ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 1362/2020 din 2.12.2020 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a hotărât, printre altele:

I. În baza art. 396 alin. (1), alin. (4) și alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A.:

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele indicate la pct. 1-2, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilite pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 din C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Bacău.

În temeiul art. 90 alin. (1) C. pen. inculpatului nu i se va mai aplica pedeapsa și nu va fi supus niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Potrivit art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul revocării amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor impuse sau în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 242 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Ordonanța din data de 06.08.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

S-a luat act că inculpatul A. a fost reținut la data de 05.08.2020.

În fapt, s-au reținut următoarele:

- la data de 02.06.2020, în jurul orei 19:20, inculpatul A. a pătruns în incinta magazinului B., ocazie cu care a sustras de la raionul scule electrice o șurubelniță electrică marca x, în valoare de 679 RON, pe care a ascuns-o printre alte produse existente pe căruciorul de cumpărături, pentru a nu fi identificată la casa de marcat, după care a ieșit din incinta magazinului și a plasat bunul în autoturismul cu nr. de înmatriculare x.

- la data de 02.06.2020, în jurul orei 19:39, s-a reîntors la raionul scule electrice, de unde a sustras o ruletă marca x de 7,5 m, în valoare de 44,85 RON și un cutter marca x cu 5 lame de rezervă, în valoare de 27,99 RON, pe care, de asemenea, le-a ascuns printre alte produse existente pe căruciorul de cumpărături, pentru a nu fi identificate la casa de marcat, după care a ieșit din incinta magazinului și a plasat bunul în autoturismul cu nr. de înmatriculare x.

- la data de 08.06.2020, în jurul orei 10:47, s-a deplasat cu autoturismul marca x, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare x la magazinul B., situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău, ocazie cu care a sustras de la raionul scule electrice un C. marca x, pe care l-a ascuns printre alte produse pe căruciorul de cumpărături pentru a nu fi identificat la casa de marcat, după care a ieșit din incinta magazinului și l-a plasat în autoturism, cauzând un prejudiciu în valoare de 422,26 RON.

- la data de 31.07.2020, în jurul orei 15:00, a fost depistat, în flagrant de organele de poliție, la ieșirea din magazinul SC B. SRL situat în municipiul Bacău, strada x, nr. 5, județul Bacău, după ce a sustras, ascunzând, printre sacii de tencuială, de pe căruțul său, două carote pentru bormașină, un set de 18 baterii "D." o daltă SDS, precum și un burghiu cu 4 muchii, cauzând, prin neachitarea lor, la casa de marcat, un prejudiciu în valoare de 290,43 RON.

- la data de 30.07.2020, în jurul orei 14:00, s-a deplasat conducând autoutilitara marca x, înmatriculată cu numărul x, în parcarea magazinului SC B. SRL situat în municipiul Bacău, strada x, nr. 5, județul Bacău, după care a pătruns în incinta punctului de lucru al societății, din care a sustras, ascunzând, printre sacii de adeziv, de pe căruțul său, o pereche de pantaloni de protecție, un cutter și o nivelă laser cu linii marca x, scoțând în prealabil din funcțiune de siguranță aferent acesteia, cauzând, prin neplata produselor, la casa de marcat, un prejudiciu în valoare 887,59 de RON.

Împotriva sentinței primei instanțe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat sentința apelată în ceea ce privește omisiunea de a impune inculpatului A. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia penală nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Sentinței penale nr. 1362 din 2.12.2020 pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

A fost desființată în parte sentința penală apelată, în latura penală și, rejudecând cauza, în aceste limite, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. civ..pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2), (10) C. proc. civ..pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. - 229 alin. (1) lit. e), cu) aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 11 luni aplicate inculpatului A. sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău - Căminul de Bătrâni Bacău sau în cadrul Primăriei Bacău - Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 242 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin Ordonanța din data de 06.08.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 72 C. pen., s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. durata reținerii din data de 05.08.2020.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. civ..pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Curtea de apel a apreciat că, deși prin apelul declarat în cauză parchetul a solicitat să se impună inculpatului A. obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, fiind un apel în defavoarea inculpatului, instanța de control judiciar are îndrituirea de a pronunța o soluție și mai severă față de inculpat decât cea invocată prin cererea de apel.

