ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din data de 20 aprilie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (52 acte materiale săvârșite în datele de 22.04.2016, 25.04.2016, 26.04.2016, 27.04.2016, 29.04.2016, 30.04.2016).

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

A condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 2 acte materiale 25.04.2016, respectiv 29.04.2016;

În baza art. 396 alin. (6) și (8) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale în datele de 22.04.2016, 26.04.2017, 27.04.2017, 30.04.2017), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani închisoare), respectiv 8 luni închisoare. Pedeapsa principală rezultantă de executat: 6 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă complementară 3 ani, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa rezultantă accesorie interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (32 acte materiale săvârșite în datele de 22.04.2016, 25.04.2016, 29.04.2016, 05.05.2016, 10.05.2016, 12.05.2016 și 15.05.2016);

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

A condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale 25.04.2016 și 29.04.2016).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. combinat cu art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare la care a adăugat 1/3 parte din cealaltă pedeapsă (2 ani închisoare), respectiv 8 luni închisoare. Pedeapsa principală rezultantă de executat: 5 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa rezultantă complementară 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa rezultantă accesorie interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., a scăzut din pedepsele de executat durata măsurii reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu pentru inculpații A., B., de la 09.11.2016 până la 12.04.2017.

A desființat procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor false: seria x nr. x, PNPX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x, PNTX nr. x.

În temeiul art. 112 lit. a) din C. pen. cu referire la art. 289 alin. (3) din C. pen., a confiscat de la inculpați sumele obținute prin infracțiune (cu titlu de mită) după cum urmează: de la inculpatul A. suma de 3237,5 RON și 10 EURO (1/2 din 6475 RON și 20 euro); de la inculpatul B. suma de 1620 RON (1/2 din 3240 RON);

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor imobile și mobile ale inculpatului A. până la concurența sumei de 1/2 din 6475 RON și 20 euro, ale inculpatului B. până la concurența sumei de 1/2 din 3240 RON.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2016 a Parchetului de pe lângă ICCJ-DNA- Serviciul Teritorial Bacău au fost trimiși în judecată inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (52 acte materiale săvârșite în datele de 22.04.2016, 25.04.2016, 26.04.2016, 27.04.2016, 29.04.2016, 30.04.2016); infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale și infracțiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) și inculpatul B. cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c)9 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (31 acte materiale săvârșite în datele de 22.04.2016, 25.04.2016, 29.04.2016, 05.05.2016, 10.05.2016 și 12.05.2016); dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. - 2 acte materiale.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 a Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial Bacău înregistrat sub nr. x/2017 la Tribunalul Neamț au fost trimiși în judecată în vederea tragerii la răspundere penală mai mulți inculpați, printre care și inculpatul B. cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6, 7 alin. (1) lit. c) din legea nr. 78/2000 (un act material săvârșit în data de 15.05.2016).

S-a procedat la reunirea celor două dosare penale, iar inițial cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 14 din 14.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia penală nr. 52/A/19.02.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații C., D., E., F., G., H., I., J., K., A., B., L., M. și N., împotriva sentinței penale nr. 14 din 14 februarie 2019 pronunțată de către Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie la Curtea de Apel Bacău. A fost desființată, în tot, sentința penală atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, pentru rejudecare de către un complet specializat, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la inculpații D., O., P., Q., R., S., E., F., G., I., T. L., și M., cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 23 din 04.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017.

În conformitate cu prevederile art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru a nu se tergiversa judecata față de inculpații care au optat pentru procedura simplificată, Curtea a procedat la disjungerea judecății pentru inculpații care nu au recunoscut învinuirea (K., A., H., U., V., B., N.), cât și față de inculpații care nu și-au precizat poziția procesuală (C. și W.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. x/2021.

Având în vedere că cererile inculpaților H., U., V., C., N., K., W., care au solicitat judecata în condițiile art. 375 din C. proc. pen., au fost admise, s-a pronunțat sentința penală nr. 95/29.06.2021 a Curții de Apel Bacău, în dosarul x/2021, din care s-a disjuns prezentul dosar penal, înregistrat la Curtea de apel Bacău, sub nr. x/2021, cu privire la inculpații A. și B. .

S-a arătat că în cauză au fost administrate, în cursul cercetării judecătorești următoarele probe audierea în calitate de martori, a numiților R., fl. 111 dosar fond, X., fl. 194 dosar fond, Y., Z., fl. 159 dosar fond, AA., BB., fl. 192 dosar fond, CC., fl. 110 dosar fond, DD., fl. 158 dosar fond, EE., fl. 160 dosar fond, consemnate în scris și atașate la fl. dosar fond, vol. III. De asemenea, instanța a procedat la vizionare/audierea nemijlocită a înregistrărilor audio-video de pe cei 13 suporti optici înaintați de către DNA -dosar fond vl. II-III. La solicitarea instanței s-a atașat tabelul posturilor - planificarea în serviciu a agenților Biroului rutier Piatra Neamț, din perioada 22.04.2016-12.05.2016-fl. 122 si urm.dosar fond vl. I.

Prin încheierea din 18.10.2022, după punerea în discuția părților, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-au respins cererile de schimbare a încadrarii juridice a faptelor penale pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., respectiv din infracțiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 din C. pen.

