ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 aprilie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din data de 17.01.2024, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, între alții:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

(…)

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349, art. 1357 alin. (1) și art. 1381 alin. (1) C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și au fost obligați inculpații la plata, în solidar, către aceasta a sumelor de 48.000 euro, în echivalentul în RON la data plății, respectiv a sumei de 1.549 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și au fost obligați inculpații la plata, în solidar, către aceasta a sumei de 79.788,49 RON, reprezentând daune materiale și a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurator luată prin încheierea penală nr. 270/2023 din data de 18.08.2023, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, în vederea reparării pagubei, până la concurența sumei de 361.337,49 RON (valoarea totală a prejudiciului acordat părților civile, ca urmare a admiterii în parte a acțiunilor civile).

Prin decizia penală nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca și de inculpații E., F., G., H., I., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 38 din 17.01.2024 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca, care a fost desființată în parte, în latură penală și civilă, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților B. și A., a omisiunii confiscării speciale dispuse în temeiul diospozițiilor art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. și a cuantumului despăgubirilor la care inculpații vor fi obligați în solidar prin înlăturarea răspunderii civile delictuale a inculpaților I., B. și A. față de care părțile civile C. și D. au renunțat la pretenții și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpaților A. și B., astfel: de la 3 ani și 3 luni închisoare la 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în privința inculpatului A.; de la 3 ani și 3 luni închisoare la 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în privința inculpatului B..

(…)

Împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, inculpații A. și B. au formulat cerere de recurs în casație, prin avocat J., invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpații A. și B. au formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că au fost condamnați, în mod greșit, pentru complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., întrucât din nicio probă administrată nu rezultă că au ajutat la săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanței de fond, confirmată de instanța de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., fiind reținute în concret acțiunile inculpaților A. și B. și motivele pentru care s-a considerat că aceștia au săvârșit faptele.

În fapt, instanțele de fond și apel au reținut în esență că, în noaptea de 06/07.03.2023, la solicitarea lui K., zis L., inculpatul F. s-a deplasat din județul Timiș în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, cu un autoturism marca M., înmatriculat provizoriu cu numărul x, condus de inculpatul G., fiind însoțit de inculpații H. și E.. Deplasarea a avut ca scop, în schimbul sumei de 1.500 euro, "sperierea" persoanei vătămate C., care, potrivit susținerilor lui K., i-ar fi produs acestuia un prejudiciu printr-o tranzacție privind un autoturism, respectiv incendierea unui autovehicul aflat în curtea locuinței persoanei vătămate. În vederea comiterii faptei, inculpații F., G., H. și E. au luat de la domiciliul lui G. o sticlă de apă de 0,5 litri, în care turnaseră anterior benzină, destinată incendierii autoturismului.

Ajunși în municipiul Cluj-Napoca, inculpații s-au întâlnit cu coinculpații A., I. și B., care s-au deplasat la locul întâlnirii cu un alt autoturism, marca x, cu numărul de înmatriculare x și care efectuaseră anterior activități de pregătire a faptei, constând în identificarea imobilului și a autoturismului aparținând persoanei vătămate.

În parcarea hypermarketului N., inculpatul H. a coborât din autoturismul M. și a urcat în autoturismul x, ca garanție a intenției reale a grupului de a comite fapta. Ulterior, fiind sprijiniți de ocupanții autoturismului BMW, care le-au indicat traseul de acces și de retragere și i-au condus în proximitatea imobilului persoanei vătămate, inculpații F., G. și E. s-au deplasat cu autoturismul M. în apropierea locuinței persoanei vătămate C.. Inculpatul G. a rămas în autoturism, asigurând paza locului faptei, în timp ce inculpații F. și E. s-au deplasat către locuința persoanelor vătămate C. și D..

