ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 23/P din 03.03.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2018, s-au hotărât, între altele, următoarele:
În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. și coautorat la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din 11.12.2019.
A fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost schimbată încadrarea juridică prin încheierea din 11.12.2019.
A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs și au fost contopite cele trei pedepse principale în pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, la care adaugă un spor de 3 (trei) luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei or. Târgu Neamț, jud. Neamț sau în cadrul Primăriei com. Agapia, jud. Neamț.
În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea, între alții, de la de la inculpatul B. a sumei de 350 RON.
În temeiul art. 25 alin. (3) raportat la art. 397 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea proceselor-verbal seria x nr. x/24.04.2016 și nr. x/17.05.2016.
În fapt, sub aspectul infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., inculpatului A. i s-a imputat că, la data de 24.04.2016, fiind de serviciu pe autospeciala cu nr. de înregistrare x, prevăzută cu radar, a Poliției orașului Târgu Neamț, l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, prin care l-a sancționat pe martorul C., doar pentru faptul că a condus autovehiculul cu nr. x, cu o viteză peste limita legală și fără a avea documentele asupra sa, în condițiile în care inspecția tehnică periodică era expirată, abatere rutieră prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la acuzația de luare de mită în forma de participație penală a coautoratului, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în sarcina inculpatului s-a reținut că, împreună cu inculpatul B. nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu sau și le-au îndeplinit în mod necorespunzător, în sensul că, fiind de serviciu pe autospeciala de poliție cu nr. x, i-au surprins cu aparatul radar pe martorul C., inculpatul D. și pe un alt conducător auto cu identitate necunoscută, în timp ce conduceau în localitățile Săcălușești și Bălțătești din județul Neamț autoturismele cu numerele de înmatriculare x, x și un alt autovehicul al cărui număr de înmatriculare nu este cunoscut, cu viteze ce depășeau limita legală sau cu I.T.P.-ul expirat, aplicându-le sancțiuni legale mai ușoare sau neaplicându-le nicio sancțiune, primind în schimb suma totală de 300 de RON (200 RON de la martorul C., 50 de RON de la inculpatul D. și 50 de RON de la A.N.).
Prin încheierea din 11.12.2019 a Tribunalului Neamț, în temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor penale pentru care au fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunile de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. și coautorat la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită (trei infracțiuni), prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, conform dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. și coautorat la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond, între altele, constatând că, în cauză, nu există suficiente probe care să poată susține o soluție de condamnare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor imputate, a dat eficiență principiului in dubio pro reo și a dispus achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpații E., F. și B.
Prin Decizia nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva Sentinței penale nr. 23/P din 03.03.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2018.
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, astfel:
1) în ceea ce privește pe inculpatul A. doar sub aspectul soluției de achitare pentru infracțiunea de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar actul material din data de 24.04.2016, martor C.), precum și sub aspectul complicității la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
2) în ceea ce privește pe inculpatul D. cu privire la cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
S-a reținut cauza spre rejudecare doar cu privire la aceste aspecte și, pe fond, s-au hotărât următoarele:
1) În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
- pedeapsa principală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea și art. 75 alin. (2) lit. b) și a) art. 76 alin. (1) C. pen. (act material din data de 24.04.2016, martor C.)
Pe parcursul executării pedepsei principale amintite mai sus, în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
- pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea și art. 75 alin. (2) lit. b) și a) art. 76 alin. (1) C. pen. (act material din data de 24.04.2016).
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză, stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, în final pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 (doi) ani și 7 (luni) închisoare, i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani.
În baza art. 45 alin. (5) coroborat cu art. 45 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani și 7 (luni) închisoare i s-a interzis inculpatului A., în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie rezultantă, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.
În temeiul art. 91 alin. (1) și art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni închisoare aplicată inculpatului A. și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț la datele fixate de această instituție;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Neamț sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile, în cadrul Primăriei or. Târgu Neamț, jud. Neamț sau în cadrul Primăriei com. Agapia, jud. Neamț.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (4) C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 de RON
În baza art. 274 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea cauzei în fond.