Prin încheierea din 06.10.2022, după punerea în discuția părților, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-au respins cererile de schimbare a încadrarii juridice a faptelor penale pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., respectiv din infracțiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 reținute în rechizitoriu ca fiind săvârșite la data de 22.04.2016, cu referire la numitul FF.; data de 25.05.2016, cu referire la numitul GG.; data de 26.04.2016, cu referire la numitul HH.; data de 26.04.2016, cu referire la numita Z.; -data de 27.04.2016, cu referire la numitul EE.; data de 27.04.2016, cu referire la numitul W.; data de 29.04.2016, cu referire la numitul V.; data de 29.04.2016, cu referire la numitul H.; data de 29.04.2016, cu referire la numitul II.; data de 29.04.2016, cu referire la numitul X.; data de 29.04.2016, cu referire la numitul JJ., data de 29.04.2016, cu referire la numitul KK., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Referitor la cererea de restrângere a obiectului schimbării încadrării juridice a faptelor, Curtea, în temeiul art. 386 din C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de luare de mită, prevăzută și sancționată de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, retinute în rechizitoriu în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., față de faptul că, în esență, cele două infracțiuni au configurații juridice diferite, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, astfel că faptele reținute prin actul de sesizare, întrunesc mai degrabă elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și nu a infracțiunii de înșelăciune, deoarece cei doi inculpați-agenți de poliție rutieră aveau atribuții de sancționare a contravențiilor conducătorilor auto participanți în circulația pe drumurile publice.

Prin încheierea din 11.01.2023, după punerea în discuția părților, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-au respins cererile de schimbare a încadrarii juridice a faptelor penale pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., respectiv din infracțiunea de luare de mită, faptă prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 retinute în rechizitoriu în infracțiunea de abuz în serviciu.

Inculpatul A. și inculpatul B. au invocat exceptia nulității absolute a înregistrărilor audio-video, întrucât conțin imagini, respectiv elemente audio obținute prin juxtapunere.

Instanța a constatat că aspectele relevate de inculpații A. și inculpatul B. au caracter pur speculativ. Deși înregistrărilor audio-video toate, cu exceptia uneia singure, au fost vizionate/audiate nemijlocit de către instanța de judecată în ședință publică, în prezenta inculpaților si apărătorilor acestora, instanța nu a constatat elemente de ordin tehnic care să inducă la nivel rezonabil suspiciunea contrafacerii înregistrărilor audio-video obținute prin procedeele de supraveghere autorizate în cauză; observarea dintr-o altă perspectivă a imaginilor și corelarea cu elementele audio a înregistrărilor audio-video nu justifică concluzia avansată de apărare în privința conținutului acestora. Mai mult, inculpații nu au constatat în cursul procesului penal de față împrejurările de loc, timp sau de fapt relevate de înregistrările audio-video din materialul probator, ci doar le-a dat o altă interpretare cu ocazia cererilor de apărare, după ce în declarațiile din cursul urmăririi penale au recunoscut faptele care constituie capetele de acuzare.

Referitor la invocarea nulității absolute a proceselor-verbale de redare a înregistrărilor de sunete și imagini în autospeciala dotată cu aparat Radar - prin prisma nulității mijlocului probator prin care au fost obținute, apreciat ca neloial de inculpați motivat de faptul că organul de urmărire penală a contrafăcut imaginile prin juxtapunere și alterare, s-a apreciat că sunt nefondate, această afirmație nu este susținută de nicio probă. Argumentele invocate de inculpați în apărare, respectiv că se schimbă culorile sau se aud sunete suprapuse nu fac dovada celor susținute de inculpați, audierea, respectiv vizionarea momentelor relevante în ședința de judecată făcând dovada faptului că susținerile inculpaților sunt nefondate. De altfel, s-a observat că procesele-verbale de redare sunete și imagini se coroborează cu declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanța de judecată și înscrisurile ridicate în cauză, făcând dovada săvârșirii faptelor de luare, respectiv dare de mită cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Referitor la faptul că inculpații au precizat că nu apar în imaginile înregistrate în autospeciala dotată cu aparat radar, s-a reținut că sunt nefondate, aceste imagini ale inculpaților în cadrul înregistrărilor fiind explicite, așa cum s-a observat și în cadrul vizionării în ședința de judecată. În plus, s-a arătat că sunt coroborate cu redările de sunete din cadrul acestor înregistrări din care rezultă că inculpații se prezintă în repetate rânduri, ori conducătorilor auto opriți în trafic, ori cu ocazia unor convorbiri telefonice efectuate în timpul acestor înregistrări.