S-a reținut că prima instanță a cuantificat în mod corespunzător cele două pedepse stabilite față de inculpatul A., acestea fiind proporționale cu gravitatea concretă a infracțiunilor săvârșite, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse și persoana și conduita inculpatului.

Instanța de apel a constatat însă ca fiind netemeinică soluția de amânare a aplicării pedepsei închisorii rezultante dispuse față de inculpatul A..

Având în vedere natura și conținutul concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat, circumstanțele comiterii faptelor, urmările produse, persoana și conduita inculpatului, instanța de apel consideră ca fiind eronată aprecierea instanței de fond potrivit căreia aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, fiind justificată amânarea aplicării pedepsei închisorii, în condițiile art. 83 ș.u. din C. pen., aceasta fiind consecința unei evaluări necorespunzătoare a criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute la art. 74 C. pen.

În această privință, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a dat relevanța cuvenită gravității relativ ridicate a infracțiunilor comise de inculpat, reliefată în mod deosebit de faptul că inculpatul a comis un număr de cinci furturi într-un interval de timp destul de scurt, în dauna aceleași persoane juridice, prin moduri de operare similare, și numai intervenția de organelor de poliție a pus capăt activității infracționale prin prinderea în flagrant a inculpatului. De asemenea, a apreciat că valoarea destul de ridicată a bunurilor sustrase relevă gradul ridicat de pericol social generat prin fapta comisă de inculpat, iar faptul că furturile au fost comise în dauna unei mari și importante societăți comercială nu diminuează gravitatea infracțiunii.

Față de aceste argumente, Curtea de apel a considerat că inculpatul A. nu prezintă în opinia instanței de control judiciar suficiente garanții că se poate îndrepta și fără aplicarea pedepsei. Pentru a da posibilitatea inculpatului să conștientizeze pe deplin gravitatea faptelor sale și pentru a produce un puternic efect inhibitoriu asupra sa și a altor persoane predispuse la comiterea de infracțiuni similare, instanța de apel a apreciat că este pe deplin justificată condamnarea sa.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată, aflată la dosar, a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se să se dispună admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 183 din 24.02.2021 a Curții de Apel Bacău și aplicarea unei pedepse legale inculpatului A., dispunându-se o soluție de amânare a aplicării pedepsei închisorii, așa cum a procedat prima instanță.

S-a apreciat că în mod nelegal i s-a agravat situația inculpatului în apelul parchetului, în condițiile în care în motivare s-a precizat, în mod clar, că individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia (amânată conform art. 83 din C. pen.) este una adecvată, raportat la gravitatea în concret a faptei săvârșite de către inculpat, la persoana acestuia și la conduita avută de către el pe parcursul procesului penal.

Solicitarea de a i se stabili obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen., nu poate duce la concluzia că apelul a fost declarat în defavoarea inculpatului, iar instanța de control judiciar ar avea îndrituirea de a pronunța o soluție și mai severă față de inculpat decât cea invocată prin cererea de apel.

Procedând în acest fel, instanța de judecată a încălcat și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. În accepțiunea Convenției, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente și anume: accesul liber la justiție; examinarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil; examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparțial, stabilit prin lege; publicitatea pronunțării hotărârilor judecătorești. Cerința din art. 6 pct. 1 al Convenției, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.

În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac, consacrări indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialității, așa cum au fost ele anterior redate, respectând înțelesul art. 6 pct. 1 din Convenție.

Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată, în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare. Părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

În sensul material, acest drept include toate drepturile și garanțiile procesuale, care asigură părților posibilitatea de a-și apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părților de a-și angaja avocat.

Realizarea dreptului la apărare este asigurată și prin modul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, la baza căruia stau principiile legalității, egalități părților, gratuității, colegialității, publicității, controlului judiciar, imutabilității și rolului activ al instanței.

În situația de față, în condițiile în care prin motivele de apel nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și nici procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu au solicitat o pedeapsă mai aspră sau o altă modalitate de individualizare a pedepsei, procedând în acest fel, instanța de judecată a încălcat principiile mai sus menționate, atât inculpatul, cât și avocatul acestuia neputând face apărări, propune probe care să fie puse în discuția contradictorie a părților, inculpatul fiind pus în imposibilitatea de a-și apăra interesele.

