin decizia nr. 190

din 17 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și a respins

cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 4960 din 11

aprilie 2013 a aceleiași secții a instanței supreme, ca nefondată.

Prin decizia

contestată, respectiv prin decizia nr. 1677 din 29 mai 2014, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a sentinței nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de A.D.

Se observă însă că

între hotărârile pretins potrivnice nu există tripla identitate prevăzută de

pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.

Astfel, cele două

hotărâri nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină, respectiv prin decizia

nr. 190/2014, Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a deciziei

nr. 4960/2013 a aceleiași instanțe, în timp ce prin decizia atacată, obiect al

revizuirii îl constituie sentința nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Ca atare, nu există

tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de textul de lege indicat de

revizuent ca temei de drept al cererii, hotărârile nefiind potrivnice.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ

prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Așadar, raportând cererea

de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt

îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 1677 din 29 mai 2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

octombrie 2014.