Referitor la faptul că declarațiile martorilor ar fi fost trunchiate cu privire la încasarea pe loc a amenzii corespunzătoare sancțiunilor aplicate de inculpați în trafic, s-a precizat că este neîntemeiată, deoarece atât din declarațiile martorilor, cât și din înregistrările de sunete și imagini rezultă că în unele din situații, lucrătorii de poliție, după aducerea la cunoștință a contravenției constatate și a sancțiunii corespunzătoare, solicitau conducătorilor auto să achite "un punct amendă". Această solicitare, necorespunzătoare contravenției constatate, era imediat acceptată de către conducătorii auto - care aveau reprezentarea titlului înmânării sumei de bani, în condițiile în care nu li se mai aplica nici o sancțiune și nu li se elibera nici o chitanță. De altfel, parte din conducătorii auto care justifică înmânarea sumelor de bani ca reprezentând plata unei amenzi pe loc, au solicitat lucrătorilor de poliție în mod explicit să nu elibereze chitanță, iar în cadrul declarațiilor de martor au arătat că au cunoscut realul titlu al înmânării sumei de bani ca fiind acela corespunzător infracțiunii de dare de mită.

S-a mai arătat că declaratiile suspecților EE. si DD. au fost obținute de către un organ necompetent material, aspect sancționat de art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. (în urma deciziei CCR nr. 302/2017) cu nulitatea absolută, motiv pentru care s-a solicitat excluderea acestora din materialul probator, iar în raport cu Decizia CCR nr. 22/2018, s-a solicitat excluderea fizică din dosarul cauzei a declarațiilor suspecților anterior menționați.

Astfel, s-a arătat că din conținutul ordonanțelor de delegare emise de către procurorul de caz la datele de 07.01.2021, 07.07.2021 și 01.11.2021, rezultă că activitatea de urmărire penală constând în audierea de martori nu a fost delegată lucrătorilor de poliție judiciară, în speță comisarului (excepție făcând audierea martorilor amenințați). S-a arătat că efectuarea activitătilor procesuale prin delegare reprezintă în fapt, potrivit doctrinei juridice, o deplasare limitată de competență de la un organ de urmărire sau de la o instanță de judecată, legal competente, într-o cauză penală, către un alt organ sau o altă instanță inferior/inferioară ierarhic, și din acest motiv procurorul în ordonanța de delegare trebuie să stabilească în mod concret și clar activitățile de urmărire penală pentru care înțelege să delege, în temeiul art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., efectuarea către organele de cercetare penală, doar în acest mod putându-se stabili întinderea competenței delegate și natura concretă a actelor atribuite.

Cum, în cauză audierea martorilor (...), s-a făcut de către organul de cercetare penală din cadrul I.G.P.R. Brigada de Combatere a Criminalitătii Organizate Iași Serviciul Antidrog, fără ca această activitate de urmărire penală aflată în competența exclusivă a procurorului, să fie delegată în temeiul art. 324 alin. (3) din C. proc. pen., s-a apreciat că administrarea probei testimoniale s-a făcut de către un organ de urmărire penală necompetent. Spre deosebire de situația anterior menționată în care procurorul a încercat să justifice existenta delegării prin ordonanțe cu caracter general, în prezenta cauză nu există nici o astfel de ordonanță de delegare "cu caracter general" pentru audierea suspecților anterior menționați.

Instanța, a reținut cu privire la excluderea declarațiilor date de EE. și DD., după punerea cererilor în discuție a părților, că, având în vedere că s-a depășit procedura de cameră preliminară, nu poate dispune expres excluderea celor două declarații de suspecți așa cum s-a solicitat prin cerere.

Cu privire la cererea de excludere de suspecți a numiților EE. și DD. luate în cursul urmăririi penale de către procuror, s-a dispus respingerea cererii de constatare a nulității absolute întrucât s-a apreciat că aspectele invocate de inculpați prin apărător nu fac în niciun caz obiectul nulității absolute, nefiind vorba de nerespectarea regulilor de competență în cursul urmăririi penale pentru a atrage nulitatea absolută. Delegarea ca instituție este prevăzută în C. proc. pen. doar pentru efectuarea actelor în lipsa procurorului. S-a apreciat că nu este vorba despre o asemenea lipsă în cazul celor două declarații. Verificând în dosarul de urmărire penală s-a constatat că cele două declarații sunt însușite de către procuror, dispoziția de audiere în continuare pentru câteva minute fiind suplinită și însușită ulterior prin semnarea declarației. De altfel, aspectele aduse la cunoștință suspectului și începutul audierii s-a realizat de către procuror, la fel și la finalul declarației.

Cu privire la audierea în echipă, procuror organ de cercetare penal, s-a apreciat că nu este necesar potrivit dispozițiilor în vigoare ale C. proc. pen. emiterea vreunei delegări cu privire la posibilitatea ca ofițerul de cercetare penală, organ de urmărire penală, care alături de procuror, bineînțeles având acceptul tacit, că nu trebuie să fie exprimat în scris, în momentul audierii poate adresa întrebări. S-a arătat că, dacă nu ar putea adresa întrebări, nu s-ar mai afla acolo, iar interpretarea pe care o dă apărarea inculpatului, acea de sfidare a procurorului, nu apare ca întemeiată prin audierea efectivă a înregistrărilor acestor declarații.

În plus, referitor declarațiilor date de EE. și DD., date în fața organului de urmărire penală puteau fi atacate pentru nulitate relativă numai de către aceste persoane dacă dovedeau o vătămare, în plus declarațiile reținute de către instanță ca fiind pertinente și concludente, deci relevante în susținerea acuzării, sunt cele date în fața acesteia, tocmai la solicitarea inculpaților din prezenta cauză, respectiv declarațiilor date de EE. și DD., neexistând astfel motive legale si temeinice pentru excluderea acestor mijloace de probă sau constatarea nulității lor.

