ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P din 24.06.2019 emis de Curtea de Apel Constanța).

În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., corectarea sentinței penale atacate în ceea ce privește revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, având în vedere că raportat la data pronunțării Deciziei penale nr. 4187/17.12.2008, termenul de încercare stabilit de către Tribunalului Constanța s-a împlinit la data de 17.06.2014, astfel încât pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată prin decizia respectivă a fost considerată ca executată începând cu data de 18.06.2014. Cu privire la momentul descoperirii faptelor ce au făcut obiectul Dosarului de urmărire penală nr. c/P/2016 a precizat că cercetările au fost începute ca urmare a denunțului formulat în data de 03.12.2015. A mai susținut că organele judiciare nu aveau cunoștință de existența faptei penale până la momentul denunțului său, respectiv 03.12.2015, dată ulterioară datei executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008. Până la data de 03.12.2015 (data denunțului), organele judiciare nu au descoperit faptele de corupție, obiect al cercetărilor în Dosarul de urmărire penală x/P/2016 și al Dosarului de instanță nr. x/2016

Referitor la admisibilitatea contestației la executare, contestatorul a indicat că a invocat anterior faptul că pedeapsa pe care o execută a fost deja executată (contestațiile la executare anterioare formulate de acesta fiind întemeiate pe art. 598 alin. (1) lit. d) noul C. proc. pen.., însă invocând alte motive și apărări, respectiv prescripția executării pedepsei, precum și faptul că nu s-a reținut cauza de nepedepsire prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen. sau cauza de reducere a pedepsei aplicate cu limita de 1/3 prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.).

A mai reținut prima instanță că prin contestația formulată apărarea a arătat că prin Sentința penală nr. 44/23.02.2018, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019, s-a dispus, în mod nelegal, revocarea suspendării și executarea pedepsei stabilite inițial, însă deja executată, alături de pedeapsa stabilită ulterior și având în vedere că până la expirarea termenului de încercare stabilit prin prima hotărâre penală definitivă nu a fost descoperită nicio infracțiune săvârșită de către acesta, în opinia contestatorului pedeapsa de 3 ani și 6 luni pentru infracțiunea de înșelăciune este considerată ca executată.

Examinând cauza în raport cu lucrările dosarului și motivele invocate în contestația la executare, Curtea de Apel București a constatat în esență următoarele:

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.

S-a dispus ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

La data rămânerii definitive, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 43/P din 24.06.2019 de către Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2016

S-a reținut că persoana condamnată A. susține, în esență, că în mod greșit s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, întrucât actele materiale ale infracțiunii de cumpărare de influență (din datele de 10.02.2012 și 05.03.2012) ar fi fost descoperite ca urmare a denunțului său formulat în data de 03.12.2015, ulterior împlinirii termenului de încercare de 5 ani și 6 luni.

Curtea de Apel București a constatat că situația juridică a persoanei condamnate, sub toate aspectele învederate în prezenta cerere, a fost analizată atât prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

b.1. Astfel, s-a reținut că în cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, instanța de fond a reținut referitor la problema revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare s-a reținut că "deși parchetul a solicitat anularea suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa aplicată anterior inculpatului A. prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere întrucât fapta imputată inculpatului în prezenta cauză a fost săvârșită înlăuntrul termenului de supraveghere, noua infracțiune fiind descoperită până la împlinirea acestui termen și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen. Ori, dispozițiile privind anularea suspendării sub supraveghere sunt aplicabile numai dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, ceea ce nu este cazul în cauza de față."

Persoana condamnată A., deși a formulat apel în cauză, nu a adus critici modalității în care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007

b.2. Critica mecanismului de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007 a fost realizată de către persoana condamnată pe calea contestației la executare.

Prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 597 C. proc. pen. în referire la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de petentul-condamnat A., ca nefondată.

În motivarea contestației la executare formulată s-a susținut că este incident cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și s-a solicitat "înlăturarea din cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007".

Astfel, s-a susținut că există o cauză de stingere a pedepsei, respectiv s-a prescris executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007.

În opinia petentului-condamnat A., potrivit art. 162 C. pen., ar fi intervenit prescripția executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a faptului că "s-a împlinit termenul de încercare a executării pedepsei sub supraveghere de 8 ani și 6 luni închisoare, potrivit 861 C. pen. 1968, calculat de la data de 17.12.2008, data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007".

