ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din data de 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 15 februarie 2021, pronunțată în același dosar, printre altele, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârșite în 06.05.2016 și 18.05.2016). În conformitate cu prevederile art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. .

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, pedeapsa principală rezultantă fiind de 2 ani și 11 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă complementară de 3 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani și 11 luni închisoare, iar în baza art. 92 C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen. În conformitate cu prevederile art. 93 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Neamț, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În conformitate cu prevederile art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probațiune Neamț în colaborare cu instituțiile comunitare. Potrivit art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria municipiului Piatra Neamț - activități administrativ gospodărești sau la D.G.A.S.P.C. Neamț - activități administrativ gospodărești.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpaților și înscrisurile prezentate la judecată, în condițiile art. 375 C. proc. pen.., instanța de fond a reținut următoarele, referitor la inculpatul A.:

În data de 06.05.2016, inculpatul A., în calitate de agent de poliție rutieră, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu agentul de poliție B., ocazie cu care a primit de la trei conducători auto suma de 400 RON și 20 euro pentru a nu-i sancționa contravențional pentru săvârșirea contravenției privind depășirea limitei legale de viteză pe sectorul de drum pe care conduceau autovehiculele. În concret, din înregistrările video obținute prin mijloace de supraveghere tehnică autorizate de Tribunalul Neamț, a rezultat că inculpatul A., la ora 09:19:31, a ieșit din autospeciala MCV și s-a îndreptat spre autovehiculul oprit, condus de C.; la 09:20:20, inculpatul A. a scos dintre filele carnetului cu procese-verbale o bancnotă de 20 euro, pe care a introdus-o într-o carte în torpedo.

La 10:13:51, în 06.05.2016, a fost oprit în trafic conducătorul auto D., după semnalul acustic al aparatului radar instalat pe autospeciala pe care lucra inculpatul A.. Acesta din urmă a coborât din autospecială și s-a îndreptat spre autovehiculul menționat și a revenit la 10:14:17; la ora 10:20:09, inculpatul A. a ieșit din autospecială, având asupra sa o mapă tip clipboard și s-a îndreptat spre autovehiculul oprit; a revenit la 10:22:13, a deschis compartimentul torpedo și a introdus într-o carte o sumă de bani. D., conducătorul autovehiculului oprit, la 16.12.2016 a declarat că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 200 RON pentru a nu fi sancționat contravențional și că a semnat procesul-verbal întocmit de lucrătorul de poliție, cunoscând că este fals.

În data de 06.05.2016, ora 10:32:49, după semnalul acustic al aparatului radar instalat pe autospeciala pe care lucra inculpatul A., au pornit semnalele acustice care au determinat oprirea unui autovehicul. La 10:35:33, inculpatul A. a coborât din autospecială și a mers la autovehiculul oprit, după care a revenit cu actele conducătorului auto; conducătorul autovehiculului oprit a venit la autospeciala de poliție și i-a dat inculpatului A. un carnet de culoare roșie, pe care l-a introdus în mașină și, după ce i l-a arătat agentului B., a scos din el o sumă de bani, pe care a lăsat-o să cadă între scaune.

În data de 18.05.2016, inculpații A., E. și F., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu legate de constatarea de contravenții și aplicarea de sancțiuni, au primit suma de 110 RON; la ora 12:31:49, inculpatul F. ținea în mâna stângă mai multe bancnote, între care se observau bancnote de 10 RON, în timp ce inculpatul A. avea și el în mâna stângă alte bancnote; acesta din urmă le-a introdus într-un buzunar de la piept, iar inculpatul F. a scos din buzunarul lateral drept al pantalonilor săi alte bancnote, le-a așezat pe toate la un loc și le-a introdus apoi în același buzunar al pantalonilor.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale săvârșite în 06.05.2016 și 18.05.2016, comise în baza aceleiași rezoluții infracționale).