S-a mai solicitat să se constate că prevederile art. 29 din Legea nr. 78/2000 impun inclusiv specializarea completului format din judecătorul de cameră preliminară, nu doar specializarea completului care va judeca fondul cauzei și în consecință s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a încheierii judecătorului de cameră preliminară, în temeiul art. 6 alin. (1) CEDO și în lumina art. 21 alin. (3) din Constituție, a se dispune reluarea procedurii camerei preliminare. În susținerea acestei cereri s-a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 590 din 8 octombrie 2019 (Publicata în M. O. nr. 1019 din 18.12.2019).

Instanța, după punerea în discuție a cererii la un termen anterior, prin care se solicită nulitatea încheierii judecătorului de cameră preliminară, a unit excepția cu fondul cauzei. S-a arătat că situația analizată de instanța de contencios constituțional nu este similară cu cea din prezenta cauză, inculpații din prezenta cauză, au parcurs etapa camerei preliminare, iar instanța de apel a dispus reluarea procesului penal din etapa cercetări judecătorești. Dispozițiile ÎCCJ în apel privesc nespecializarea judecătorului fondului și nu a camerei preliminare. Instanța a considerat că ipotezele în care o cauză penală poate trece dintr-o fază procesuală în altă fază procesuală sunt strict și limitativ prevăzute de lege. Finalizarea fazei de cameră preliminară printr-o încheiere definitivă plasează instanța în imposibilitate de a dispune trimiterea cauzei în fața primei instanțe direct în faza de cameră preliminară, o astfel de soluție nefiind stipulată pentru procedura judecății în fața instanței de fond și nici de art. 421 C. proc. pen.. Astfel, după finalizarea fazei de cameră preliminară printr-o hotărâre definitivă prin care s-a dispus începerea judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de control judiciar nu mai poate fi invocat niciun aspect de nelegalitate referitor la desfășurarea procedurii în faza de cameră preliminară, chiar dacă sancțiunea incidentă ar putea fi nulitatea absolută.

Deopotrivă, Curtea nu a constatat existența vreunei ipoteze în care drepturile fundamentale protejate de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale ori de protocoalele adiționale la aceasta să justifice o soluție de trimitere spre rejudecare direct în faza procesuală anterioară celei a judecății.

În consecință, Curtea a apreciat ca nefondată solicitarea inculpaților, formulată prin motivele scrise de apel, de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării fazei de cameră preliminară

De asemenea, prin avocat s-a depus o cerere prin care s-a solicitat în temeiul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în cauza- C-282/2020, să se constatate neclaritățile și lacunele din cuprinsul rechizitoriului și să se dispună restituirea rechizitoriului la procuror, în vederea completării sub aspectul corectei descrieri a faptelor imputate inculpaților A. si B..

Instanta a reținut că, este adevărat că rechizitoriul trebuie să cuprindă o descriere într-o manieră rezonabilă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, întrucât potrivit art. 371 din C. proc. pen. judecata se va mărgini la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare. Dincolo de necesitatea ca instanța să stabilească cu exactitate cadrul procesual, o descriere clară a faptelor este importantă și pentru inculpat, astfel încât acesta să poată să își exercite în mod efectiv dreptul la apărare, ceea ce presupune în mod prioritar înțelegerea acuzațiilor, cel puțin la nivel de situație faptică. Însă, modalitatea de descriere a faptelor conform jurisprudenței nu trebuie să fie una exhaustivă, ci într-o manieră rezonabilă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, deci este suficientă descrierea faptelor pentru fiecare inculpat. În cauză, s-a reținut că au fost descrise faptele de luare de mită cu referiri concrete la locul săvârșirii, cuantumul sumelor primite, conform planificării, sunt situații în care nu au fost identificate unele persoane care au dat mită sau sumele exacte primite. Însă, modul în care a fost descris fiecare act material al infracțiunilor sesizate în rechizitoriu a fost analizat de către judecătorul de cameră preliminară și s-a decis că poate fi stabilit obiectul judecății. Astfel, s-a apreciat că Hotărârea din data de 21.10.2021 a CJUE nu este aplicabilă în cauză, instanța a dat posibilitatea inculpaților de a-și formula apărări, inculpații au beneficiat de procedura de cameră preliminară, au avut ocazia să formuleze cereri și excepții, iar instanța a fost legal învestită, prin urmare rechizitoriul nu conține lacune și neclarități cu privire la acuzații și fapte sau descrierea faptelor. Situația de fapt oferă toate elementele necesare pentru stabilirea infracțiunilor de luare de mită și dare de mită. De asemenea, actul de sesizare nu încalcă dispozițiile art. 6 din CEDO și nu lipsește descrierea situației de fapt a faptelor.

