ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2024

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin cererea formulată în cauza penală înregistrată sub nr. x/2022/a1 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, având ca obiect contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de persoană vătămată S.C. A. S.R.L., precum și de inculpatul B. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 și nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, recurentul B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 C. proc. pen., art. 304 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 52 C. proc. pen., art. 342, 345, 346 și art. 38 C. proc. pen., art. 35 C. pen., art. 83 coroborat cu art. 92 C. proc. pen., art. 339 și 340 C. proc. pen. și art. 102 C. proc. pen.

La primul termen de judecată acordat în cauza sus-menționată, respectiv 17.10.2023, contestatorului-intimat-inculpat B. i s-a pus în vedere să precizeze, până la următorul termen ce va fi acordat, excepțiile de neconstituționalitate pe care înțelege să le formuleze.

La următorul termen de judecată din data de 14.11.2023, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, a luat act de faptul că, la acel moment procesual, contestatorul-intimat-inculpat B. (junior) nu a putut preciza cu privire la care dispoziții înțelege să formuleze cerere de sesizare a Curții Constituționale, întrucât nu i-a survenit motivarea în dosarul care, potențial, ar putea clarifica această problemă.

Prin hotărârea finală pronunțată în cauză, respectiv prin încheierea penală nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, au fost admise contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de persoană vătămată S.C. A. S.R.L. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 și nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată, în parte, încheierea penală din data 14 iunie 2023, exclusiv sub aspectul constatării nulității relative a actelor procesuale și procedurale întocmite de procurorul de caz în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

A fost desființată, în parte, încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, în sensul înlăturării temeiul de drept prevăzut de art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii penale din data de 14 iunie 2023, precum și dispoziția de restituire a cauzei la parchet din încheierea penală nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023, întemeiată exclusiv pe dispozițiile art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., pentru regularizarea actului de sesizare.

A fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul B. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 și nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

Prin aceeași încheiere, în considerentele acesteia, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 17 octombrie 2023, Completul de doi judecători de cameră preliminară a admis cererea de amânare a cauzei formulată de contestatorul-intimat inculpat B. și i s-a pus în vedere acestuia să precizeze, până la termenul de judecată acordat în data de 14 noiembrie 2023, excepțiile de neconstituționalitate pe care înțelege să le formuleze în cauză, însă acesta nu s-a conformat, nefiind în măsură să precizeze care sunt textele de lege cu privire la care formulează cererea de sesizare a Curții Constituționale, așa cum rezultă din încheierea de ședință, motiv pentru care s-a apreciat de către complet că nu este învestit cu un astfel de demers juridic.

II. Împotriva încheierii penale nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022 a formulat recurs contestatorul-intimat-inculpat B..

Prin precizările aduse în scris la data de 12.04.2024, recurentul a apreciat calea sa de atac ca fiind admisibilă.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere că instanța, deși a pronunțat o încheiere, nu a motivat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fapt ce echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii. Având în vedere că recursul este singurul remediu judiciar prevăzut de legiuitor, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a apreciat calea de atac ca fiind admisibilă.

A conchis că omisiunea de pronunțare asupra unei cereri echivalează cu omisiunea de a oferi o motivare, iar lipsa de motivare este un motiv de recurs și de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare.

În subsidiar, a solicitat, conform art. 279 C. proc. pen., înlăturarea omisiunilor vădite, în sensul că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Totodată, conform art. 475 C. proc. pen., a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca aceasta să se pronunțe dacă art. 279 C. proc. pen. este aplicabil în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate, precum și dacă nerealizarea dosarului asociat este o încălcare a dispozițiilor procesual penale.

În continuare, a invocat nulitatea încheierii atacate, raportat la art. 280 C. proc. pen. coroborat cu art. 97 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 22.12.2022, având în vedere că instanța nu a format dosar asociat la momentul invocării excepției de neconstituționalitate.

Tot prin precizările depuse cu privire la admisibilitatea căii de atac, recurentul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pe fondul motivelor de recurs, a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 în vederea sesizării Curții Constituționale.

Ca aspecte de nelegalitate, în esență, a invocat faptul că instanța a omis să analizeze excepțiile invocate, iar absența motivării lipsește de conținut întregul proces al deliberării.

De asemenea, a mai arătat că excepțiile nu au fost soluționate separat, nefiind constituite dosare asociate.

