ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 307 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Turda, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. (10 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66, alin. (1), lit. a), b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de C. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 172.506 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 7 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale și echivalentul în RON la data plății a sumei de 2000 de EURO, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de D. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 1640 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de E. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 10.160 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de F. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 49.000 RON cu titlu de daune materiale și a sumei de 5000 de RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de G. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 16.000 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de H. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 20.600 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de I. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 6511 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397, alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de J. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 24800 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 13 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de K. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 20.000 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 din C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de L. și au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, să plătească acestei părți civile suma de 132.960 RON împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 4 iulie 2015 până la data achitării integrale cu titlu de daune materiale și a sumei de 5000 de RON cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1900 RON (900 RON - în cursul urmăririi penale și 1000 RON - în cursul judecății), fiecare urmând să plătească câte 950 de RON.

Prin Decizia penală nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2017, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva Sentinței penale nr. 307 din data de 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Turda.

Au fost obligați inculpații la plata sumei de 2000 RON în favoarea părții civile C., câte 1000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată și la câte 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2017 a formulat recurs în casație inculpatul A.. invocând cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 pct. 7 și 12 C. proc. pen.

Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 5 decembrie 2019.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2017, se apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că: faptele reținute în sarcina acestuia nu au fost raportate la elementele constitutive prevăzute de normele incriminatoare; fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune; aspectele prezentate de către părțile vătămate puteau fi obiect de judecată în fața instanței civile; nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de urma procedura specială de mediere și de a beneficia de stingerea acțiunii prin împăcarea părților.

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Criticile formulate de recurentul inculpat, referitoare la lipsa de tipicitate a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme.

Din situația de fapt reținută de instanța de apel în decizia pronunțată, rezultă că faptele săvârșite întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia - respectiv infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în cauză, s-a reținut că inculpații A. și B., în cursul lunii iulie 2015, împreună, au indus în eroare părțile civile C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., cu ocazia cumpărării unor ovine (miei) de la acestea, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase (faptul că animalele sunt cumpărate în numele S.C. M. și vor fi transportate la această societate respectiv că animalele - cumpărate de S.C. N. - vor fi transportate la S.C. O. și astfel plata prețului se va realiza într-un termen de 3 - 10 zile), determinându-le astfel să le predea inculpaților un număr foarte mare de animale, acceptând ca plata să fie efectuată ulterior prin virament bancar, deși în realitate inculpații nu aveau nicio relație comercială sau vreo împuternicire de la M., nicio parte din animale nu a fost transportată la M. sau la S.C. O., ci într-un alt loc (terenul unei ferme din jud. Argeș), de unde inculpații au vândut o parte din animale (cele care nu au murit datorită condițiilor improprii de depozitate și îngrijire), fără ca ulterior să plătească vreo parte din prețul negociat.

În ceea ce privește susținerea recurentului inculpat A., în sensul că nu a avut nici o contribuție la inducerea în eroare a părților civile, se constată că excede analizei efectuată de instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în casație, întrucât presupune examinarea probatoriului.

De altfel, recurentul inculpat a invocat aceeași critică și în fața instanței de apel, iar curtea de apel, având competența examinării cauzei în fapt și în drept, a analizat apărarea acestuia și a apreciat că nu este întemeiată.

Crititica invocată de recurentul inculpat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că organele judiciare nu i-au adus la cunoștință că are dreptul de urma procedura specială de mediere și de a beneficia de stingerea acțiunii prin împăcarea părților, nu poate face obiectul examinării în recurs în casație, întrucât nu poate fi cenzurată în temeiul cazului menționat, dar nici al celorlalte cazuri prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac.

În ceea ce privește incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se reține că, aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată.

Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Însă, ca urmare a reținerii săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (10 acte materiale), ce a determinat aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) din C. pen. - care permit majorarea limitei maxime a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită cu cel mult 3 ani - pedeapsa de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat recurentul inculpat A., se situează în limitele legale.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 740/A din 18 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - MM