2) A fost majorată pedeapsa principală aplicată de instanța de fond inculpatului D. la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și a) art. 76 alin. (1) C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii, inclusiv cele referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D.
II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. pen., a fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E., F. și B., împotriva aceleiași hotărâri.
Curtea a apreciat că, în general, aspectele de fapt constatate de instanța de fond, în baza probelor administrate, sunt corecte.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A., instanța de control judiciar nu a fost de acord cu soluția de achitare dispusă de judecătorul fondului pentru infracțiunea de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar în ceea ce privește actul material din data de 24.04.2016, martor C.), precum și sub aspectul complicității la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Astfel, în urma propriei evaluări a materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a constatat că există suficiente probe din care rezultă că inculpatul A. a săvârșit atât infracțiunea de luare de mită în ipoteza coautoratului doar în ceea ce privește actul material din data de 24.04.2016 - martor C., cât și infracțiunea de fals intelectual în forma de participație a complicității (actul material din data de 24.04.2016 - autor coinculpatul B.).
Prin urmare, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, în esență, că, la data de 24.04.2016, ora 07:23, echipajul de poliție format din inculpații B., în calitate de operator radar și A., în calitate de lucrător la oprire au constatat, prin intermediul aparatului radar, că martorul C. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x în localitatea Săcălușești, județul Neamț, cu viteza de 80 km/h.
Autoturismul anterior menționat a fost oprit, inculpatul A. s-a deplasat la acesta, i-a solicitat martorului C. să prezinte atât documentele personale, cât și pe cele ale mașinii și i-a adus la cunoștință că a depășit limita legală de viteză în localitate, întrucât s-a deplasat cu viteza de 80 km/h.
Inculpatul, după verificarea actelor, i-a comunicat conducătorului auto că inspecția tehnică periodică era expirată din data de 05.04.2016, astfel încât urma să fie sancționat cu amendă pentru depășirea limitei de viteză și pentru expirarea inspecției tehnice, urmând a i se reține certificatul de înmatriculare și ridica numerele, astfel încât autovehiculul nu mai putea circula decât pe platformă.
Având în vedere că martorul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu aceste sancțiuni, inculpatul A. i-a spus:
"mai gândiți-vă! . . . . . . . . . .", după care s-a deplasat la autospeciala de poliție, fiind urmat de conducătorul auto. Lângă mașina de poliție a avut loc un scurt dialog între cei doi, care nu a putut fi înregistrat decât parțial, din cauza zgomotului produs de aparatul radio din habitaclul autospecialei, distingându-se doar următoarele cuvinte adresate de către inculpat martorului:
"Ce să vă facem? Spuneți și dvs.". "Stați la mașină că o să vină colegul...". Martorul s-a întors la mașina sa.
Inculpatul B. a completat în fals procesul-verbal nr. x, atestând că martorul C. a condus autoturismul x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 80 km/h fără a avea asupra sa documentele autovehiculului, în condițiile în care, din materialul de supraveghere tehnică și din depoziția conducătorului auto reiese că acesta din urmă avea asupra sa documentele în cauză.
Martorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 RON pentru depășirea vitezei și cu avertisment pentru lipsa actelor, ca sancțiuni principale și cu patru puncte penalizare, ca sancțiune complementară pentru depășirea vitezei.
Inculpatul B. a emis în fals procesul-verbal tocmai pentru a crea o situație mai favorabilă din punct de vedere legal martorului C., care să-1 determine pe acesta să recompenseze prin remiterea unor sume de bani îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
În acest context, instanța de control judiciar a arătat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, prevedeau ca abatere rutieră la art. 102 alin. (1) pct. 1, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având inspecția tehnică auto expirată, sancționată conform art. 98 alin. (4) lit. d) și art. 112 alin. (1) lit. a) raportat la art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea unei amenzi de la 9 la 20 puncte amendă și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare.
Prin urmare, s-a arătat că inculpatul B. a înlocuit o abatere contravențională mai gravă, săvârșită în realitate cu o abatere contravențională mai blândă, care însă nu a fost comisă de conducătorul auto.