În jurul orei 04:14, inculpatul E. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului situat la nr. 11, pe strada x, aparținând persoanei vătămate D., unde, prin stropirea cu substanță inflamabilă, a incendiat autoturismul marca O., cu numărul de înmatriculare x, proprietatea persoanei vătămate C.. Prin această faptă, persoanei vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu estimat la 60.000 euro. În același timp, inculpatul F. a rămas în apropierea gardului imobilului, asigurând paza și filmând incendiul, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri, întrucât în imobil se aflau, la acel moment, persoana vătămată, soția acestuia și fiica lor minoră. Incendiul s-a extins și la alte bunuri aflate în curtea locuinței, provocând distrugerea acestora și aducerea lor în stare de neîntrebuințare.

În drept, instanța de apel a reținut că faptele inculpaților A. și B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.

Prin cererea de recurs în casație, făcând referire la situația de fapt reținută și probele administrate, inculpații A. și B. au susținut, în esență, că nicio probă administrată nu dovedește că au ajutat la săvârșirea infracțiunii de distrugere.

Pentru a verifica dacă inculpații A. și B. au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (4) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun, săvârșită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc și dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Conform pevederilor art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pornind de la considerentele de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casație, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpaților A. și B. constă în aceea că, în noaptea de 06/07.03.2023, l-au ajutat și l-au încurajat pe E. să săvârșească fapta de distrugere prin incendiere, ajutând la identificarea traseului de acces și de părăsire a locului faptei, după care, aflându-se în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, i-au condus în proximitatea locuinței persoanei vătămate, pe ocupanții vehiculului marca M. înregistrat cu numărul provizoriu x, încurajându-l pe E. să săvârșească fapta, acesta, prin escaladarea gardului, pătrunzând, fără drept, în curtea imobilului, unde prin stropire cu o substanță inflamabilă, a incendiat autoturismul marca O., cu nr. de înmatriculare x, proprietatea persoanei vătămate C., cauzându-i acestuia un prejudiciu estimat la suma de 60.000 euro, pentru a-l determina pe acesta să săvârșească fapta de distrugere, solicitându-i lui H. să se mute în autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, ca o garanție că fapta va fi săvârșită și participând ulterior la plata lui E., F., H. și G. pentru fapta săvârșită.

Relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de complicitate la distrugere, prin decizia recurată s-a reținut că, inculpații B. și A. au furnizat sprijin material (prin punerea la dispoziție a autoturismului proprietatea inculpatului A. și transportul în vederea realizării întâlnirii cu inculpații veniți din Timișoara în vederea comiterii faptei) și sprijin moral, prin aprobarea și susținerea rezoluției infracționale, acceptând să îl însoțească pe acesta pe toată durata desfășurării acțiunilor infracționale, cunoscând finalitatea acestora, respectiv urmărirea obținerii rezultatului distrugerii prin incendiere a autoturismului persoanei vătămate C., acesta fiind scopul deplasării inculpaților A. și B., alături de inculpatul I., în Cluj-Napoca, ei aflându-se în mod voluntar și asumat în autotursimul BMW cu nr. de înmatriculare x proprietatea inculpatului A., pentru interesele (infracționale) ale inculpatului I.. Toate aceste acte ale inculpaților B. și A. au semnificația unor acte de complicitate (indirectă) la săvârșirea infracțiunii de distrugere prin incendiere, săvârșite cu intenție (indirectă) în raport de rezultatul infracțiunii comise de autorul E..

Prin urmare, raportat la aspectele evidențiate, Înalta Curte constată că motivele de recurs în casație invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

În plus, Înalta Curte observă că aceleași susțineri ale inculpaților se regăsesc și în cadrul motivelor de apel, fiind analizate în hotărârea atacată, instanța de apel constatând că probele nu confirmă susținerile inculpaților.

Așadar, criticând decizia instanței de apel, susținerile recurenților inculpați tind, în realitate, la reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală. Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpaților A. și B., astfel cum au fost reținute în mod definitiv de instanța de apel, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în cuantum de câte 720 de RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în cuantum de câte 720 de RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2025.