S-a arătat că este o condiție esențială ca procurorul să identifice persoana care se presupune că ar fi oferit mită inculpaților, dar aceasta în cazul infractiunii de dare de mită, însă nu și în cazul infracțiunii corelative de luare de mită. În cazul acesteia din urmă infracțiuni, procurorul a realizat o descriere a faptelor ce fac obiectul prezentei cauze, rezultă modalitatea de acțiune utilizate de lucrătorii de poliție, raportat la modul de abordare și evaluare a conducătorilor auto în scopul obținerii de sume de bani și asigurării protejării activităților infracționale pentru evitarea tragerii la răspundere, care să permită analizarea în etapa judecății a condițiilor legale de tipicitate a infractiunii de luare de mită. Conform art. 289 din C. pen., luarea de mită constă în "fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătura cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri". Astfel, textul de lege nu prevede o limită minimă sau maximă a valorii mitei, și nu reprezintă o cerință esențială a laturii materiale a infracțiunii locul exact al săvârșirii acesteia. Neidentificarea persoanei care a dat mită nu atrage achitarea pentru infracțiunea de luare de mită, infracțiunile fiind corelative, ci eventual influențează probatoriul infracțiunii. Astfel, s-a arătat că modalitatea de descriere a faptelor conform jurisprudenței nu trebuie să fie una exhaustivă, ci este suficientă descrierea pentru fiecare inculpat. Au fost descrise faptele de luare de mită cu referiri concrete la locul săvârșirii, cuantumul sumelor primite, conform planificării, nu au fost unele persoane identificate, dar nu era necesar față de activitatea de lucru, având în vedere că din împrejurări rezultă cu certitudine că s-au săvârșit fapte în exercitarea atribuțiilor de serviciu, reținându-se cuantumul sumelor.

Inculpații au solicitat a se constata că faptele imputate nu pot îndeplini standardul unei acuzații în materie penală. S-a arătat că în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită instanta are obligatia de a analiza existența unei întelegeri, chiar implicite, între două sau mai multe persoane în sensul îndeplinirii/neîndeplinirii/urgentării/întârzierii îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a unui funcționar public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri; pretinderea/primirea/acceptarea promisiunii unor sume de bani sau foloase necuvenite; actul a cărei pretindere/primire/acceptare sa intre în atribuțiile de serviciu ale funcționarului public.

S-a arătat că față de toți acești presupuși mituitori nu se poate analiza cine a dat o suma de bani sau un folos necuvenit; în baza cărei înțelegeri; dacă presupusa mită avea legătură cu atribuțiile de serviciu ale persoanelor surprinse de înregistrările audio-video.

O garanție esențială a dreptului la un proces echitabil este asigurată de respectarea dreptului la apărare a celui suspectat sau acuzat de comiterea unei infracțiuni. O componentă importantă a acestei garanții este tocmai dreptul suspectului ori acuzatului de a fi informat de către autoritățile judiciare cu promptitudine, în mod detaliat și într-o limbă pe care o înțelege asupra naturii și cauzei acuzației. Prin natura acuzației se înțelege încadrarea juridică dată faptei de care este învinuită persoana, iar prin cauza acuzației se înțelege faptele materiale și împrejurările de fapt care constituie obiectul învinuirii.

În ceea ce privește momentul în care trebuie asigurat inculpatului beneficiul dreptului la informare, în principiu, acesta este cel târziu înainte ca instanța penală să înceapă examinarea acuzației pe fond și să deschidă dezbaterile. Într-o procedură penală derulată în fața autorităților judiciare române, rechizitoriul procurorului îndeplinește o dublă funcție: nu doar fixează limitele obiectului judecății, ci în același timp oferă inculpatului detaliile adecvate asupra naturii și cauzei acuzației. Din această perspectivă, rechizitoriul trebuie să conțină într-o manieră comprehensibilă atât pentru profesioniștii dreptului, dar și pentru profani patru elemente esențiale, rezumate în indicarea și explicarea celor patru "C", adică: Cine, Ce, Când și Cum.

Cu toate că legislația națională nu prevede un remediu pentru corectarea viciilor rechizitoriului după finalizarea procedurii de cameră preliminară și pe durata judecății, în jurisprudența sa recentă, CJUE a statornicit prin Hotărârea din 21 octombrie 2021, ZX, C-282/20, EU:C:2021:874 că "articolul 6 alin. (3) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după ședința preliminară într-o cauză penală neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului care aduc atingere dreptului persoanei acuzate de a i se comunica informații detaliate cu privire la acuzare".

Totodată, aceleași dispoziții legale unionale "trebuie interpretate în sensul că instanța de trimitere este obligată să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a legislației naționale privind modificarea acuzării care să permită procurorului să remedieze neclaritățile și lacunele din conținutul rechizitoriului în cadrul ședinței de judecată, protejând în același timp în mod activ și real dreptul la apărare al persoanei acuzate. Numai în cazul în care consideră că o interpretare conformă în acest sens nu este posibilă, instanța de trimitere trebuie să lase neaplicată dispoziția națională care interzice suspendarea procedurii judiciare și trimiterea cauzei la procuror pentru ca acesta să întocmească un nou rechizitoriu".

Instanța, pe de o parte, a constatat că legea procesuală română prevede o procedură specială în care se verifică tocmai regularitatea actului de sesizare, inclusiv sub aspectul descrierii infracțiunilor sesizate, or în cauză s-a uzat de această procedură, s-a depășit faza camerei preliminare, când inculpații aveau posibilitatea legală să solicite remedierea neregularităților actului de sesizare, sub aspectul invocat, anume cel al eventualelor neclarități ale descrierii faptelor în acuzare, cu descrierea acestora.

