ÎCCJ, Secția penală

Încheierea nr. 664

Ședința publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea finală de cameră preliminară nr. 180 din data de 12 martie 2025 pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 342 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A..

În baza art. 342 raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. și art. 41 alin. (1)-(3) C. proc. pen.., s-a constatat competența materială, după calitatea persoanei și teritorială a Tribunalului Constanța în soluționarea prezentei cauze penale.

În baza art. 342 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen.., a fost constatată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în prezenta cauză penală și s-a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul A..

II. Prin încheierea penală nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 347 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii finale de cameră preliminară nr. 180/12.03.2025 pronunțată de Tribunalul Constanța.

*

Împotriva acestei din urmă încheieri a formulat contestație inculpatul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 03 iulie 2025, sub numărul x/2024/a1, fiind fixat termen de judecată la data de 08 octombrie 2025, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate.

Examinând contestația formulată de contestatorul inculpat A., cu prioritate, din perspectiva admisibilității, Înalta Curte - Completul de doi judecători de cameră preliminară constată următoarele:

La nivel teoretic, se reține că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportând considerațiile teoretice anterior expuse la speța dedusă judecății, se constată că inculpatul A. a declarat o cale de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală și, în consecință, este inadmisibilă.

Astfel, conform prevederilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Potrivit art. 347 C. proc. pen.., în faza de cameră preliminară procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță sesizată cu rechizitoriu, contestație ce se soluționează de instanța ierarhic superioară celei sesizate.

În considerarea acestor dispoziții legale se reține că, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prima instanță sesizată - Tribunalul Constanța a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății prin încheierea nr. 180 din 12 martie 2025, care a fost atacată cu contestație de către inculpatul A..

Această contestație a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 285/P/CP din 29 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Împotriva acestei din urmă încheieri, contestatorul inculpat a formulat o nouă și succesivă cale de atac a contestației cu care a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în prezenta cauză.

Or, hotărârea atacată de contestatorul inculpat A. este una definitivă pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca instanță ierarhic superioară și care nu mai poate să fie supusă unui nou control judiciar pe calea ordinară de atac a contestației.

Cu referire la regulile care guvernează exercitarea căilor de atac, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant, în sensul că, accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații deosebite (e.g. Decizia nr. 99/2000, Decizia nr. 66/2001).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., față de culpa sa procesuală, contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) raportat la art. 273 alin. (5) C. proc. pen.., onorariul cuvenit interpretului de limbă spaniolă se va plăti din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 285/P/CP din data de 29 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 08 octombrie 2025.