Totodată, s-a menționat că, din înregistrarea video efectuată în cauză rezultă că inculpatul B. a coborât de pe locul din dreapta față, ținând în mână o mapă tip "clipboard" și s-a deplasat la autoturismul x. După ce i-a restituit martorului C. actele, i-a cerut acestuia să-i arate portbagajul, iar după ce conducătorul auto a deschis capota i-a dat inculpatului o bancnotă de 200 RON, a semnat procesul-verbal contravențional, primind un exemplar al acestuia.
Martorul C. a declarat că i-a dat suma de 200 RON inculpatului B., pentru că i-a restituit actele mașinii și nu a fost sancționat pe motiv că inspecția tehnică expirase.
Martora G., soția martorului C. a confirmat declarațiile acestuia, susținând că 1-a întrebat pe C. cum a rezolvat cu inspecția expirată, iar acesta i-a răspuns că a dat suma de 200 RON.
Procesul-verbal de sancțiune contravențională a fost înaintat prin fax, la data de 24.04.2016, de inculpatul B., la Serviciul Rutier Neamț, unde a fost înregistrat sub nr. x în registrul de evidență și a fost implementat în cazierul auto al martorului C., conform procedurii stabilite prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 141/2014, privind evidența permiselor de conducere reținute și a sancțiunilor aplicate conducătorilor auto, ordin emis în baza art. 28 din O.U.G. nr. 195/2002 și a Legii nr. 238/2009, privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile M.A.I.
La data de 25.04.2016, cu chitanța seria x, a fost achitată jumătate din amenda aplicată de inculpatul B., respectiv suma de 210 RON, după care, prin adresa nr. x/10.05.2016 a Poliției orașului Târgu Neamț a fost înaintat procesul-verbal în cauză Primăriei municipiului Piatra Neamț, locul de domiciliu al contravenientului.
Inculpatul B. a recunoscut comiterea infracțiunilor referitoare la abaterile rutiere ale martorului C.
Ca atare, s-a apreciat că este imposibil de acreditat că inculpatul A., care după verificarea actelor conducătorului C., i-a comunicat acestuia că inspecția tehnică periodică era expirată din data de 05.04.2016, astfel încât urma să fie sancționat cu amendă pentru depășirea limitei de viteză și pentru expirarea inspecției și să-i fie reținut certificatul de înmatriculare, să nu fi cunoscut și participat la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual săvârșite și recunoscute de inculpatul B., din moment ce a observat nemijlocit că martorul C. a plecat la volanul autoturismului x.
Dispozițiile legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 195/2002, prevedeau ca abatere rutieră la art. 102 alin. (1) pct. 1, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având inspecția tehnică auto expirată, sancționată conform art. 98 alin. (4) lit. d) și art. 112 alin. (1) lit. a) raportat la art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea unei amenzi de la 9 la 20 puncte amendă și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare.
Referitor la apărările inculpatului A. în sensul că nu a cunoscut ce sancțiune a dispus inculpatul B. și că doar acesta era răspunzător de sancțiunea ce urma a fi aplicată, instanța de control judiciar le-a apreciat ca fiind nepertinente.
Astfel, s-a arătat că și în situația în care inculpatul A. nu a întocmit procesul-verbal de sancționare, acesta constatase nemijlocit expirarea inspecției tehnice periodice auto a autoturismului condus de martor, altfel încât conducătorul auto nu ar fi avut posibilitatea să plece de pe loc cu autoturismul decât urcat pe o platformă de transport auto.
Singura explicație pentru care inculpatul A. a fost de acord să îl lase pe martor să conducă un autoturism cu inspecția tehnică auto periodică expirată, aspect constatat nemijlocit, este că a fost coautor la infracțiunea de luare de mită, în modalitatea arătată în actul de sesizare, alături de inculpatul care a completat în fals procesul-verbal de constatare și sancționare pentru o contravenție mai ușoară care nu fusese săvârșită în realitate.