Pe de altă parte, s-a apreciat că sunt nefondate apărările inculpaților sub acest aspect. În concret, s-a arătat că prin modalitatea de redactare asupra faptelor din 07.04.2017 și 04.05.2017 (faptă din jurul orei 15:27), actul de sesizare nu îndeplinește condițiile de exigență asupra descrierii faptelor, dezvoltate de practica C.E.D.O, precum și de practica în materie a instanțelor de jurisdicție în ultim grad. Însă, contrar susținerilor inculpaților, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., în sensul că au fost mentionate în actul de sesizare toate datele relevante privitoare la fapte și a probelor pe care se întemeiază acuzarea și mijloacele de probă. S-a apreciat de către instanța de fond că, în realitate, susținerile inculpaților, sunt apărări pe fondul cauzei, tocmai în susținerea soluției de achitare.

S-a mai arătat că inculpații au solicitat a se pronunța o soluție de restituire a dosarului în camera preliminară.

Instanța a reținut că procedura penală română nu prevede o asemenea soluție, nici măcar în apel, raportat la prevederile art. 421 alin. (1)-(3) din C. proc. pen.. În plus, în absența intervenirii oricărui element nou de la data rămânerii definitive a încheierii prin care s-a finalizat procedura de cameră preliminară și până în prezent și în lipsa constatării vreunei nulități absolute care să se fi strecurat în procedura de cameră preliminară și care să lovească prin ricoșeu și actele de judecată, încheierea judecătorului de cameră preliminară, deși nu are autoritate de lucru judecat, căci nu dezleagă fondul pricinii, reprezintă o hotărâre penală definitivă care provine de la autoritatea judecătorească și se bucură astfel pe deplin de stabilitate, neexistând nici un temei legal pentru ca instanța de fond să o desființeze.

Pe de altă parte, anterior disjungerii, a fost reluată din etapa judecății în primă instanță și nu din faza de cameră preliminară, având în vedere că dispozițiilor instanței de apel sunt obligatorii pentru instanța de trimitere conform art. 425 alin. (1) din C. proc. pen.

În plus, reluarea judecății în primă instanță constituie modalitatea potrivită să asigure în cauză exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii Europene și nu face imposibil în practică sau excesiv de dificilă exercițiul acestor drepturi.

Inculpații B. și A. au fost judecați în procedura regulată de primă instanță, și numai inculpatul B. a dat declarație în fața primei instanțe de judecată.

S-a reținut că în cursul urmăririi penale, în condițiile în care au avut la dispoziție și procesele-verbale de redare a interceptărilor de sunete și imagini și acces la înregistrările de sunete și imagini - inculpații A. și B. au recunoscut săvârșirea faptelor și nu au contestat materialul probator. Mai mult, chiar au solicitat încheierea unor acorduri de recunoaștere a vinovăției, ce au fost respinse motivat de solicitarea inculpaților de a beneficia de modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere. De altfel, în cursul urmăririi penale, la data de 28.12.2016, inculpatul B. a formulat un denunț, arătând că, în datele de 2 și 15.05.2016, a comis fapte împreună cu inculpatul L..

Cu privire la temeinicia acuzației penale formulate de parchet împotriva inculpaților s-a arătat că prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei s-a produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte erga omnes; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, administrate în mod legal și loial, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

S-a arătat că toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză constând în procesele-verbale de redare sunete și imagini obținute ca urmare a exploatării mandatului de supraveghere tehnică emis în cauză de Tribunalul Neamț cu privire la înregistrarea de sunete și imagini din autospeciala de poliție din dotarea Biroului Rutier al Poliției mun. Piatra Neamț - cu declarațiile inculpaților A., B., precum și ale martorilor (agenți de poliție și conducători auto) care au recunoscut faptele colaterale de luare, respectiv dare de mită (uzând de procedura simplificată), o parte a acestora fiind audiați nemijlocit și de către instanța de judecată, cu documentele întocmite sau completate de agenții de poliție în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu (procese-verbale de sancționare contravențională, completarea registrului radar din care rezultă lipsa sancționării în cazul conducătorilor auto identificați/neidentificați care au remis sume de bani agenților de poliție la oprirea în trafic și aducerea la cunoștință a încălcării normelor la regimul rutier), rezultă că faptele reținute în sarcina acestora sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În privința inculpatului B., în concret, instanța a reținut că din probele administrate în cauză, procesele-verbale de redarea a înregistrărilor, declarațiile inculpatului și înscrisurile prezentate la judecată reiese următoarea situație de fapt:

a. La data de 22.04.2016, inculpatul B. și inculpatul A. din cadrul Biroului Rutier al Poliției municipiului Piatra Neamț, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și anume constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul circulației rutiere - folosind aparatul RADAR din dotarea autospecialei cu nr. x- au primit de la 6 conducători auto depistați în trafic pentru depășirea limitei legale de viteză în intervalul 8:59-13:19, suma de 625 RON, în scopul neconstatării contravenției și nesancționării pentru săvârșirea contravențiilor; de la conducătorul auto verificat în intervalul 10:14:25 - 10:18:34, neidentificat până la acest moment - suma de 100 RON; de la conducătorul auto neidentificat, verificat în intervalul 10:47:00-10:59:00 - suma de 50 RON; cei doi agenți de poliție au primit suma de 50 RON de la o altă persoană, oprită pentru control, în același timp cu suspectul LL. și nu de la acesta; de la conducătorul auto N., verificat în intervalul 11:57:41-12:02:15 - suma de 200 RON; de la conducătorul auto verificat în intervalul 12:21:00-12:24:20, neidentificat până la acest moment - suma de 100 RON; de la conducătorul auto verificat în intervalul 13:11:09-13:19:02, neidentificat până la acest moment - suma de 105 RON.

Instanța de fond a făcut referire la procesul-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor și sunetelor înregistrate expunând pe larg aspectele menționate în cadrul procesului-verbal.

b. La data de 25.04.2016, echipajul format din agenții de poliție inculpatul B. și inculpatul A. din cadrul Biroului Rutier al Poliției municipiului Piatra Neamț, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu pe linia constatării de contravenții și aplicării de sancțiuni, au primit de la 4 conducători auto depistați în trafic pentru depășirea limitei legale de viteză în intervalul 18:32- 20:59 suma de 305 RON în scopul în scopul neaplicării sancțiunii corespunzătoare contravențiilor săvârșite.

De asemenea, instanța de fond a făcut referire la procesul-verbal de redare și la mențiunile din cuprinsul acestuia.

S-a arătat că din înregistrările audio-video realizate în data de 25.04.2016 rezultă că inculpatul B., împreună cu inculpatul A. au primit sume de bani de la conducătorii auto opriți pentru a nu constata și sancționa contravențiile comise privind depășirea limitei legale de viteză după cum urmează: de la conducătorul auto GG. verificat în intervalul 18:32:32-18:37:47 - suma de 105 RON; în declarația din 13.12.2016, inculpatul GG. a recunoscut nuanțat că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 105 RON pentru a nu fi sancționat contravențional; de la conducătorul auto BB., verificată în intervalul 18:42:48-18:49:27 - 200 RON; în declarația din 25.11.2016, inculpata BB. a recunoscut nuanțat că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 200 RON pentru a nu fi sancționată contravențional; de la conducătorul auto, neidentificat până la acest moment, verificat în intervalul orar 20:51:02 -20:56:43 - o sumă de bani necuantificată; de la conducătorul auto, neidentificat până la acest moment, verificat în intervalul orar 20:55:15 -20:59:29 - o sumă de bani necuantificată.

S-a mai reținut că din verificările efectuate privind carnetele chitanțier rezultă faptul că cei doi inculpați B. și A. nu au întocmit vreo chitanță privind încasarea sumei așa cum rezultă din conversația purtată, suma reprezentând mită pentru neaplicarea sancțiunii corespunzătoare contravenției constatate.

c. La data de 29.04.2016, echipajul format din agenții de poliție inculpatul B. și inculpatul A. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu legate de constatare de contravenții și aplicare de sancțiuni, au primit de la 12 conducători auto depistați în trafic pentru depășirea limitei de viteză în intervalul 14:41 - 20:03 suma de 1515 RON în scopul neconstatării contravenției și nesancționării prin aplicarea amenzii contravenționale pentru depășirea limitei legale de viteză.

S-a făcut referire la procesul-verbal de redare corespunzător datei de 29.04.2016 și la mențiunile din cuprinsul acestuia.

S-a mai reținut că inculpații B. și A. au simulat aplicarea sancțiunii conducătorului auto oprit; din verificarea documentelor întocmite de cei doi lucrători de poliție A. și B. în timpul schimbului din data de 29.04.2016 rezultă că nici unul dintre ei nu a întocmit chitanță pentru suma de 315 RON încasată de la conducătorul auto, iar din imaginile interceptate autorizat rezultă că suma de bani primită de la conducătorul auto a fost depozitată în torpedou, locul în care lucrătorii de poliție depozitau sumele primite cu titlu de mită.

În cadrul aceluiași schimb din data de 29.04.2016, la ora 15:29:48, lucrătorii de poliție au primit suma de 100 RON de la conducătorul auto II., din redarea interceptărilor rezultând că "aparatul radar indică acustic depășirea vitezei legale de către un autovehicul. Imediat A. efectuează semnal acustic pentru oprirea autovehiculului depistat. Între cei doi agenți de poliție și conducătorul auto oprit doi polițiști are loc un dialog despre locul de muncă, despre destinație, familie, primirea sumei de bani fiind realizată în afara autospecialei de către agentul B., fără ca discuția să aibă vreo legătură sau să prezinte indicii în acest sens. La momentul 15:36:30, autospeciala de poliție se pune în mișcare, iar la momentul 15:36:38 se observă cum agentul B. deschide torpedoul autospecialei, scoate o carte și pune între paginile acesteia o bancnotă în cupiură de 100 RON, după care pune cartea la loc în torpedou.