Prin motivele de recurs s-a solicitat și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

- dacă recursul reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 poate fi considerat un recurs în sensul art. 488 C. proc. civ. sau art. 433 C. proc. pen. sau este un recurs cu o fizionomie juridică proprie;

- dacă un procuror poate să delege lucrători de poliție judiciară să efectueze percheziția la un avocat;

- dacă un control efectiv, așa cum este solicitat de către CEDO, în cazul perchezițiilor efectuate la un avocat poate fi formulat în baza art. 339, art. 340, coroborat cu art. 225 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.12.2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data 13.02.2024.

La termenul de judecată din data de 12.02.2024, au fost admise declarațiile de abținere formulate de doamna judecător C. și de domnul judecător D..

Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2024 au fost respinse declarațiile de abținere formulate de doamnele judecător E. și F..

La termenul de judecată din data de 09.04.2024, cauza a fost amânată la cererea recurentului pentru ca acestuia să-i fie comunicată încheierea recurată și să formuleze motive de recurs. De asemenea, i s-a pus în vedere să-și pregătească apărarea în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac declarate.

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de contestatorul-intimat-inculpat B., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, recursul fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată, prealabil, că este învestită cu soluționarea recursului formulat de contestatorul-intimat-inculpat B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva unei hotărâri prin care au fost soluționate contestații declarate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, în procedura prevăzută de art. 347 C. proc. pen.

În limitele acestui cadru procesual, reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În aceste coordonate, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 347 C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 345 și 346 C. proc. pen., împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a soluționat cererile și excepțiile formulate ori ridicate din oficiu, în termen de 3 zile de la comunicarea acestei încheieri, procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație.

De asemenea, din interpretarea dispozițiilor art. 347 C. proc. pen. care se coroborează cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care completul de judecători de cameră preliminară de la instanța superioară soluționează contestația formulată este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Nu în ultimul rând, conform dispozițiilor art. 552 alin. (2) C. proc. pen.: Hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când contestația a fost admisă și procesul a luat sfârșit în fața instanței care o judecă.

Și, în fine, dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevăd următoarele: Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Interpretând sistematic aceste dispoziții, Înalta Curte constată că în concepția C. proc. pen., hotărârea instanței de control judiciar prin care a fost soluționată contestația împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță este definitivă, nefiind suspusă niciunei căi de atac.

De asemenea, se poate observa că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, poate fi atacată cu recurs la instanța superioară numai o hotărâre care conține o dispoziție de respingere a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, calea de atac declarată împotriva unei hotărâri prin care a fost admisă o cerere de sesizare Curții Constituționale sau care nu conține o dispoziție de respingere a unei cereri de sesizare a instanței de contencios constituțional fiind inadmisibilă.

Analizând circumstanțele factuale ale speței de față în raport de considerațiunile anterior precizate, Înalta Curte constată că prin încheierea penală nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022, instanța de control judiciar s-a pronunțat exclusiv cu privire la contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de persoană vătămată S.C. A. S.R.L. împotriva încheierilor penale din data 14 iunie 2023 și nr. 89/P/CP din data de 12 septembrie 2023 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, admițându-le, și respingând, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul B. împotriva acelorași încheieri. Așadar, prin admiterea contestațiilor și reformarea hotărârii atacate, procesul a luat sfârșit în fața instanței de control judiciar, hotărârea pronunțată fiind definitivă.

Deopotrivă, se constată că petentul B. a declarat recurs împotriva unei hotărâri care nu conține o dispoziție de respingere a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fiind exclusă posibilitatea petentului de a declara calea de atac a recursului.

Prin urmare, contestatorul-intimat-inculpat B. a exercitat o cale de atac (intitulată recurs) împotriva unei hotărâri pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin alte căi de atac, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În ceea ce privește cererile de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulate de recurentul B., Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 C. proc. pen., în sensul că, pe de o parte, în cauza pendinte nu va fi analizat fondul acesteia, iar, pe de altă parte, soluția privind admisibilitatea căii de atac declarate de recurent nu depinde de chestiunile de drept invocate.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatorul-intimat-inculpat a declarat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul-intimat-inculpat B. împotriva încheierii nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul-intimat-inculpat B. împotriva încheierii nr. 834 din data de 12 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2024.