Totodată, s-a reținut că fapta inculpatului A. constând în aceea că, la 06.05.2016, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x, cu ocazia întocmirii acestuia, prin omisiunea cu știință de a insera contravenția constatată pentru depășirea limitei de viteză de către conducătorul auto D., verificat în trafic în jurul orei 09:16 și a atestat împrejurarea necorespunzătoare adevărului cu privire la valoarea vitezei cu care circula acesta, respectiv viteza de 75 km/h, în condițiile în care din înregistrarea audio-video a rezultat că viteza de deplasare era de 99 km/h, constituie infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

În condițiile în care vinovăția inculpatului A. a fost pe deplin dovedită, instanța de fond a dispus o soluție de condamnare, pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. pentru evaluarea gravității fiecărei infracțiuni săvârșite, respectiv a periculozității infractorului, gradul de pericol social concret ridicat al faptelor, raportat la valorile sociale ocrotite de norma penală, dar și, în sens favorabil inculpatului, conduita pozitivă anterioară săvârșirii faptelor, poziția procesuală corectă, de cooperare cu organele judiciare, împrejurarea că acesta a recunoscut faptele, în condițiile art. 374 C. proc. pen.., situație care a impus reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Observând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar și fără executarea efectivă a acesteia, neexistând date că persoana condamnată ar mai putea comite și alte infracțiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 11 luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin motivele de apel, inculpatul A. a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reducerea pedepsei pentru infracțiunea de luare de mită.

S-a solicitat să se constate că infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., nu există, impunându-se pronunțarea unei soluții de achitare conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., procesul-verbal de contravenție încheiat cu privire la martorul D. fiind unul corect, întocmit cu respectarea dispoziției nr. 2.942.204/S1/MM/25.07.2013 a I.G.P.R - Direcția Rutieră, în sensul că, dacă există o inadvertență generată de aparatul radar, raportarea vitezei se face la valoarea cea mai mică, de la lit. T), iar nu la valoarea de la lit. L). Pentru contravenția constatată, deși la lit. L), în acea locație, apărea viteza de 99 km/h, în realitate, la lit. T), viteza cea mai mare era de 75 km/h. Ca atare, apreciindu-se necesară administrarea de probe, respectiv copia înregistrării video realizată de aparatul radar, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe de altă parte, apărarea a arătat că pronunțarea unei soluții de achitare nu este incompatibilă cu procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, aspect care rezultă cu evidență din analiza dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele săvârșirii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Examinând apelul declarat, conform art. 420 și următoarele C. proc. pen.., isntanța de apel a constatat ca acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..:

"Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1

1

) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. (...)".

Din analiza textului rezultă că, în ipoteza judecării cauzei potrivit procedurii simplificate, inculpatul trebuie să recunoască în totalitate faptele descrise în rechizitoriu. Așadar, dacă faptele nu sunt recunoscute în totalitate, procedura simplificată nu poate fi aplicată. Caracteristica esențială a acestei proceduri constă în aceea că inculpatul - pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă - trebuie să recunoască toate faptele de care este acuzat și să adopte o conduită procesuală din care să rezulte că a înțeles efectele aplicării procedurii simplificate.

În raport de limitele acestei proceduri, instanța de judecată are atributul de a verifica consimțământul dat în deplină cunoștință de cauză al inculpatului, dar și aprecierea asupra suficienței probelor administrate în faza de urmărire penală, de natură a forma convingerea, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că inculpatul a săvârșit faptele descrise în actul de sesizare a instanței. Limitările impuse de norma de procedură penală au drept scop aducerea la cunoștința inculpatului, în mod corect, complet, de către instanța de judecată, despre această posibilitate și că luarea consimțământului este realizată în mod corespunzător, oferind garanțiile că provine de la inculpat.

În condițiile în care inculpatul solicită aplicarea procedurii simplificate, arătând că recunoaște faptele, dar solicită administrarea de probe, altele decât înscrisurile, atunci nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, ca atare, vor fi administrate probe pentru stabilirea unei stări de fapt corecte și a unei încadrări juridice corespunzătoare.

Procedura simplificată nu exclude însă posibilitatea pronunțării unei hotărâri de achitare, atunci când, din probele administrate în faza de urmărire penală și din înscrisurile noi depuse în cursul judecății, instanța constată incidența unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale.

