ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 619/2023

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și a II-a din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2015

Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei penale de condamnare, ca neîntemeiată.

În esență, Curtea de Apel Constanța a reținut că, prin Decizia penală nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 302/2017, nr. 802/2017 și nr. 51/2016, art. 102, alin. (2) - (4) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constatare a nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice și în mediul ambiental realizate în baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. x emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală ,la data de 24.09.2015 și a proceselor-verbale de redare a acestora.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A., împotriva Sentinței penale nr. 154/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 421, pct. 2, lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 154/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015, a fost desființată în parte sentința apelată, numai în referire la fapta descrisă prin denunțurile martorilor denunțători B. și C., și, în rejudecare:

În baza art. 289 din C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale - denunțători B. și C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) din C. pen., i s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de președinte - director al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța- și lit. k) pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 și art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 38, alin. (1) din C. pen.- art. 39, alin. (1), lit. b) din C. pen. și art. 45, alin. (1), alin. (3), lit. a) și (5) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în prezenta cauză - 3 ani închisoare și 5 ani închisoare - și s-a aplicat pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 60 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g) din C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de președinte - director al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța - și lit. k) pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1) lit. a), lit. b), lit. g), lit. k) din C. pen., cu conținutul anterior expus, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 112 lit. e), art. 289 alin. (3) din C. pen. și art. 404 alin. (4), lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 25.000 euro primită de inculpat de la martorii denunțători B. și C..

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2015, invocând motivul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și a II-a din C. proc. pen.

În motivarea contestației la executare, condamnatul a arătat, în esență, că a fost acuzat și condamnat cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 din C. pen., fără a fi menționat alin. (1) sau (2) al textului menționat. A mai susținut că omisiunea indicării alineatului, prin raportare la calitatea inculpatului A., a condus la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Totodată, condamnatul a învederat că, în motivarea deciziei mai sus rubricate nu se face referire la calitatea contestatorului prin raportare la disp. art. 175 din C. pen., ceea ce generează imposibilitatea înțelegerii situației juridice, precum și diferențierea celor două categorii de persoane ce pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Examinând contestația la executare formulată, Curtea de Apel Constanța a reținut că, temeiul de drept al contestației la executare formulate de condamnatul A. îl constituie cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și a II-a din C. proc. pen. (când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare), arătând că "nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută", caz prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., vizează caracterul echivoc sau lipsit de precizie al hotărârii, respectiv situațiile privitoare la modalitatea, condițiile și limitele în care urmează a fi pusă în executare hotărârea contestată, iar "împiedicarea la executare", caz prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., vizează situațiile ivite în cursul punerii în executare a hotărârii penale definitive sau al executării acesteia, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârii judecătorești.

Prin urmare, în raport cu aceste considerații, în cauză, curtea a apreciat că, nelămurirea ivită cu ocazia punerii în executare a Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2015, s-ar datora omisiunii instanței de apel de a indica alineatul incident în cauză cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul A., și respectiv alineatul referitor la calitatea contestatorului prin raportare la dispozițiile art. 175 din C. pen.

În continuare, curtea a reținut că aspectele invocate nu au intervenit în cursul executării deciziei penale mai sus rubricate, ci preexistau la data pronunțării acesteia, astfel că, atât prin rechizitoriu, cât și prin sentința penală s-a menționat ca și încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A. "disp. art. 289 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000" fără a fi indicat alin. (1) sau (2), omisiunea nefiind de natură să conducă la nelămuriri în ceea ce privește situația juridică a persoanei condamnate și nici la încălcarea dreptului la apărare.

Sub acest aspect, observând încheierea de ședință din data de 08.02.2018 - dosarul Tribunalului Constanța, curtea a constatat că reprezentantul Ministerului Public a precizat că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., solicitând condamnarea acestuia.

În consecință, a apreciat că susținerile contestatorului condamnat cu privire la existența unei nelămuriri în cuprinsul hotărârii ce se execută sunt vădit neîntemeiate.

Totodată, curtea a mai reținut că, în cazul de față, indiferent de încadrarea juridică a faptei, norma de incriminare nu prevede limite de pedeapsă diferite, tratamentul sancționator fiind identic, astfel că o eventuală omisiune a instanței de a menționa în dispozitiv alineatul art. 289 din C. pen. nu ar putea afecta în vreun fel cuantumul pedepsei aplicate și, prin urmare, nu poate constitui o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și nici o împiedicare la executare.

Împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a formulat contestație contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, la data de 09 iunie 2023 sub nr. x/2023, fiind repartizat completului C10 și fiind stabilit termen aleatoriu la data de 28 septembrie 2023.

La termenul din data de 28 septembrie 2023 instanța supremă a pus în discuție admisibilitatea contestației declarate de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator fiind expuse detaliat în preambulul prezentelor considerente.

Examinând contestația formulată în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport, cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

Înalta Curte constată că, în cauză, condamnatul A. a formulat contestație împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare declarată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 881/P/2020 din data de 26.10.2020, pronunțată Curtea de Apel Constanța.

Această decizie, prin care s-a pronunțat soluția de respingere a contestației la executare, ca nefondată, este definitivă, potrivit dispozițiilor art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., mențiune existentă, de altfel, atât în minută, cât și în dispozitivul acesteia.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Așadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apară părțile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanță și trebuie să se respecte principiul legalității caii de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii (Decizia penală nr. 1780 din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Astfel, Înalta Curte constată că A. a formulat contestație împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 520/P din data de 19.05.2023 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.

GGC - NN