ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 772/2022, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț la data de 15 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2021, cu relevanță în prezenta cauză, în temeiul art. 396 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.. raportat la art. 253 alin. (6) și art. 158 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal declanșat împotriva inculpatului A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată S.C. B. S.R.L.. cu sediul în jud. Neamț), ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

În temeiul art. 22 C. proc. pen.., s-a luat act că persoana vătămată S.C. B. S.R.L., prin reprezentant C. a renunțat la pretențiile formulate față de inculpatul A. în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 20 C. proc. pen.., s-a luat act că persoana vătămată D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speță pedeapsa de 5400 de RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

În temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 225 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speță pedeapsa de 6750 de RON amendă penală, pentru complicitate la infracțiunea de la furt.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 225 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speță pedeapsa de 6750 de RON amendă penală, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1800 RON amendă penală (60 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), reprezentând o treime din pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), stabilindu-se în sarcina inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 8550 RON amendă penală (285 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (2) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8550 RON amendă penală (285 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), aplicată inculpatului A. prin sentință, durata reținerii, din perioada 12.10.2021, ora 13: 10-13.10.2021, ora 13:10, durata arestării preventive, din perioada 30.12.2021-15.04.2022; 03.06.2022-15.11.2022 (data pronunțării), durata arestului la domiciliu, din perioada 15.04.2022-03.06.2022, respectiv un total 220 zile, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa amenzii de 1950 RON (65 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi).

S-a atras atenția inculpatului A. că, potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., neexecutarea, cu rea-credință, a pedepsei de 1950 RON (65 zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi), în tot sau în parte, atrage înlocuirea numărului-zilelor amendă-neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În temeiul art. 241 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 20 C. proc. pen.., ia act că persoana vătămată E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Prin decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț împotriva sentinței penale nr. 772/2022, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț la data de 15.11.2022, în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată, în ceea ce privește latura penală, s-a reținut cauza spre rejudecare și, pe fond:

În temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), pedeapsa de executat fiind de 1 an și 6 luni închisoare și 5400 RON amendă penală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (2) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii, din perioada 12.10.2021, ora 13: 10-13.10.2021, ora 13:10, durata arestării preventive, din perioada 30.12.2021-15.04.2022; 03.06.2022-15.11.2022 (data pronunțării), durata arestului la domiciliu, din perioada 15.04.2022-03.06.2022, respectiv un total 322 zile.

S-a atras atenția inculpatului A. că, potrivit art. 63 alin. (1) C. pen., neexecutarea, cu rea credință, a pedepsei de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), în tot sau în parte, atrage înlocuirea numărului zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii potrivit deciziei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei.

La data de 08.09.2023, s-a comunicat decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar la data de 11.09.2023 către inculpatul A., la adresa de domiciliu, dar și către celelalte părți conform dovezilor aflate la dos. curte de apel.

Pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 09.10.2023, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) C. proc. pen.., iar pentru inculpatul A., la data de 12.10.2023, în raport de aceleași dispoziții legale.

Împotriva deciziei penale nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 25.09.2023 .

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către inculpatul A., la data de 28.09.2023 și către celelalte părți din dosar, conform dovezilor atașate la filele x. Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen.. în interiorul căruia inculpatul A. putea depune concluzii scrise, s-a împlinit la data de 09.10.2023.

În cauză, nu au fost formulate concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 05.12.2023.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, Parchetul a arătat că decizia penală recurată este nelegală, întrucât s-a omis aplicarea pedepselor complementare și accesorii, având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Astfel, procurorul a susținut că, potrivit disp. art. 67 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, iar conform disp. art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În opinia Parchetului, omisiunea aplicării pedepselor complementare și accesorii în situația în care aplicarea acestora este obligatorie, are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. în cadrul căruia stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare și accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit.

Pentru motivele arătate, Parchetul a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., admiterea recursului în casație formulat, casarea deciziei penale recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, în sensul aplicării pedepselor complementare și accesorii pe lângă pedeapsa principală a închisorii la care a fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C. pen.

Prin încheierea din data de 05 decembrie 2023, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021 și s-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

S-a fixat termen de judecată la data de 06 februarie 2024, pentru când s-a citat intimatul inculpat A. și s-a emis adresă către Baroul București pentru desemnarea unui avocat din oficiu pentru intimatul inculpat A..

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că prin decizia penală nr. 693/2023 din 06.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost condamnat inculpatul A., în temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În raport de art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (3) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte a apreciat că motivele invocate în cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pot face obiectul cenzurii instanței de casație, așa încât, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu și a trimis completului competent, în vederea judecării pe fond, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

În dezbateri la data de 06 februarie 2024, reprezentantul Ministerului Public a arătat că instanța de fond a pronunțat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și, astfel cum prevăd dispozițiile art. 233 C. pen., pentru această infracțiune era obligatorie și pronunțarea unei pedepse complementare, precum și a unei pedepse accesorii. Prin urmare, având în vedere că pronunțarea unei pedepse complementare vizează individualizarea pedepsei între anumite limite, chestiune care nu poate fi soluționată de către Înalta Curte, a solicitat desființarea deciziei penale recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bacău, cu menținerea tuturor actelor întocmite până la momentul dezbaterilor.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. a solicitat respingerea recursului în casație formulat și menținerea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Bacău ca fiind legală și temeinică.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Potrivit art. 433 C. proc. pen.., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidența a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel. Totodată, conform jurisprudenței constante a secției penale, textul de lege se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii, precum și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Raportând considerentele teoretice anterior menționate la speța de față, Înalta Curte constată că recursul formulat de către Parchet este întemeiat, urmând a fi admis și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel pentru a se aplica pedepse în limitele prevăzute de lege pentru inculpatul A. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.

Astfel, se constată că prin decizia penală recurată, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 233 C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie [fiind schimbată încadrarea juridică a faptei din d complicitate la furt prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 C. pen..].

În temeiul art. 206 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 180 de zile-amendă la un echivalent de 30 RON/zi-amendă, în speță pedeapsa de 5400 de RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și, în consecință, în temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa de 5400 RON amendă penală (180 zile amendă la un echivalent de 30 RON/zi), pedeapsa de executat fiind de 1 an și 6 luni închisoare și 5400 RON amendă penală.

În raport de art. 67 alin. (2) C. pen., art. 66 alin. (3) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că nu a aplicat pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. și, respectiv, nu a aplicat pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralității de infracțiuni.

Potrivit art. 233 C. pen., furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 67 alin. (2) C. pen. prevede că aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

Modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanța de apel, în sensul omisiunii aplicării pedepselor pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală și, respectiv, aplicării pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralității de infracțiuni, are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Chestiunea dedusă judecății, respectiv problematica legalității pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale, aceasta privind deopotrivă și pedeapsa complementară, pe care instanța de apel a omis să o aplice, deși era obligatorie. Or, încălcarea dispozițiilor legale relative la aceasta din urmă nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație, întrucât ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancțiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casație, limitată, așa cum s-a menționat anterior, doar la probleme de drept.

Raportat la cazul de casare incident - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen... și la dispozițiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen.., cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. și, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralității de infracțiuni.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. și, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralității de infracțiuni și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău sub acest aspect.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 693 din data de 06 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen.. și, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă a pluralității de infracțiuni și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Bacău sub acest aspect.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2024.