În speță, Înalta Curte a constatat că instanța l-a întrebat pe inculpatul A. dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., iar acesta a declarat, în mod expres, că recunoaște săvârșirea faptelor, solicitând judecarea cauzei doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și pe care și le însușește în integralitate. Instanța de fond a dat curs manifestării de voință a inculpatului, fără a proceda la administrarea de probe noi și fără a readministra probe în mod nemijlocit.

În atare condiții, instanța de apel a constatat că nu pot fi reținute vicii sub aspectul consințământului inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată.

În ceea ce privește solicitarea apelantului inculpat A. de a se dispune achitarea, conform art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. - constând în aceea că, la data de 06.05.2016, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x, cu ocazia întocmirii acestuia, prin omisiunea cu știință de a insera contravenția constatată pentru depășirea limitei de viteză de către conducătorul auto D., verificat în trafic în jurul orei 09:16, atestând împrejurarea necorespunzătoare adevărului cu privire la valoarea vitezei cu care circula acesta, respectiv viteza de 75 km/h, în condițiile în care din înregistrarea audio-video rezultă că viteza de deplasare era de 99 km/h - instanța de apel a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală converg spre reținerea acestei fapte, astfel cum s-a statuat în hotărârea atacată.

Sub aspectul cuantumului pedepselor și al modalității de executare a acestora, instanța de apel a apreciat că acestea sunt just individualizate de către prima instanță.

Pentru considerentele expuse, prin decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, printre altele, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare condamnatul A..

În susținerea căii extraordinare de atac, contestatorul A. a arătat că cererea de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., iar în sprijinul contestației se invocă dovezi care se află la dosar. Deopotrivă, s-a învederat că nu este incidentă decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât, în cauză, nici prima instanță, nici cea de apel nu au analizat dacă a intervenit prescripția răspunderii penale.

În continuare, contestatorul a susținut că prezenta cale extraordinară de atac a fost promovată urmare a pronunțării deciziilor Curții Constituționale nr. 358/2022 și nr. 297/2018, referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., precum și a deciziei nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Făcând referire la paragrafele 73, 74, 75 și 76 din considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 (decizie ce are valențe similare unei legi penale mai favorabile), contestatorul a arătat că în intervalul 26.04.2018-26.05.2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripție a răspunerii penale prevăzute de art. 154 C. pen.

Deopotrivă, s-a învederat că decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este în deplină concordanță cu decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 sub aspectul domeniului de incidență a acestei din urmă decizii, deoarece în considerentele acestei decizii nu s-a menționat că ea s-ar limita doar la cauzele ce nu au fost definitiv judecate la data publicării sale în Monitorul Oficial al României. Altfel spus, Curtea Constituțională nu a exclus aplicarea deciziei nr. 358/2022 referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în procedura căii extraordinare de atac a contestației în anulare, ce vizează în mod evident hotărâri penale definitive.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 153 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. Durata termenelor de prescripție a răspunderii penale și data de la care acestea încep să curgă sunt reglementate de art. 154 C. pen., iar la art. 155 C. pen. este reglementată instituția întreruperii termenelor de prescripție a răspunderii penale, precum și prescripția specială. Astfel, potrivit art. 155 C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Potrivit alin. (4) din aceeași dispoziție legală, termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Având însă în vedere decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, precum și decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu prevede cazuri de întrerupere a termenelor de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că, în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual reținută ca fiind comisă la data de 06.05.2016, este aplicabil doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripției.