Prin urmare, în opinia petentului, la data pronunțării Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 era prescrisă executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicată anterior, și astfel "nu mai erau incidente dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei".

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că "ceea ce se invocă, în realitate, este faptul că, la data pronunțării Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016 se împlinise, în opinia petentului, termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 8 ani și 6 luni, stabilit conform art. 862 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007, respectiv acesta era împlinit din data de 17.06.2017.

Prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a constatat că "aspectele invocate nu reprezintă o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecințele revocării pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată în condițiile art. 861 C. pen.

Astfel, prin Decizia nr. 11/2016, publicată în M.Of. nr. 468 din 23 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "În aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit C. pen. anterior, a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 861 din C. pen. anterior, și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) și (5) C. pen..".

Iar potrivit art. 96 alin. (4) C. pen. "Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei".

Ori, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A., prin Sentința penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016, au fost comise în datele de 10.02.2012 și 05.03.2012, așadar înlăuntrul termenului de încercare de 8 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007, și astfel, în baza art. 16 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, noua infracțiune fiind descoperită până la împlinirea acestui termen (termen de încercare de 8 ani și 6 luni) și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen".

În contestație, Înalta Curte a constatat că "în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecințele revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către instanțele de fond și de apel la momentul soluționării cauzei, având autoritate de lucru judecat".

b.3. Prin Sentința penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., ca inadmisibilă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

S-a reținut că prin această sentință instanța a apreciat că, în cauză, condiția privind identitatea de persoană este îndeplinită, respectiv după ce a formulat contestația la executare care a format obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat o nouă contestație la executare, iar în privința temeiului legal, s-a constatat că atât în Dosarul nr. x/2020, cât și în prezenta cauză, contestatorul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv incidența prescripției executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008.

În acest sens, Curtea a apreciat că, în concret, motivele și apărările prezentate în prezenta cauză sunt identice cu cele expuse în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, solicitându-se înlăturarea din cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul penal nr. x/2007, contestatorul apreciind că există o cauză de stingere a pedepsei, în ambele dosare temeiurile legale fiind astfel identice.

Curtea a reținut că toate motivele și apărările invocate prin prezenta contestație i-au fost analizate contestatorului prin Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârii și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

b. În primul rând, Curtea de Apel București a observat că argumentele pentru care persoana condamnată a formulat prezenta contestație reprezintă, în realitate, critici ale modalității de soluționare cauzei în care acesta a fost condamnat, aspecte care reprezintă dezlegarea dată unor probleme de drept cu care instanțele care au soluționat Cauza nr. 348/36/2016 au fost învestite.

S-a considerat că, deși prin prezenta cerere formulată, contestatorul a solicitat să se constate o cauză de micșorare a pedepsei, în realitate se face o analiză a legalității Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, solicitându-se implicit cenzurarea acesteia de către instanța penală cu prilejul judecății contestației la executare.

S-a apreciat că argumentele prezentate de persoana condamnată ca motive în sprijinul admiterii demersului procedural, nu reprezintă temeiuri concrete de contestație la executare, ci denotă faptul că acesta nu este acord cu Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, care este definitivă, iar acest dezacord nu poate servi temei de înlăturare a soluției de revocare a suspendării condamnării sub supraveghere.

S-a considerat că acestea reprezintă argumente formale, care nu au suport legal și nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și, în orice caz, nu reprezintă elemente care ar putea să atragă o nerespectare a principiului res judicata, adică principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești, acest principiu cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite înlăturarea unei hotărâri definitive și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

S-a mai menționat că procedând în maniera solicitată de persoana condamnată, cu consecința constatării că în mod greșit ar fi fost dispusă revocarea suspendării sub supraveghere, ar presupune modificarea Sentinței nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, hotărâre definitivă și intrată în puterea lucrului judecat, admițând astfel o cale de atac neprevăzută de lege. Or, în speță, în aprecierea persoanei condamnate tocmai o astfel de eroare ar fi conținută de hotărârea judecătorească definitivă ce se bucură de autoritatea lucrului judecat.

În al doilea rând, s-a arătat că potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Instanța a menționat că pentru reținerea identității de temei legal nu prezintă relevanță temeiurile invocate formal de către contestator în cererea scrisă, ci, prin raportare la temeiurile factuale învederate, respectiv temeiurile de drept care sunt identificate de instanță ca fiind incidente în cauză dintre cele prevăzute strict și limitativ de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Or, criticile invocate în prezenta cauză - greșita aplicare a dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere - pe lângă faptul că nu poate fi interpretat ca un motiv de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., astfel cum acesta a solicitat, au fost analizate și înlăturate motivat, fără a fi valorificate de instanțe, prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În consecință, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de persoana condamnată A.