Totodată, s-a arătat că aspectele anterior menționate se coroborează cu redarea înregistrării audio ambientale și declarația martorului C., care a precizat că în momentul când a observat că îi expirase inspecția tehnică periodică și s-a plâns inculpatului A. de faptul că urma să i se aplice sancțiunile și măsurile tehnico administrative mai grele, inculpatul A. i-a spus:
"mai gândiți-vă!..."
Instanța de control judiciar a evidențiat că inculpatul A. nu a formulat apărări în ceea ce privește probatoriul administrat cu privire la oprirea și constatarea nemijlocită a expirării inspecției tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., iar, în declarația de nuanțare a recunoașterii din 04.12.2019 dată inculpatul B., care s-a prevalat anterior de procedura simplificată în cazul recunoașterii învinuirii, acesta menționând doar că a încheiat personal procesele-verbale de contravenție, nu și că l-ar fi oprit în trafic pe martorul denunțător amintit.
De altfel, în opinia instanței de control judiciar, aceste aspecte se coroborează cu procesul-verbal de redare a înregistrării audio - video ambientale fixate de tehnica montată pe autospeciala poliției în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/2016.
Astfel, s-a arătat că, persoana care a părăsit prima autospeciala de poliție este inculpatul A., cel care a luat primul contact nemijlocit cu martorul C. și care ulterior îi spune martorului "ce să vă facem?! Spuneți și dumneavoastră ...".
Ulterior revenirii inculpatului B. în autospeciala poliției, se distinge în mod clar la minutul 07:33:36 că acesta îi arată 2 degete inculpatului A..
Astfel, s-a menționat că, semnul non verbal arătat, coroborat cu suma de bani dată cu titlu de mită de martor și cu aspectul că a fost făcut imediat după ce inculpatul B. s-a întors în autospeciala de poliție, demonstrează fără niciun fel de echivoc că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de luare de mită împreună cu inculpatul B., reținerea formei de participație a coautoratului fiind corectă.
De asemenea, s-a arătat că, fără aprobarea, tacită sau expresă, a inculpatului A., care observase nemijlocit expirarea inspecției tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., inculpatul B. nu ar fi putut întocmi procesul-verbal pentru contravenții ce i-au permis martorului să plece de la fața locului conducând acel autoturism.
S-a subliniat că, inclusiv lipsa discuțiilor din care să rezulte cel puțin nedumerirea inculpatului A. în ceea ce privește faptul că șoferul oprit în trafic plecase conducând autoturismului, denotă, în plus, înțelegerea infracțională a celor doi inculpați, atât cu privire la luarea de mită, cât și sprijinul moral oferit în săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În contextul factual prezentat, instanța de apel a reținut că, în drept, situația de fapt descrisă anterior cu privire la actele materiale săvârșite de inculpatul A. cu ocazia opririi în trafic a martorului C. din data de 24.04.2016 și conduita ulterioară acestei opriri, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (doar actul material din data de 24.04.2016, martor C.) precum și sub aspectul complicității la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor B.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat H., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, circumscris cazului de casare anterior menționat, s-a solicitat să se constate că situația de fapt reținută în cauză nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunilor de coautorat la săvârșirea infracțiunii de luare de mită și complicitate la fals intelectual, pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Sub acest aspect, a menționat că, din ansamblul probator administrat la dosar, nu rezultă că inculpatul A. a pretins, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, ori că a primit bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori că a acceptat promisiunea unor astfel de foloase în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.
Astfel, a arătat pe de o parte că, în cadrul echipajului de poliție a avut doar rolul de șofer și nu de agent constatator, iar pe de altă parte, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de apel pasivitatea sa față de lipsa luării unor măsuri de către inculpatul B., colegul său de echipaj, nefiind dovedită existența unei înțelegeri prealabile între cei doi inculpați, a unei rezoluții infracționale comune privind săvârșirea de acte de corupție.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina recurentului - inculpat, s-a precizat că simpla prezență a recurentului în autospeciala de poliție, conform unei programări anterior făcută, nu echivalează cu un act de complicitate morală, având în vedere spontaneitatea cu care a acționat inculpatul B., lipsa unui dialog între membrii echipajului, lipsa unei consultări cu privire la sancțiunea ce urma a fi dispusă, precum și lipsa de interes a recurentului în activitățile desfășurate de colegul său.