În privința infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Având în vedere data comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa - 06.05.2016 - contestatorul a susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, s-a împlinit la data de 05.05.2021, astfel că în cauză este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În raport cu aceste argumente, contestatorul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, desființarea, în parte, a deciziei penale atacate și, în rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 23/2021 din data de 04.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a solicitat admiterea căii ordinare de atac, desființarea în parte a sentinței apelate în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual pentru care a fost trimis în judecată și, pe fond, în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., cu referire la deciziile Curții Constituționale nr. 358/2022 și 297/2018 și decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, încetarea procesul penal cu privire la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen.., Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite aceste condiții, calea extraordinară de atac fiind promovată împotriva unei hotărâri definitive (decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017), de către contestatorul A., care a avut calitatea de inculpat în cauză, fiind invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. În motivarea căii extraordinare de atac s-a susținut că s-a împlinit termenul privind prescripția generală a răspunderii penale cu referire la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., pentru care contestatorul a fost condamnat, cu argumentul că, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că este aplicabil doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripției. Totodată, s-a constatat că a fost respectat termenul de introducere a contestației în anulare, prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a statuat că, în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal, instanța a constatat că aceasta nu este incidentă în cauză. Sub acest aspect s-a observat că, prin decizia penală nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, nu s-a analizat incidența prescripției răspunderii penale.

Față de cele ce preced, prin încheierea din 23 ianuarie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în principiu contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și s-a acordat termen la 05 martie 2024.

Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în ceea ce privește cazul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de contestație în anulare, contestatorul A. a susținut că s-a împlinit termenul privind prescripția generală a răspunderii penale cu referire la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. pentru care a fost condamnat, cu argumentul că, în perioada 26 aprilie 2018 - 26 mai 2022, legea penală română nu a prevăzut cazuri de întrerupere a termenelor de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen., astfel că este aplicabil doar termenul general de prescripție a răspunderii penale, fără luarea în considerare a cauzelor de întrerupere a prescripției. Având în vedere că, în privința infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar data comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa este 06.05.2016, contestatorul a susținut că termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, s-a împlinit la 05.05.2021, astfel că în cauză este incident cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte reține că omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost pusă în discuția contradictorie a participanților procesuali nici din oficiu, nici la cerere, se subsumează noțiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestației în anulare, în baza temeiului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Prealabil analizării cauzei de încetare a procesului penal invocată de contestator, instanța reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018) s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerentele aceste hotărâri reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.".

Deopotrivă, trebuie notat că prin decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.".

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Tot cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv o contestație în anulare. În această cale extraordinară de atac, în situația indicată de apărare ca fiind cea în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, instanța nu poate schimba legea stabilită de instanța de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalității hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.

Așadar, prin prisma cazului de contestație în anulare reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanța analizează dacă inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

În prezenta cauză, instanța de apel a reținut că legea incidentă este reprezentată de actualul C. pen.

Drept urmare, Înalta Curte va analiza dacă la data soluționării apelului, respectiv la 16 decembrie 2021, în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidența dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum aceste prevederi au fost reconfigurate prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 în interpretarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

În acest sens, instanța reține că infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care contestatorul A. a fost trimis în judecată este sancționată cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (...) d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; (...)". Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.".

Așadar, în privința infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., termenul de prescripție generală a răspunderii penală curge de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 06.05.2016 (conform celor reținute cu titlu definitiv de instanța de apel), împlinindu-se la data de 05.05.2021.

Ca atare, având în vedere că la data soluționării apelului, respectiv la 16 decembrie 2021, era împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, va desființa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, doar cu privire la contestatorul A. și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., aplicate contestatorului A., pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârșite în datele de 06.05.2016 și 18.05.2016).

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă din 06.05.2016).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., va dispune încetarea procesului penal față de contestatorul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (fapta din 06.05.2016).

Va menține dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării cu privire la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și termenul de supraveghere de 3 ani, ce curge de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate și ale sentinței penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curti de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Desființează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2017, doar cu privire la contestatorul A. și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., aplicate contestatorului A., pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6, art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (4 acte materiale săvârșite în datele de 06.05.2016 și 18.05.2016).

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (faptă din 06.05.2016).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.., dispune încetarea procesului penal față de contestatorul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. (fapta din 06.05.2016).

Menține dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării cu privire la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și termenul de supraveghere de 3 ani, ce curge de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 314/A din 16 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate și ale sentinței penale nr. 23 din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2024.