De asemenea, s-a arătat că în cadrul aceluiași schimb din data de 29.04.2016, la ora 15:44:00, din procesul-verbal de redare a sunetelor și imaginilor rezultă că aparatul indică acustic depășirea vitezei legale de către un autovehicul. Imediat agentul de poliție A. efectuează semnal acustic pentru oprirea autovehiculului depistat. Instanța de fond a redat dialogul dintre cei doi agenți de poliție. S-a reținut că la momentul 15:46:29, agentul A. revine în autospeciala de poliție, discutând cu o persoană de sex masculin. Instanța a redat dialogul dintre cei doi agenți de poliție și persoana de sex masculin (identificată ca fiind suspectul AA.).

S-a mai arătat că la momentul 15:55:23, cei doi agenți coboară din autospeciala de poliție, iar când inculpatul B. deschide portiera se observă că în spatele autospecialei de poliție este oprit un autoturism de culoare roșie, marca x. Dialogul dintre persoanele în cauză continuă în exteriorul autospecialei de poliție, fiind în mare parte neinteligibil, iar în momentele când discuția este inteligibilă aceasta nu prezintă relevanță.

De asemenea, s-a mai arătat că la momentul 16:01:40, inculpatul B. revine în autospeciala de poliție, pe locul din dreapta față și poartă cu o persoană de sex masculin (identificat ca fiind inculpatul X.) fiind redat dialogul dintre cei doi.

Instanța de fond a reținut că din dialogul purtat de inculpatul B. și inculpatul X. care a venit cu Loganul de culoare roșie rezultă că acesta din urmă i-a explicat cum pot ajunge la locuința sa din satul Cârligi și au stabilit să se întâlnească mai târziu la locuința acestuia. Din dialogul dintre cei doi polițiști rezultă că B. îl cunoștea pe inculpatul X. de mai mult timp. După ce au desfășurat activități de poliție rutieră pe autospeciala de poliție, la orele 17:50:18, cei doi agenți de poliție s-au deplasat cu autospeciala pe care efectuau serviciul la locuința numitului X. din sat Cîrligi. Instanța de fond a redat dialogul purtat de cei doi agenți de poliție

S-a mai arătat că la momentul 18:42:25, revine în autospeciala de poliție și agentul A., care ocupă locul din stânga față. Autovehiculul se pune în mișcare, iar la momentul 18:43:04 se observă cum agentul de poliție B. scoate din buzunarul din partea stângă de la pantaloni o sumă de bani, fiind vizibile mai multe bancnote în cupiură de 100 RON, pe care i-o arată agentului A.. Apoi scoate din torpedou o carte și pune suma de bani între paginile acesteia, după care introduce cartea la loc în torpedou.

Instanța de fond a reținut că din înregistrările audio-video realizate în data de 29.04.2016, rezultă că inculpatul B., împreună cu inculpatul A. au primit sume de bani de la conducătorii auto opriți pentru a nu constata și sancționa contravențiile comise privind depășirea limitei legale de viteză după cum urmează:

- de la conducătorul auto II. verificat în intervalul 15:29:48-15:36:40 - suma de 100 RON; fiind audiat la data de 14.12.2016, inculpatul a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 100 RON pentru a nu fi sancționat contravențional.

- de la numitul X., socrul conducătorului auto AA., verificat în intervalul orar 15:44:00- 18:43:30 - suma de 100 RON; fiind audiat la data de 29.11.2016, inculpatul a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 100 RON și o sumă de bani necuantificată pentru nesancționarea contravențională a ginerelui său, fără ca acesta să aibă cunoștință despre înmânarea sumei de bani.

- de la KK. (proprietarul autoturismului) pentru conducătorul auto, verificat în intervalul orar 16:19:52-16:27:20 - suma de 55 RON; fiind audiat la data de 21.11.2016, inculpatul a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 55 RON în scopul arătat mai sus.

- de la conducătorul auto verificat în intervalul orar 16:33:50-16:37:39 - suma de 100 RON;

- de la conducătorul auto V., verificat în intervalul orar 16:41:35-16:51:24 - suma de 100 RON; fiind audiat la data de 16.11.2016, inculpatul a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 100 RON pentru a nu fi sancționat contravențional.

- de la conducătorul auto MM., verificat în intervalul orar 17:04:52-17:15:55 - suma de 105 RON; fiind audiat la data de 17.11.2016, inculpatul a recunoscut nuanțat că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 105 RON pentru a nu fi sancționat contravențional.

- de la conducătorul auto verificat în intervalul orar 17:19:50 -17:23:03 - suma de 200 RON;

- de la conducătorul auto verificat în intervalul orar 17:28:44-17:35:36 - suma de 100 RON și o sumă de bani necuantificată;

- de la conducătorul auto H., verificat în intervalul orar 18:51:45-19:01:40 - suma de 105 RON; fiind audiat la data de 16.11.2016, inculpatul a recunoscut nuanțat că a înmânat lucrătorilor de poliție suma de 105 RON, afirmând că a achitat un punct amendă, deși acesta nu a fost sancționat contravențional la data respectivă.

- de la conducătorul auto verificat în intervalul orar 19:16:58-19:25:20 - suma de 50 RON și o sumă de bani necuantificată;

- de la conducătorul auto JJ. verificat în intervalul orar 19:28:35-19:51:02