ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32/F din 24 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția penală în baza art. 253 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. pentru comiterea infracțiunii de distrugere (faptă din data de 31.05.2018), la pedeapsa amenzii penale de 2400 RON, corespunzătoare a 120 de zile-amendă a câte 20 RON fiecare zi-amendă, pentru comiterea infracțiunii de distrugere (faptă din data de 31.05.2018).

În baza art. 63 alin. (1) din C. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor neexecutării cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, respectiv înlocuirea numărului zilelor-amendă cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 19 din C. proc. pen., art. 20 din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și, a fost obligată inculpata A. la plata către partea civilă a sumei de 3779 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat (din care suma de 290 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală).

În considerentele sentinței pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că la data de 31.05.018, în intervalul orar 18:00 – 19.00, inculpata A., în timp ce se afla în parcarea situată pe str. x din municipiul Brașov, a avariat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea părții civile B., zgâriind capota, cele două portiere dreapta, aripa dreaptă față și rupând ștergătorul din stânga, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Relevant în exprimarea gradului de pericol social al infracțiunii a fost apreciat faptul că pe parcursul procesului aceasta nu a recunoscut comiterea infracțiunii, nu și-a asumat niciun moment responsabilitatea pentru conduita sa și a încercat în mod constant să plaseze răspunderea asupra altor persoane (martorele B. și C., organul de cercetare penală care a efectuat actele de urmărire penală în cauză), susținând că a fost o victimă a acțiuni concertate a acestora de a o discredita – aspecte care nu au fost confirmate în urma cercetării judecătorești efectuate în cauză.

Pe cale de consecință, s-a considerat că se impune stabilirea unei pedepse cu amenda, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, apreciindu-se, față de datele favorabile privind persoana acuzatei, că scopul sancțiunii penale poate fi realizat prin aplicarea unei amenzi cu executare efectivă, și în considerarea faptului că de la data săvârșirii infracțiunii au trecut aproape cinci ani, timp în care ecoul social al acesteia s-a diminuat considerabil.

Împotriva sentinței penale nr. 32/F din data de 24 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat apel, în termen procedural, inculpata A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală la data de 06 septembrie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată Completului nr. 8.

Inculpata A. a solicitat, prin motivele de apel transmise prin e-mail la dosar la data de 24 octombrie 2023, desființarea sentinței atacate și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, iar, în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește încetarea procesului penal, inculpata a arătat, în esență, că termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., motiv pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale pentru fapta dedusă judecății.

În cursul dezbaterilor, apărătorul ales pentru apelanta inculpată a apreciat că se impune încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale subliniind că nu solicită continuarea procesului penal.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel:

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 21 februarie 2024, a luat act de lipsa inculpatei A. și, notând că nu sunt cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Ansamblul circumstanțelor faptice în care a fost comisă infracțiunea de distrugere imputată apelantei inculpate a fost corect reținută de către instanța de fond, în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei și reținând că în apel nu au fost administrate probe noi, Înalta Curte constată temeinice statuările primei instanțe referitoare la circumstanțele în care în care a fost săvârșită fapta dedusă judecății: în data de 31 mai 2018, în intervalul orar 18:00 – 19.00, în timp ce se afla în parcarea situată pe str. x din mun. Brașov, inculpata A. a avariat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, aflat în proprietatea părții civile B., zgâriind capota, cele două portiere dreapta, aripa dreaptă față și rupând ștergătorul din stânga.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază însă că inculpata A. nu poate fi trasă la răspundere penală pentru comiterea faptei de care a fost acuzată din cauza intervenției prescripției răspunderii penale, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică sub acest aspect.

Potrivit art. 155 alin. (4) din actualul C. pen., termenele generale de prescripție, dacă au fost depășite cu încă odată, vor fi socotite împlinite oricâte întreruperi ar interveni, iar conform art. 155 alin. (1) din C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, însă, prin decizia nr. 297/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională, deoarece respectivele dispoziții legale "31. (…) sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma «oricărui act de procedură» din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale".

De asemenea, prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale în ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că "55. (…) Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 sancționează «soluția legislativă» pe care textul de lege criticat o conținea, astfel că, (…), aceasta nu va putea fi încadrată în categoria deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare.", ci "61. (...), prin efectele pe care le produce, (...) împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituționalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea «oricărui act de procedură în cauză», Curtea a sancționat unica soluție legislativă pe care dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. o reglementau".