*****

Împotriva Sentinței penale nr. 135/F din data de 14.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.09.2022, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.10.2022, ocazie cu care au fost luate concluziile contestatorului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În speță, obiectul prezentei cauze este constituit de cererea de contestație la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. de contestatorul condamnat A. împotriva executării Sentinței penale nr. 44/23.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2016, prin care acesta a solicitat să se constate existența unei cauze de micșorare a pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, în a cărei executare se află, aplicată contestatorului prin hotărârea anterior menționată, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007.

În concret, din conținutul prezentei contestații la executare rezultă că ceea ce se solicită prin intermediul acestui mijloc procesual este reducerea pedepsei de la 6 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare, întrucât în opinia contestatorului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța se consideră executată prin împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală din 2008, ceea ce conduce la eliminarea acestei pedepse din pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 44/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța.

În opinia apărării contestatorului nu se impunea executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 44/2018, în condițiile în care pedeapsa aplicată prin sentința pronunțată în 2008 se consideră executată înainte de descoperirea celei de-a doua infracțiuni care a format obiectul sentinței pronunțate în 2018, susținându-se de către apărare că acest aspect se încadrează la "orice cauză de micșorare a pedepsei", conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin hotărârea contestată în prezenta cauză, în mod corect Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Similar judecătorului primei instanțe, Înalta Curte constată că aspectele invocate pe calea prezentei contestații la executare (ce vizează în realitate împrejurarea că, în opinia apărării, în mod greșit s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța și dispunerea executării în întregime a acestei pedepse, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța), pe de o parte, au fost deja analizate printr-o contestație la executare formulată de contestatorul A. ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020, iar pe de altă parte, că aceste aspecte nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei în accepțiunea dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în realitate criticându-se legalitatea Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a instanței supreme.

Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31 din 19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de petentul-condamnat A., reținându-se în esență că prin cererea formulată se invocă, în realitate, faptul că la data pronunțării Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016 se împlinise, în opinia petentului, termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere și astfel, conform susținerilor contestatorului, la data pronunțării Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 era prescrisă executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere aplicată anterior, sens în care "nu mai erau incidente dispozițiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei".

Astfel, în soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul A. ce a format obiectul Dosarului nr. x/2020, instanța a concluzionat cu titlu definitiv că "în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aspectele invocate de contestatar nu reprezintă o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, neputând fi înlăturate consecințele revocării suspendării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care acestea reprezintă aspecte de fond care au fost analizate de către instanțele de fond și de apel la momentul soluționării cauzei, având autoritate de lucru judecat".

Totodată, se reține că prin Sentința penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., constatându-se incidența dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., potrivit cărora cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Și prin această sentință s-a constat că, după ce a formulat contestația la executare care a constituit obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul condamnat A. a formulat o nouă contestație la executare, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și s-a constatat că, în concret, motivele și apărările prezentate sunt identice cu cele expuse în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2020, contestatorul solicitând înlăturarea din cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, respectiv incidența prescripției executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte constată că aspectele invocate de acesta prin intermediul celei de-a treia contestații la executare ce formează obiectul cauzei de față, deși formulate sub o altă exprimare (ce vizează în realitate cenzurarea hotărârii definitive de condamnare în ceea ce privește revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018), sunt aceleași motive invocate în cadrul contestației la executare soluționate prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31 din 19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deopotrivă aceleași motive invocate de contestator și prin contestația la executare respinsă în consecință ca inadmisibilă prin Sentința penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 793/28.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În concluzie, față de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că în mod judicios prin hotărârea atacată, instanța de fond a conchis că motivele invocate în prezenta cauză - greșita aplicare a dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere - pe lângă faptul că nu poate fi interpretat ca un motiv de reducere a pedepsei în sensul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. d) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat de către apărarea contestatorului, acestea au fost analizate cu autoritate de lucru judecat prin Sentința penală nr. 158/P din data de 10 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea contestată în cauză prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație la executare în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. este legală și temeinică, iar contestația de față este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 135/F din data de 14 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.

GGC - NN