Prin încheierea pronunțată la data de 25 martie 2021 în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.
Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul de A. ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile pot solicita înlăturarea efectelor hotărârilor definitive numai pentru cele cinci cazuri de nelegalitate reglementate de art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci doar din perspectiva concordanței hotărârii cu dispozițiile legii materiale și a celei procesuale.
Înalta Curte reține că, potrivit cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile, intrate în autoritatea de lucru judecat, sunt desființate în situațiile în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, adică, atunci când se constată că fapta concretă care a condus la condamnarea definitivă nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii incriminate prin lege sau că instanța a ignorat o reglementare care conține dispoziții de dezincriminare sau care are drept consecință imposibilitatea realizării unei corespondențe între fapta imputată și noua configurare legală a infracțiunii.
Pe de altă parte, invocarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu permite realizarea unei analize a mijloacelor de probă sau o apreciere a materialului probator ori stabilirea unei alte baze factuale care să conducă la concluzia că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii situația de fapt reținută de instanța de apel.
Așadar, Înalta Curte, examinând cauza prin raportare la dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., poate stabili doar dacă baza factuală reținută în mod definitiv de către instanțele ordinare corespunde tiparului de incriminare al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., fără a avea posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a modifica cele stabilite sub aspectul situației de fapt.
Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului A. de către instanța de apel, pentru săvârșirea infracțiunii de coautorat la luare de mită, prevăzută de art. 46 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (actul material din data de 24.04.2016, martor C.), constând în aceea că, la data de 24.04.2016, împreună cu inculpatul B., nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu sau și le-au îndeplinit în mod necorespunzător, în sensul că, efectuând serviciul pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare x, l-au surprins cu aparatul radar pe martorul C. în timp ce conducea în localitatea Săcătulești, județul Neamț, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, cu o viteză ce depășea limita legală și cu inspecția tehnică expirată, aplicându-i acestuia sancțiuni legale mai ușoare și primind în schimb suma de 200 RON.
Totodată, inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. (actul material din data de 24.04.2016, autor inculpatul B.), constând în aceea că, la data de 24.04.2016, efectuând serviciul pe autospeciala cu nr. de înmatriculare x, prevăzută cu radar, a Poliției orașului Târgu Neamț, l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, prin care l-a sancționat pe martorul C., doar pentru că a condus autovehiculul cu nr. x, cu o viteză peste limita legală și fără a avea documentele asupra sa, în condițiile în care inspecția tehnică periodică era expirată, abatere rutieră prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 195/2002.
Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice reținute și configurarea legală a infracțiunilor de luare de mită și fals intelectual în forma coautoratului sau a complicității, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat că faptele pentru care acesta a fost condamnat, astfel cum au fost reținute de instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conținut prevăzute de normele de incriminare.
Înalta Curte reține că, în cazul infracțiunii de luare de mită, fapta se realizează prin una dintre cele trei modalități alternative: pretindere, primire sau acceptarea promisiunii unor bani sau altor foloase care nu i se cuvin subiectului activ, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate, respectiv în momentul pretinderii sau primirii banilor ori foloaselor necuvenite sau în momentul în care făptuitorul acceptă promisiunea unor astfel de foloase.
Totodată, conform art. 46 alin. (2) C. pen., coautorii sunt persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală.
Or, instanța de apel, referitor la actul material din data de 24.04.2016 (martor C.) pentru care a dispus condamnarea inculpatului A., infirmând soluția de achitare pronunțată de prima instanță, a reținut că probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești în fond și apel, dovedește dincolo de orice dubiu participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în condițiile în care acesta, chiar dacă nu a întocmit personal procesul-verbal de sancționare, a constatat nemijlocit expirarea inspecției tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., cunoscând că acesta nu ar fi avut posibilitatea de a pleca cu autoturismul decât urcat pe o platformă de transport auto.
