ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1523 din data de 11.12.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 9 (nouă) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (două acte materiale la data de 27.07.2020 și 06.08.2020), prevăzut de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (două acte materiale la data de 27.07.2020 și 06.08.2020), prevăzute de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., a constatat existența concursului real de infracțiuni între faptele deduse judecății.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele concurente, în sensul că a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni, la care a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni, pedeapsa rezultantă fiind închisoarea de 2 (doi) ani.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere și va stabili termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) din C. pen., ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității la Amenajare Edilitară S5 S.R.L. sau la Primăria Municipiului București - Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane, pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligațiilor se va realiza de către Serviciul de Probațiune București.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul A. s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive privative de libertate în perioada 14.07.2022-30.12.2022 inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 523/P din data de 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1523/11.12.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța.

Împotriva deciziei penale nr. 523/P din data de 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 09 iunie 2025, prin mail.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 14 iulie 2025, când s-a stabilit termen la data de 23 septembrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) teza I și d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menționate numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 523/P din data de 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie), cazul de casare, motivarea recursului în casație și semnătura apărătorului inculpatului.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penal" și pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

A solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea în parte a deciziei penale atacate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 și art. 16 lit. b) teza aII-a din C. proc. pen., achitarea inculpatului sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație a precizat că instanța de apel în mod greșit a respins cererea inculpatului de achitare în baza art. 16 lit. b) teza a II-a, și anume, lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune din perspectiva formei de vinovăție, având în vedere că inculpatul nu a cunoscut caracterul fals al procurii.

De asemenea, a apreciat că se impune achitarea sa, în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., respectiv fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

O altă critică adusă deciziei atacate vizează împrejurarea că în mod nelegal instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului, deși nu exista nicio probă, din cursul urmăririi penale sau din fața instanței de fond, care să susțină acuzațiile reținute în sarcina sa.

În opinia sa, decizia instanței de apel nu este motivată, fiind preluată motivarea instanței de fond.

A mai arătat că niciuna dintre instanțele de fond nu a dat eficiență declarației inculpatului (care se coroborează cu declarația celorlalți coinculpați, B. și C., în sensul că nu a știut caracterul fals al procurii), proceselor-verbale de transcriere a înregistrărilor ambientale a convorbirilor purtate cu D., precum și a împrejurării că, exceptând suma de 1000 de euro a predat toți banii din vânzarea frauduloasă a imobilului.

În susținerea aspectelor de nelegalitate, a invocat declarația martorului E., declarația de suspect A., declarația de martor a lui A., procesul-verbal de confruntare dintre inculpații D. și inculpat, declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, declarația inculpatei B..

Examinând cererea de recurs în casație formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casație nu respectă dispozițiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Se constată că deși, recurentul inculpat a invocat atât cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7, cât și art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., criticile formulate nu sunt particularizate în mod distinct pentru fiecare motiv de casare în parte, aspectele învederate fiind comune.

Din conținutul cererii de recurs în casație, reiese că motivele invocate de către recurentul inculpat, se circumscriu următoarelor chestiuni:

- Incidența cazului de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., referitor la lipsa vinovăției, întrucât nu a cunoscut caracterul fals al procurii;

- Incidența cazului de achitare prevăzut de art. 16 lit. c) din C. proc. pen., fapta nu a fost săvârșită de către inculpat;

- Greșita reținere a situației de fapt - fundament al soluției de condamnare a inculpatului, deși din probele administrate nu rezultă că faptele au fost săvârșite cu vinovăție și de către inculpat.

În acest context, cu privire la incidența motivelor de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza a II-a și art. 16 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reține că, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, doar neprevederea în legea penală ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

În ceea ce privește greșita reținere a situației de fapt de către instanța de apel, în raport cu întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză, se observă că argumentele apărării tind la o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, și anume a declarațiilor de martori și de inculpați, precum și a proceselor-verbale de interceptare a convorbirilor, pe baza cărora instanța de apel a concluzionat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen., însă, o atare analiză excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Așadar, a solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanței de apel echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea hotărârii prin raportare la particularitățile speței, ci înseși particularitățile în discuție, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de art. 433 și art. 447 C. proc. pen.. (decizia 222/RC din data de 20.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 523/P din data de 05 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 523/P din data de 05 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.