În susținerea recursului în casație, s-a menționat și Decizia nr. 459 din 21.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în motivarea căreia se precizează că, având în vedere că în apel s-a schimbat modalitatea de individualizare a executării pedepsei, din suspendarea sub supraveghere în privarea de libertate și s-a stabilit un tratament sancționator mai sever (...), această situație se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală. Conceptul de pedeapsă în alte limite decât în cele prevăzute de lege poate să includă și situația în care pot fi încălcate condițiile în care se poate accede la o anumită modalitate de individualizare.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Analizând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, instanța de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, cu consecința redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

În cauză, prin decizia instanței de apel, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen.

- la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. - 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. și art. 396 alin. (1), (2), (10) din C. proc. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, sporită cu o treime din pedeapsa care nu se mai execută, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 11 luni închisoare, în condițiile art. 91 din C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Pedepsele principale de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. și de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. - 229 alin. (1) lit. e) din C. pen. sunt legale și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege [conform art. 228 alin. (1), luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, conform art. 229 alin. (1) lit. e) furtul săvârșit prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani], având în vedere faptul că, limitele de pedeapsă după reducerea cu 1/3 se situează între 4 luni - 2 ani închisoare și, respectiv, 8 luni - 3 ani și 4 luni închisoare.

Procedeul de contopire al pedepselor a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracțiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Din analiza deciziei instanței de apel, se constată că pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat, prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, este în limitele legii.

În ce privește critica formulată în recurs de către parchet, în sensul că deși nu s-a solicitat prin apelul exercitat în cauză o pedeapsă mai aspră sau o altă modalitate de individualizare a pedepsei, instanța de apel a agravat situația inculpatului A., se rețin următoarele:

Din interpretarea dispozițiilor art. 85 din C. pen., rezultă că, odată cu dispunerea amânării aplicării pedepsei, instanța trebuie să dispună pe durata termenului de supraveghere, cu titlu imperativ, măsurile de supraveghere indicate expres la alin. (1) lit. a) - e), iar, potrivit alin. (2), poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la lit. a) - j), la lit. b) figurând obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de dispozițiile art. 418 alin. (2) din C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părți, instanța de apel poate agrava situația acesteia.

În cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac de către procuror, care - deși a precizat că individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia (amânată conform art. 83 din C. pen.) este una adecvată - a solicitat impunerea în plus, în sarcina inculpatului, a unei obligații facultative (de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității), cu privire la care prima instanță a apreciat în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei că nu se justifică, se constată că situația recurentului inculpat putea fi agravată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet.

Este adevărat că încălcarea principiului non reformatio in pejus se subsumează conceptului de pedeapsă nelegală, însă, în cauză, apelul declarat de parchet - chiar dacă nu a criticat felul sancțiunii dispuse de prima instanță - constituie tot un apel în defavoare, în contextul în care prin intermediul căii de atac exercitate se critica omisiunea de impunere a unei obligații, de întregire a unor obligații care puteau fi sau nu, stabilite în sarcina inculpatului, prin hotărârea primei instanțe.

În concepția C. proc. pen., apelul declarat de parchet poate fi în favoare sau în defavoare, iar, în condițiile în care prin exercitarea căii de atac nu se solicita ușurarea situației juridice a inculpatului, apelul formulat nu putea fi calificat decât ca o cale de atac în defavoare, oricât de puțin oneroasă părea critica invocată.

Prin urmare, instanța de apel, examinând legalitatea sentinței penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate de Parchet, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a apreciat, în analiza operațiunii de individualizare a pedepsei, că aceasta nu este corespunzătoare sub aspectul modalității de executare a acesteia, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepselor, fără ca prin aceasta să se nesocotească dispozițiile art. 418 din C. proc. pen.

În ceea ce privește argumentul referitor la încălcarea principiului contradictorialității, prin faptul că nu a fost pusă în discuție de către instanța de apel reindividualizarea pedepsei, fiind astfel încălcat dreptul la apărare și art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte reține că această critică excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept ale instanțelor de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 183 din data de 24 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

GGC - GV