Înalta Curte opinează că, față de considerentele obligatorii ale deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, decizia nr. 297/2018 este o decizie simplă non-textuală care alterează activitatea substanțială a normei unice pe care textul o conține, în sensul că, până la data modificării prevederilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022, respectivul text normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, deoarece unica soluție legislativă pe care textul a reglementat-o de la intrarea sa în vigoare la data de 01 februarie 2014 intră sub puterea general obligatorie a declarației de neconstituționalitate exprimate ca atare prin actul de jurisdicție constituțională.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022) s-a apreciat că "1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.. 2. Instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

Astfel, până la data de 30 mai 2022, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 (prin care articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) au fost modificate și au următorul cuprins: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."), în materie penală nu a funcționat întreruperea cursului termenelor de prescripție a răspunderii penale, situație juridică care va produce efecte în condițiile legii penale mai favorabile în cauzele pendinte. Ipotezele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022, acestea neputând fi aplicate retroactiv în cauzele pendinte, neavând natura unei legi penale mai favorabile.

Înalta Curte apreciază că, în aplicarea mitior lex, deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2018 ale Curții Constituționale se aplică tuturor cauzelor penale care erau pendinte în data de 25 iunie 2018 - data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 297/2018 și că niciun act efectuat în prezenta cauză până în data de 25 iunie 2018 nu poate produce efecte întreruptive de prescripție a răspunderii penale în baza unei prevederi legale care, încă de la intrarea sa în vigoare, a configurat o unică soluție normativă neconstituțională, sancționată ca atare prin aceste două decizii ale instanței de contencios constituțional, aplicabile raporturilor juridice de conflict pendinte.

Înalta Curte reține că, potrivit acestor reglementări, infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

În consecință, Înalta Curte consideră că în cauză, termenul de prescripție a răspunderii penale este cel general, de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., termen care a început să curgă de la data consumării infracțiunii de distrugere (31 mai 2018) și s-a împlinit în 30 mai 2023.

Înalta Curte consideră că infracțiunea de distrugere de care a fost acuzată inculpata a avut natura unei infracțiuni flagrante în sensul art. 293 din C. proc. pen.

Astfel, trebuie avut în vedere că art. 43 alin. (2) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 195 din 16 martie 2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020, pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 19 martie 2020), respectiv art. 64 alin. (5) din Anexa 1 la Decretul Președintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020), aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020, pentru încuviințarea măsurii adoptate de Președintele României privind prelungirea stării de urgență pe întreg teritoriul României (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 16 aprilie 2020) exceptează explicit infracțiunile flagrante de la suspendarea procesului, fără a distinge după cum acestea au fost comise în timpul stării de urgență sau anterior acesteia.

Or, în aceste condiții nu se poate considera că cele două decrete prezidențiale au avut ca efect suspendarea pe o durată de 60 de zile a cursului prescripției penale în prezenta cauză.

În plus, Înalta Curte constată că, de la data începerii urmăririi penale in rem (31 mai 2018) și până la data trecerii în etapa in personam,cauza a stagnat pe rolul organelor de urmărire penală, care abia după un an și 6 luni de la data declanșării investigației au observat că față de calitatea de avocat a inculpatei competența de efectuare a urmăririi penale aparține parchetului de pe lângă curtea de apel, iar nu parchetului de pe lângă judecătorie, dispunându-se declinarea competenței în 04 noiembrie 2019. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a procedat la audierea părții civile în 18 decembrie 2019, iar apoi cauza a rămas în nelucrare până 06 iulie 2021. Prin urmare, nu se poate aprecia că a existat o dispoziție a organului de urmărire penală de suspendare a efectuării urmăririi penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că a intervenit o cauză care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale, context în care, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei A., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Concomitent, constată că menținerea celorlalte măsuri dispuse de către instanța de fond este necesară în raport de datele concrete ale cauzei.

De asemenea, se constată că încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., justificată de constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale, nu are ca efect lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile, instanța având îndatorirea de a se pronunța prin hotărâre asupra acesteia, conform art. 25 alin. (5) raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 3779 RON, reprezentând despăgubiri materiale, sumă pe care instanța de fond a considerat-o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat de fapta ilicită a apelantei inculpate A..

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că prejudiciul material astfel cuantificat reprezintă o despăgubire echitabilă a persoanei vătămate, în considerarea faptei ilicită a inculpatei care a constat în infracțiunea de distrugere, săvârșită în dauna persoanei vătămate, prejudiciul pe care l-a suferit reiese din devizul reparației autoturismului persoanei vătămate, urmare a săvârșirii infracțiunii de distrugere în dauna acesteia.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata A., va desființa, în parte, sentința penală apelată, doar sub aspectul soluției de condamnare a inculpatei, și, rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei A., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în fond și în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 32/F din data de 24 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția penală, în dosarul nr. x/2023.

Desființează, în parte, sentința penală apelată, doar sub aspectul soluției de condamnare a inculpatei, și, rejudecând în fond:

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei A., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpată rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința de astăzi, 03 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția inculpatei apelante, a părții civile și a procurorului prin intermediul grefei instanței.