ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 604/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregjstrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

la data de 17 decembrie 2014, I.G. a

învestit instanța cu soluționarea revizuirii deciziei civile nr. 5412 din data

de 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, susținându-se că prin aceasta

se încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3983/2013 Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, invocând, în drept, dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuentul a arătat

că cererea sa de revizuire este admisibilă, fiind îndeplinite toate cerințele

ce decurg din dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

de părți, obiect, cauză.

Astfel, părțile

implicate în cele două cauze sunt identice, I.G. reclamant și SC E. SA, pârâtă,

obiectul hotârârilor invocate: contestație decizie unilaterală a angajatorului

referitoare la modificarea sau încetarea contractului individual de muncă și

contestație la decizia de concediere privind abateri repetate, cauza sau scopul

hotărârilor este același: anularea deciziilor unilaterale ale angajatorului.

rezolvată prin decizia nr. 3983 din 6 septembrie 2013, Dosar nr. 2727/98/2012

se impune cu putere de lucru judecată față de a doua, decizia nr. 5412 din 19

noiembrie 2014, Dosar nr. 3904/98/2012, căreia i s-a dat o rezolvare contrară.

Consideră că în cauză

sunt două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu care conțin dispoziții

potrivnice în ceea ce privește dispozitivul și considerentele pe care se

sprijină.

revizuire se solicită este susceptibilă de revizuire, întrucât prin aceasta s-a

evocat fondul cauzei.

Pentru aceste motive,

revizuentul solicită ca în contradictoriu cu intimata, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se admită cererea de revizuire, în sensul de a se anula decizia

civilă nr. 5412 din data de 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La 24 februarie 2015,

s-a înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, întâmpinarea formulată

de intimata SC E., prin care s-a solicitat în principal, respingerea cererii de

revizuire, ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cererea de

revizuire, Înalta Curte constată că este inadmisibilă,

față de prevederile

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

pentru considerentele ce succed:

Invocarea motivului

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice;

hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare

diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru

judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei

și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

Drept urmare,

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă

hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere să fi încălcat puterea lucrului

judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate,

respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între

aceleași părți și având aceeași calitate.

În speță, în cauzele

soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice, cerința îndeplinirii

triplei identități de părți, obiect și cauză, condiții cumulativ cerute, nu

este verificată.

Astfel, se constată

că, între revizuent și intimată au existat raporturi de muncă în baza unui

contractului individual de muncă, revizuentul ocupând funcția de „cadru tehnic

PSI".

În

cursul anului 2012,

revizuentul I.G. a fost sancționat pentru săvârșirea mai multor abateri

disciplinare cu: avertisment prin decizia nr. 27 din 21 mai 2012, reducerea

salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni prin decizia nr. 39 din 09 iulie 2012

și concedierea disciplinară prin deciziei nr. 56 din 19 septembrie 2012.

Cele trei decizii de sancționare

au fost contestate de revizuent. Primele două au fost irevocabil anulate, iar ultima,

cea a concedierii, a fost anulată în prima instanță, iar în recurs, ca urmare a

modificării soluției pronunțate în primă instanță, s-a respins contestația formulată

de I.G. împotriva deciziei de concediere.

Împotriva decizii nr.

5412/2014, pronunțată în recurs, a fost promovată prezenta cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., prevăd că se poate cerere revizuirea dacă există hotărâri

definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cele două hotărâri la

care se referă revizuentul nu au fost pronunțate în aceeași pricină, astfel, decizia

nr. 3983 din 06 septembrie 2013 a fost pronunțată în Dosarul nr. 2727/98/2012, dosar

având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei nr. 39 din 09 iulie 2012

de sancționare cu reducerea salariului pe o perioada de 3 luni, iar decizia nr.

5412 din 19 noiembrie 2014 a fost pronunțată în Dosarul nr. 3904/98/2012, dosar

având ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 56 din 19 septembrie 2012 de

concediere disciplinară.

Se observă că cele două

hotărâri au fost pronunțate în pricini diferite, deoarece obiectul acțiunilor promovate

de revizuent este diferit, respectiv, anularea unor decizii emise de angajator prin

care s-au aplicat sancțiuni diferite.

Simplul fapt că deciziile

contestate au fost emise de același angajator împotriva aceluiași salariat nu înseamnă

că există pricini identice; într-adevăr, părțile în cele două cauze sunt aceleași,

dar obiectul și cauza acestora sunt diferite.

Astfel, obiectul este

reprezentat de contestarea a două acte juridice diferite, respectiv a două decizii

de sancționare disciplinară diferite; scopul (cauza) promovării celor două litigii

soluționate prin deciziile invocate a fi contrare este diferit; în timp ce în primul

litigiu, scopul contestatorului a fost acela de a anula/înlătura sancțiunea reducerii

salariului pe 3 luni, în al doilea litigiu, scopul a fost acela de a anula/înlătura

măsura concedierii și de a relua raporturile de muncă.

În consecință, cele două

hotărâri invocate de revizuent sunt pronunțate în dosare cu obiecte și cauze juridice

diferite, chiar dacă între aceleași părți, așa încât, urmează să se constate că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, motiv pentru care cererea

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În consecință, cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., având ca obiect revizuirea

formulată de revizuentul I.G. împotriva deciziei nr. 5412 din data de 19 noiembrie

2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G. împotriva deciziei nr. 5412

din data de 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2015.