În ceea ce privește rolul recurentului - inculpat în săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în mod corect, pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a considerat că acesta a săvârșit infracțiunea de luare de mită în calitate de coautor, alături de inculpatul B., care a completat în fals procesul-verbal de constatare și sancționare pentru o altă contravenție, mai ușoară și care, în realitate, nu a fost săvârșită.
Astfel, contrar susținerilor apărării, câtă vreme inculpatul A. a fost de acord să-l lase pe martorul C. să plece cu autoturismul, după ce în prealabil constatase nemijlocit că acesta avea inspecția tehnică expirată, precum și în lipsa purtării unor discuții cu colegul de echipaj din care să rezulte nedumerirea privind nereținerea certificatului de înmatriculare și acordarea permisiunii șoferului de a se deplasa la volanul autoturismului, în condițiile în care, singura modalitate prin care acesta putea fi deplasat era prin urcarea pe o platformă de transport auto, Înalta Curte constată că fapta imputată întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 46 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al calității de subiect activ, recurentul - inculpat participând în mod activ și conștient, în calitate de coautor, la săvârșirea actului material de corupție.
Referitor la infracțiunea de complicitate la fals intelectual, se constată, totodată, contrar susținerilor apărării, că potrivit situației de fapt reținute cu titlu definitiv de instanța de apel sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate, constând în aceea că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul A. l-a ajutat moral pe inculpatul B. să întocmească în fals procesul-verbal nr. x, atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că martorul C. se impune a fi sancționat doar pentru că a condus autovehiculul cu nr. x cu depășirea limitei de viteză și fără a avea documentele asupra sa, în condițiile în care, inspecția tehnică periodică era expirată.
Potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (1) pct. 1 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data comiterii faptei, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 9 la 20 puncte amendă și cu măsura tehnico administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care prezintă deficiențe periculoase sau al cărui termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat.
Prin urmare, fără aprobarea tacită sau expresă a recurentului - inculpat A., care observase nemijlocit expirarea inspecției tehnice periodice a autoturismului condus de martorul C., inculpatul B. nu ar fi putut întocmi procesul-verbal de contravenție în care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv săvârșirea de către martor a unei contravenții mai ușoare care nu fusese comisă în realitate, fiind așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, în forma de participație penală a complicității.
Înalta Curte observă, astfel, în contextul existenței corespondenței între activitatea ilicită imputată și tiparul normei de incriminare, că, prin susținerile privind lipsa unui dialog între membrii echipajului, lipsa unei consultări cu privire la sancțiunea ce urma a fi dispusă și lipsa sa de interes în activitățile desfășurate de colegul său de echipaj, recurentul - inculpat contestă, în realitate, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției sale, solicitând implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar cu privire la chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.
În ceea ce privește probatoriul administrat, Înalta Curte constată că instanța de apel a avut în vedere consecințele soluției de achitare pronunțate de prima instanță și jurisprudența constantă în materia condamnării, succesiv achitării, sens în care, a depus eforturi în vederea readministrării probatoriului esențial în baza căruia instanța de fond și-a întemeiat soluția de achitare.
Astfel, prin încheierea din data de 14 iulie 2020, instanța de apel, raportat la soluția de achitare pronunțată în cauză față de inculpatul A., a încuviințat proba testimonială solicitată de reprezentantul Ministerului Public constând în reaudierea martorului C.
În acest context, Înalta Curte observă poziția apărării inculpatului A. care, în fața instanței de apel, nu a solicitat reaudierea martorului denunțător C. și a soției acestuia, G., achiesând doar asupra conținutului cererii de probatorii formulate de acuzare.
Așadar, se constată că instanța de apel nu a dispus condamnarea în calea de atac prin reaprecierea probatoriului administrat de către instanța de fond, ci a procedat la readministrarea probatoriului.
Probatoriul administrat în fața instanței de apel, coroborat cu înregistrările audio - video și ambientale efectuate în cauză, precum și cu depozițiile date de martora G. și coinculpatul B. (cu ocazia recunoașterii învinuirii) a condus la evaluarea și stabilirea vinovăției inculpatului în calea de atac ordinară.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. sunt prevăzute de legea penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpat împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1088 din 03 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul- inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2021.